Vouă, discipoli aleși, v-a fost dat să cunoaşteţi misterele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar lor nu le-a fost dat … De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă. – Evanghelia după Sfântul Marcu
În ultimele două săptămâni am văzut că filmul Noe, varianta cu Russell Crowe, a fost transmis de mai toate televiziunile din România. Ai impresia că ei știu ceva secret și creează o fereastră Overton că urmează un potop. Nu pot sa vă recomand doar o carte pentru a lămuri un mit de o asemenea complexitate, dar am sa încerc câteva concluzii ce au rezultat din lecturile mele.
Potopul universal este printre miturile cele mai răspândite şi, independent de elementul operator (focul, apa, zăpezile), acest mit are trei trăsături aproape pretutindeni constante: scopul său pedepsitor, proporţiile lui catastrofale implicând întreaga lume locuită, operaţiunea unor supravieţuiri selecţionate. Contrar părerii acreditate de comentatori neinformaţi, mitul potopului nu lipseşte de pe nici unul din continentele locuite ale planetei. J.G.Frazer a clasificat peste două sute de variante din tradiţia universală, dar ele sunt mai multe. Această frecvenţă a temei conduce la presupunerea că e vorba de unul din miturile memoriale cu nucleu arhaic, dezvoltat-progresiv în compoziţie, simplificator în simbolismul său – pe teritorii geografice autonome, dar cu o constantă generală puternică sugerând amploarea catastrofei originare.
Faptul că nu este câtuşi de puţin mitizarea unor inundaţii periodice se vede din circulaţia maximală a temei, din consecvenţa ideii unor supravieţuitori în număr foarte limitat, ca şi ideea acostării finale a acestora în piscurile munţilor înalţi.
Între mitologia egipteană, cu diluviul ei de foc, şi cea scandinavă, cu zăpezile iernii Fimbul, elementul răzvrătit este mai ales apa pluvială, căreia, după regiune, i se adaugă apa clocotită (Coran), fulgerele (miturile chineze) sau smoala lichefiată (Popol Vuh).
Cel mai cunoscut, datorită răspândirii Bibliei, este potopul lui Noe, regăsit în modelele mesopotamiene mai vechi din Poemul lui Ghilgamesh şi Mitul lui Athrahasis. Dintre cele care au solicitat mai puţin atenţia, fiind ignorate total dincolo de cercul specialiştilor, sunt de mentionat: potopul din mitologia guiche (Popol Vuh), mitul african al triburilor baule, limitând simbolul la apariţia postdiluviană a Mării Meditarane, sau mitul polinezian, suprapus unui mit cosmogonic al pescuirii pământului insular din ocean.
Explicarea genezei acestui mit ar fi hazardată, ca şi presupunerea, de altfel, că el conservă amintirea topirii gheţurilor de după ultima glaciaţiune sau orice altceva, speculaţia depăşind cadrul cercetării mitologice.
Scria în Cartea lui Enoh, care este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, chiar dacă a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată apocrifă de către teologi următoarea profeție: „Atunci Enoh zise citind după o carte: sunt născut în a șaptea zi a primei săptămâni când dreptatea și judecata așteptau cu răbdare. Dar după mine, în a doua săptămână, va veni o mare nedreptate și înșelătoria se va înmulți rapid pe Pământ. Va fi un prim sfârșit (potop) și un singur om va fi salvat. În timpul săptămânii a treia un om va fi ales să fie tulpina unui popor puternic și drept, după el planta dreptății va fi eternă.”
Filmul la care mă refeream la început redă viața lui Noe, de la fuga din Sodoma și Gomora, până la construirea arcei. Citeam într-un interviu publicat în The Guardian că regizorul avertiza că filmul nu este „biblic convențional. Noe e un personaj întunecat, complicat”. Povestea potopului lui Noe este plasată în contextul în care Pământul devine o lume fără speranță, iar pentru a potența personajul prin antiteză se zugrăvește o lume dominată de oameni răi, condusă de tirani, iar în aceasta lume fără speranță, ar fi existat doar un om bun ce a ajuns la o pace interioară. Creatorul Pământului vrea să pedepsească populația, cu excepția lui Noe, considerându-l drept cel mai curat sufletește.
Filmul nu este o redare fidelă a poveștii religioase. Cu Russell Crowe interpretându-l pe Noe, Jennifer Connelly în rolul soției, Naameh, Anthony Hopkins aducându-l în scenă pe bunicul lui Noe, Matusalem, Emma Watson în rolul Ila (fiica adoptivă a lui Noe), Logan Lerman interpretându-l pe Ham, fiul lui Noe, Douglas Booth, fiind Sem (alt fiu al lui Noe), la care se adaugă câteva nume de actori bine cotați, filmul regizat de Aronofsky este o ecranizare care se vrea modernă. Însă eu cred că și scenaristul și regizorul sunt fini cunoscători ai literaturii apocrife și aduc la lumină o parte a poveștii mitologice pe care nu toți vor să o înțeleagă.
Efectele vizuale sunt uimitoare, iar decizia de a filma în Islanda majoritatea scenelor este extrem de justificată, pentru că este reconfortant să vedem un film cu medii reale și peisaje adevărate, spre deosebire de tot ceea ce s-ar putea crea prin efecte speciale. Nefiind luat ca o transpunere biblică, Noah, prin expunerea interesantă pe care o abordează regizorul, poate fi considerat o poveste de supraviețuire umană. Este povestea „unui om care iubește nespus Pământul și viețuitoarele sale, însă este dezamăgit de felul în care ceilalți au considerat că trebuie să se comporte cu acesta”. Pelicula Noah este primul proiect al regizorului Aronofsky după câștigarea Oscarului cu Black Swan.
Am să închei scriind că legenda este mai ezoterică decât cititorul neavizat ar putea concluziona. S-a speculat că arca lui Noe se subscrie proporției de aur, că Dumnezeu a nimicit omenirea fiindcă viciile și amestecul nefiresc dintre oameni și nefilimi punea în primejdie înseși întruparea Mântuitorului și că venirea lui Iisus pe Pământ a preîntâmpinat un nou potop. Să nu uităm că Dumnezeu a închis arca pe dinafară.
Vă recomand să citiți cărțile lui Victor Kernbach, cărțile lui Jonathan Black și notele de subsol din volumul 1 din Septuaginta coordonat și de Cristian Bădiliță.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
