A curs multă cerneală despre Camelot și Arthur și s-au făcut documentare. Eu l-am descoperit citind Din marile legende ale lumii, scrisă de Alexandru Mitru. Marea majoritate au încercat să afle cine este, cum arată, unde este mormântul, ce s-a întâmplat cu sabia, cu celebra Excalibur, unde este coroana, unde este comoara. Întrebarea rămâne: a existat el oare cu adevărat sau este doar un erou al mitologiei celtice? Regele Arthur nu apare în sursele contemporane existente privitoare la invazia saxonă. Despre aceste evenimente a scris călugărul celt Gildas. Scrierile acestui cărturar descriu și lupta de la Mons Badonicus din anul 500.
Arthur apare câteva sute de ani mai târziu în scrierile unui istoric galez numit Nennius ce ne dă o lista de 12 bătălii pe care Arthur, regele războinic, le purtase. Pline de poezie galeză, bătăliile au loc în locuri și timpuri atât de diferite, încât i-ar fi fost imposibil unui om să participe la toate. Mai târziu, alți scriitori s-au inspirat din lucrarea acestuia. Povestea regelui Arthur devine cunoscută în lumea celtică, apoi se întinde după cucerirea normandă din 1066, legând Anglia de Franța. În secolul al XII-lea, Geoffrey of Monmouth scrie în prima istorie a regilor Angliei despre viata lui Arthur. Acesta descrie sabia sa magică Caliburn (Excalibur), cavalerul său de încredere, Lancelor, regina Guinevre și pe vrăjitorul Merlin. O sursa irezistibilă de mit și poveste, cartea este inspirată de un vechi manuscris celtic. Dar faima adevărată e câștigată de Arthur prin romanțele poetului francez Chrétien de Troyes. Acesta dă legendei o latură spirituală prin căutarea misteriosului Sfânt Graal.
Există numeroase variante ale legendei arthuriene, dar povestea de bază este similară în cele mai multe părți ale Angliei. Arthur era fiul nelegitim al Regelui Britaniei ce i-a urmat la tron în urma unei demonstrații de putere neobișnuită. Mai târziu va învinge inamici puternici și va proteja regatul. Poveștile despre Regele Arthur au fost populare în Țara Galilor înainte de secolul al XI-lea. În Europa legenda s-a răspândit prin Geoffrey of Monmouth în Historia regum Britanniae. Cartea a fost scrisă în 1138 și celebrează un rege glorios care a câștigat o luptă cu o puternică armată romana în Franța. Apoi a fost trădat în țara sa de un membru al propriei familii și a fost rănit mortal în luptă. Scrierile apărute după Geoffrey introduc detalii suplimentare, în special cele despre cavalerii săi loiali și despre Sfântul Graal.
Există multe teorii despre originea numelui marelui Rege. Unii cred ca numele său vine de la numele roman Artorius, derivat de la etrusci. Alții cred că numele provine din celticul Art-rig, însemnând Regele Urs. Altă teorie este că provine de la steaua Arcturus care este localizată lângă constelația Ursa Major (Marele Urs). S-a vehiculat și idea că provine de la vechiul nume irlandez Artur, derivat din vechea galeză.
Unul dintre cele mai faimoase obiecte legendare din lume și unul dintre cele mai cunoscute simboluri este cu siguranță Excalibur. E numele primei arme care îți vine în minte. Cea mai faimoasă poveste despre sabia Excalibur se numește „Sabia din Stâncă”. Este o legendă despre începuturi, despre formarea regelui și creșterea sa. Despre cum devine rege și scoate sabia din piatră. Excalibur este prima oară menționată într-o legendă care nu includea o sabie în stâncă. Câștigarea sabiei este urmarea sfatului lui Merlin care îl duce la un lac magic. Aici, o mână misterioasă, mâna zeiței sau a unei zâne a apelor apare și îi oferă sabia. Sabia aparține în poveste Doamnei Lacului. Aceasta îi oferă lui Arthur o sabie indestructibilă și o teacă ce îl va proteja.
Excalibur era numită Caladfwlch în vechile povești. Numele se traduce ca „fulger greu”. Sabia putea stinge lumina unei lumânări, era foarte rapidă. Sabia ajunge în lac după moartea lui Arthur. Povestea care răspândește faima lui Arthur în Europa are o sabie numită de Geoffrey of Monmouth, Calibrun. De aici evolueaza în Excalibur.
Mulți cunosc legenda Sfântului Graal ca pocal din care Hristos a băut în timpul Cinei de Taina ori ca pocalul în care a fost strâns sângele Mântuitorului când a fost crucificat. Se crede că este un artefact sacru cu puteri supranaturale. Printre aceste puteri se numără și aceea de a vindeca. Un astfel de obiect și-a găsit locul în povestea regelui Arthur. Se presupune că el și Cavalerii Mesei Rotunde pleacă în căutarea acestei relicve sfinte. Însă numai un cavaler era suficient de bun și curat să îl găsească. Acesta este Percival sau Galahad și există altă poveste în acest sens. Celorlalți li s-a negat aceasta putere din cauza impurităților lor. Pocalul este introdus datorită influenței creștine asupra legendei. Acesta nu apare în versiunile originale.
Imaginea Mesei Rotunde este plină simboluri și de semnificații. O astfel de „masă”, o întâlnire la care regele era egalul celorlalți pare o utopie pentru acele vremuri. Un sistem egalitar, de asemenea. Arthur nu ar fi devenit măreț fără cavalerii săi. Masa va deveni o metafora pentru un înalt ordin cavaleresc ce va lua naștere la curtea regelui Arthur. Un ordin de cavaleri britanici, poate primul ordin de acest gen. Cavaleri ce urmau un cod strict al onoarei ce îi obliga să nu ucidă, să fugă de trădare, să arate milă, să îi ajute pe cei în nevoie, să nu lupte pentru certuri mărunte sau chestiuni sentimentale. Arthur inventează aceasta formă a mesei pentru a nu exista neînțelegeri. Alte povesti susțin că masa fusese construită de tatăl lui Arthur și data acestuia ca dar de nuntă.
Legenda celor Nouă Merituoși este o veche poveste despre nouă personaje. Acestea personifică idealurile cavaleriei în timpul Evului Mediu. Potrivit faptelor consemnate în legendele despre Arthur, acesta ar trebui să fie unul dintre aceste nouă personaje legendare. El își cere astfel locul printre oamenii extraordinari ai vremurilor lor: Hector, Alexander cel mare, Iulius Caesar, Joshua, David, Judas Maccabeus, Charlemagne si Godfrey de Bouillon. Ei sunt trei păgâni, trei evrei și trei creștini. Împreună sunt nouă, o cifra magicè. Cei Nouă Merituoși reprezintă împreună idealul perfect al războinicului-cavaler.
Merlin este unul dintre marii magicieni din literatură. Posibil, imaginea lui este la bază una a unei vechi zeități britanice. Înfățișarea sa cu toiag și pălărie țuguiată este aceeași pe care ne-o imaginam din copilărie. Și Tolkien a adoptat-o pentru vrăjitorul Gandalf. Merlin vrăjitorul a fost învățătorul lui Arthur, mentor, sfătuitor și prieten. El a jucat un mare rol în povestea sabiei din stâncă, în așezarea lui Arthur pe tron și în conducerea Angliei. Merlin a combinat poveștile unui profet Briton, nebun numit Myddin Wyllt (cunoscut si ca Merlinus Caledonensis) cu povestea unui general roman, Ambrosius Aurelianus. În poveștile de mai târziu, Merlin a fost reprezentat și ca semizeu al credinței druidice și este asociat cu magia.
Doamna Lacului este una dintre ființele supranaturale, mitologice, care joacă un rol important în povestea regelui Arthur. Este o creatură magică ce îi oferă sabia și îl escortează, ulterior, la locul de veci, Avalon. Dar Doamna Lacului nu este portretizată întotdeauna ca o ființa bună. În unele povești, ea este personajul negativ care l-a trimis pe Lancelot la rege și îl prinde pe Merlin într-o peșteră pentru ca îi era frică de puterea lui. Este cunoscută sub diferite nume: Nimue, Viviane, Viviana, Vivienne, Elaine, Ninianne, Nivian, Nyneve, Nimueh si altele.
Toți am auzit legenda Regelui Arthur și a Cavalerilor Mesei Rotunde. Am crescut cu ea, cu filmele cu Richard Gere și Sean Connery din 1995, Merlin în 1998 cu Sam Neill, cu Regele Arthur interpretat de Clive Owen în 2004, Cavalerii Mesei Rotunde în 2017 cu Jude Law, jocuri, benzi desenate, desene și multe altele.
Cavalerii mesei rotunde din1953 este cunoscut drept primul film al MGM în CinemaScope, dar nu este singura caracteristică pentru care este cunoscut Knights of the Round Table. Este un film alb-negru care are aceeași poveste despre regele Arthur, soția sa Guinevere, cel mai bun prieten al său, Sir Lancelot și cavalerii mesei rotunde. Ceea ce este deosebit este că filmul este considerat una dintre cele trei tranșe dintr-o trilogie neoficială a regizorului Richard Thorpe și a producătorului Pandro S. Berman. Celelalte două au fost Ivanhoe din 1952 și „Aventurile lui Quentin Durward” din 1955.
Filmul Excalibur din 1981 a fost lăudat pentru multe lucruri, inclusiv importanța sa pentru industria cinematografică irlandeză. La urma urmei, a ajutat la lansarea carierei unor astfel de actori precum Patrick Stewart, Liam Neeson, Ciaran Hinds și Gabriel Byrne. Remarcabil din punct de vedere vizual, oferă și câteva spectacole grozave din distribuția sa care ridică povestea. Filmul a fost chiar nominalizat la cea mai bună cinematografie la premiile Oscar și a obținut o nominalizare și o victorie la Festivalul de Film de la Cannes.
Pentru că în fiecare tableta am la final o concluzie mică și astăzi trebuie să îmi spun părerea.
Tipul de organizare a unei grupări precum cea a cavalerilor mesei rotunde are un mod de funcționare și niște principii excepționale. Modul de aplicare și de diseminare sunt greu de înțeles de omul de rând, neinstruit, ale căror probleme sunt mai mult legate de asigurarea celor necesare traiului. Acest mod de viață este ușor de atacat atunci când nu este înțeles. Puterea oferită de un asemenea nivel de înțelegere și de cunoaștere, deocamdată trebuie să rămână neexprimata. Ba, mai mult înțelegerea și modul de a obține o asemenea formă de organizare trebuie sa fie secretă. Atât Cavalerii mesei rotunde în frunte cu regele Arthur, cât și alte ordine cavalerești care au urmat au fost sacrificate pentru interese meschine pe altarul istoriei.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
