De ce specia care devine dominantă în poveste este maimuță antropoidă? Mi-am pus întrebarea abia zilele acestea, după ce am revăzut seria nouă a ecranizării Planetei maimuțelor. După Darwin, noi ne tragem din maimuțe (așa simplist vorbind). Și perspectiva era simplă: care este specia cea mai apropiată de noi dacă ne tragem din primate? Maimuța! Contextul devine și mai „succulent”! Oamenii pierd capacitatea vorbirii articulate și lipsa comunicării ne face să regresăm. Importanța comunicării în societățile umane de la începutul evoluției este elegant explicată de Yuval Noah Harari în Sapiens. Scurta istorie a omenirii. Cel care a scris aceasta carte este Pierre Boulle. Acesta a fost un scriitor francez, de formație tehnică, a fost inginer și este foarte cunoscut pentru două romane de factură foarte diferită, semi-biograficul Podul peste râul Kwai (1952) și științifico-fantasticul Planeta maimuțelor (1963), ambele au fost ecranizate în mai multe variante.
Boulle a fost un inginer din Indochina, servind ca agent secret al La France Libre din Singapore, care a fost capturat și trimis într-un lagăr de muncă forțată. A evadat după doi ani de muncă forțată, și s-a realăturat Forțelor franceze libere, iar după război a fost apreciat în mod deosebit, primind numeroase decorații și distincții, incluzând Legiunea de onoare. A folosit experiența sa nemediată la scrierea lucrării aproape biografice Podul peste râul Kwai, despre notoria (?) Cale ferată a morții, care a devenit un bestseller internațional. Filmul, intitulat The Bridge on the River Kwai, regizat de David Lean a câștigat șapte Oscaruri, Boulle fiind creditat cu scrierea scenariului, întrucât cei doi scenariști reali ai filmului fuseseră interziși de Hollywood (fuseseră blacklisted).
„Planeta maimuţelor” prezintă o lume distopică, în care omul nu mai este cel care deţine controlul, ci maimuţele: „Maimuţa este, bineînţeles, singura creatură raţională, singura care are un suflet şi un corp în acelaşi timp”. Romanul imaginează o societate din anul 2500, condusă de gorile violente, de urangutani savanţi şi de cimpanzei intelectuali. Rolurile sunt inversate în această lume, omul revenind la un comportament primitiv, iar animalele fiind cele care au evoluat. Personajul principal şi naratorul aventurii este Ulysse Mérou, un ziarist francez. Alături de profesorul Antelle şi de fizicianul Levain, Mérou pleacă într-o expediţie spaţială. Ajuns pe o planetă asemănătoare cu Terra, realizează că oamenii se comportă ca nişte animale: nu vorbesc şi au „un fel de gol, o absenţă a expresiei”. În scurt timp, Ulysse află că oamenii sunt vânaţi de gorile nemiloase şi sunt folosiţi de maimuţe în experimente. Prin inversarea rolurilor şi a statuturilor, scriitorul Pierre Boulle vorbeşte despre o societate controlată de maşini sau de maimuţe dresate, în interiorul căreia inteligenţa umană scade, în timp ce maimuţele devin din ce în ce mai puternice. Boulle prezintă un viitor sumbru al omenirii, analizând cât de neînsemnată şi de şubred este locul omului în univers şi în timp. În romanul său, profesorul Antelle sfârşeşte prin a se comporta la fel ca ceilalţi oameni de pe planetă, întoarcându-se la sălbăticie.
O ecranizare de succes… Scriitorul Pierre Boulle a beneficiat de numeroase ecranizări ale scrierilor sale. Primul film făcut după „Planeta maimuţelor” este cel din 1968, avându-l pe actorul Charlton Heston în rolul principal. Ecranizarea a câştigat trei premii Oscar, având în total patru nominalizări. Finalul, deşi diferit faţă de cel din carte, este emoţionant. Ajuns pe o plajă, protagonistul descoperă ruinele Statuii Libertăţii. Realizând că nu se află pe o altă planetă şi că viitorul Pământului este să fie condus de maimuţe, cade în genunchi în faţa monumentului distrus.
O altă ecranizare importantă este cea din 2011, în regia reputatului Tim Burton, avându-i în distribuţie pe Mark Wahlberg şi Helena Bonham Carter. Filmul este mediocru și departe de cele clasice. Pare chiar mai slab dacă îl comparăm cu cele apărute după 2011.
În 2011 apare Planeta Maimuțelor: Invazia – Rise of the Planet of the Apes. Este regizat de Rupert Wyatt și are în rolurile principale pe James Franco, Freida Pinto, John Lithgow, Brian Cox, Tom Felton, David Oyelowo și Andy Serkis. Subiectul este asemănător cu cel din al patrulea film din seria originală, Conquest of the Planet of the Apes (1972), dar nu este un remake direct al acelui film. Urmarea apare în 2014 și se numește Planeta Maimuțelor: Revoluție. A fost regizat de Matt Reeves după scenariul lui Mark Bomback, Rick Jaffa și Amanda Silver. În rolurile principale sunt Andy Serkis, Jason Clarke, Gary Oldman, Keri Russell, Toby Kebbell și Kodi Smit-McPhee. Acesta este un sequel pentru filmul din 2011 și al optulea film din franciza „Planeta maimuțelor”.
Povestea se încheie în 2017 cu Planeta Maimuţelor: Războiul – War for the Planet of the Apes. Filmul este regizat de Matt Reeves. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Andy Serkis, Woody Harrelson și Steve Zahn.
Nu am să scriu despre povestea din filme, pentru că merită văzute, imediat după ce veți citi romanul. Însă vă recomand să vizionați cu atenție scena în care Caesar (maimuța principală) vorbește pentru prima oară…
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
