TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Om Bicentenar

 

   „Să iţi zic un secret ce nu te-au învaţat la templu:

zeii ne invidiază.

Ne invidiază pentru ca suntem muritori.

 Pentru ca fiecare clipa poate fi cea din urmă.

 Totul este mai frumos pentru ca suntem pieritori.

Nu vei fi niciodată mai frumoasă ca acum.

 Nu vom mai fi niciodată aici.”

(Ahile, în filmul Troia…)

 

Cartea de astăzi este despre nemurire şi umanitate. Este despre preţul pe care trebuie să îl plătim ca să avem un suflet. Omul pozitronic este un roman științifico-fantastic, scris de Isaac Asimov și Robert Silverberg în 1993. Face parte din Seria Roboților și se bazează pe Om Bicentenar  nuvelă scrisă de Asimov. Nuvela a fost recompensată cu premiul Hugo și cu premiul Nebula pentru „Cea mai bună nuveletă science-fiction”. Am citit două variante ale acestei povești. Una prin clasa a șaptea și cealaltă după revoluție. Este o diferență de vreo două sute de pagini. Dar ideea este aceeași: povestea unui robot care dorește să devină uman. Și nuvela și romanul sunt bine scrise, respectând momentele dintr-o aventură de la prezentarea personajelor și conturarea intrigii. Povestea se derulează la sfârşitul secolului XXI, când descoperirea creierului pozitronic a dus la apariția muncitorilor roboți și la revoluționarea vieții de pe Pământ. Dar pentru familia Martin, robotul de casă NDR-113 reprezintă mai mult decât un aparat casnic. Robotul, botezat „Andrew” pornind de la indicativul lui, a devenit un prieten de încredere, un confident și un membru al familiei.

Andrew este cel care povesteşte, asta poate şi din perspectiva faptului că este nemuritor şi, deci un candidat ideal la poziţia de păstrător al istoriei familiei. Experiența sa anterioară cu familia Martin este plină de momente ciudate, care demonstrează lipsa sa de socializare; în schimb, se descurcă mult mai bine cu obiectele neanimate și cu animalele, începând să demonstreze abilități creative, emoții și conștiință de sine, trăsături specific omenești. El este luat de la activitățile sale cotidiene și lăsat să își urmeze creativitatea, câștigând o avere de pe urma creațiilor sale.

Robotul caută o soluţie legală pentru recunoaşterea umanității sale, înlocuindu-și treptat componentele robotice cu unele organice, proces pe care îl consideră o transformare din robot în om. Generațiile familiei Martin se succed și îl asistă în această misiune de căutare a umanității, limitați fiind doar de capacitatea lor de a accepta umanitatea lui Andrew. Dar, doar atunci când Andrew permite creierului său pozitronic să  „îmbătrânească” şi astfel, renunțând pe deplin la nemurirea sa, acesta ajunge să fie declarat ființă umană, iar acest eveniment are loc la a două suta aniversare a creării sale.

Mi-a plăcut un comentariu pe care l-am găsit la finalul unei dintre cărţi: „Prin povestirile sale cu roboţi, dar mai cu seamă, prin acest Om Bicentenar (povestirea a apărut în 1976 şi a fost încununată, în anul următor, cu ambele premii majore ale domeniului – Hugo şi Nebula), Isaac Asimov a găsit mijlocul cel mai nimerit de a construi o inspirată alegorie asupra condiţiei umane. Pentru că robotul Andrew ilustrează cum nu se poate mai bine condiţia omului în stare să se ridice deasupra limitelor sale biologice, capabil să depăşească orice obstacol atunci când urmăreşte un ideal (să ne amintim că, deşi complet surd, Beethoven a continuat să compună, iar Renoir, paralizat, picta cu penelul legat de braţ). Ca robot, Andrew avea şi el limitările lui, circumscrise, mai ales, de cele trei Legi ale roboticii. Iar apărarea propriei existenţe îi era chiar imperios cerută de Legea a Treia. Or, Andrew devine cu adevărat o fiinţă umană, nu prin faptul că alege să fie muritor ca şi oamenii, ci prin capacitatea sa de a se ridica, ca şi ei, deasupra limitărilor sale. Atunci când înţelege că idealurile pot fi puse mai presus decât viaţa… O demonstraţie convingătoare că epitetul inuman nu se mai poate potrivi cu inteligenţa artificială. ”

Omul bicentenar (titlu original: Bicentennial Man) este un film americano-canadian din 1999, regizat de Chris Columbus. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Robin Williams, Sam Neill, Embeth Davidtz, Wendy Crewson și Oliver Platt. Scenariul, scris de Nicholas Kazan, este bazat pe Omul pozitronic (The Positronic Man), acel roman științifico-fantastic scris de Isaac Asimov și Robert Silverberg în 1993. Filmul este prima adaptare pentru marele ecran a unei povestiri sau cărți a lui Asimov și are la bază atât povestirea originală a lui Asimov, cât și extinderea la dimensiunea unui roman realizată de Robert Silverberg. Embeth Davidtz joacă rol dublu. George D. Wallace actorul care joacă rolul speaker-ul al Congresului Lumii este cunoscut cinefililor pentru multe roluri în filme S.F., și anume: Radar Men from the Moon (1952), Planeta interzisă (1956) sau Minority Report (2002).

 

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…