TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Morfeu

…visele există pentru a exprima, 

ceva ce ego-ul nostru nu știe sau nu poate înțelege …  (Jung)

 

   Cel de-al doilea personaj care merită o atenție deosebită este personajul principal, Visul. El este întruchiparea zeului Morfeu. Și dacă vorbim de mitologie, mergem la Victor Kernbach și Dicționarul de mitologie generală. Astfel, Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. Fiu al Somnului si al Nopții, zeul viselor in mitologia greacă; în vis lua formă omenească. Avea aripi de fluture și în mână frunze de mac cu care atingea pleoapele muritorilor. În alte reprezentări el apare sub forma unui bătrân cu aripi cu o coroană de mac pe cap și cornul abundenței în mână.

   Talentul lui Neil Gainman constă în a construi un personaj mult mai complex decât zeul Morfeu, prin adăugarea de puteri și atribute de la alți zei din aceeași zonă de influență a existenței umane. Preia puterile tatălui său, Hypnos, inclusiv relația de rudenie cu Moartea. Sandman este frate cu Moartea, ba chiar au o relație extreme de apropiată, atât în roman, cât și în serial. În mitologie Hypnos este fratele gemăn al lui Thanasos – Moartea. Thanasos era personificarea morții. El a fost o figura minoră în mitologia greacă, la care se face referire adesea, dar rareori apare în persoană. Am recunoscut un melanj explicit și o tehnică literară bine executată, care într-un final face ca Visul să devină un personaj puternic ce absoarbe mai multe personaje mitologice și locuri de legendă, devenind o lume intrinsecă de poveste, bine completată de legende urbane. De menționat că, potrivit lui Hesiod, Somnul/Visul, împreună cu Moartea, trăiesc în lumea de dincolo, în timp ce în tradiția homerică, deși „țara viselor” era situată pe drumul către lumea subterană, lângă marele râu care înconjura lumea Oceanus, în apropiere de orașul Cimerienilor, Sleep însuși locuia pe insula Lemnos.

   În Metamorfozele lui Ovidiu, Morpheus este unul dintre miile de fii ai lui Hypnos. Numele său derivă din cuvântul grecesc pentru formă, iar funcția sa era să apară în vise sub formă umană. Potrivit lui Ovidiu, „niciun altul nu este mai priceput decât el în a reprezenta mersul, trăsăturile și vorbirea bărbaților; de asemenea, îmbrăcămintea și cuvintele obișnuite ale fiecăruia pe care îl reprezintă”. Ca și pe alți zei asociați cu somnul, Ovidiu îl descrie pe Morfeu un zeu înaripat. Ovidiu le-a dat nume și fraților lui Morpheus prin conceptul de „forme de vis”, spunând că aceștia apar în vise „imitând multe forme”. Ovidiu dă nume a doi dintre acești fii ai Somnului. Unul numit Icelos („Ca”), de către zei, dar Phobetor („Înfricoșător”) de către oameni, „ia forma de fiară sau de pasăre sau de șarpe lung”, iar celălalt Phantasos („Fantezie”), care „se îmbracă înșelător”, generează forme de pământ, roci, apă, copaci, toate lucrurile fără viață. Numele celor doi frați nu se găsesc nicăieri mai devreme decât la Ovidiu și sunt, poate, invenții ovidiene.  

   Nu am menționat întâmplător această apariție literară legată de mitologia somnului și a visului. Personajul construit de Gainman este evident inspirat de aici, din scrierile lui Ovidiu. Putem vorbi de o licență poetică reușită. În folclorul european, Sandman este Moș Ene. Acesta este un personaj mitologic care aduce vise bune prin presărarea cu nisip magic pe ochii copiilor în timp ce aceștia dorm noaptea. Tradițional, el este un personaj din poveștile multor copii. Se spune că presară nisip sau praf pe „somnul” din ochii cuiva la trezire și ar trebui să fie rezultatul muncii lui Moș Ene din seara precedentă. Se mai spune ca acesta este părintele somnului. În folclorul românesc, Moș Ene este văzut ca un personaj din povești care aduce somnul pe genele copiilor, existând și o formulă magică scurtă de încântare în acest sens: „Moș Ene, Moș Ene, vino pe la gene!”

   Concluzia este că omul, încă din antichitate, a acordat o mare importanță viselor despre care credea că sunt adesea profetice sau chiar simbolice. Multe vise au fost asociate cu evenimente istorice și religioase și au rămas în istorie ca simboluri și mesaje divine. Cele mai vechi dovezi scrise pentru interpretarea viselor provin din Mesopotamia și Egiptul antic, dar conform lui J.D. Hughes, grecii antici au scris cel mai mult despre visuri.

   În Biblie, visele erau o metodă prin care Dumnezeu intra în legătură cu supuşii săi, iar cartea de căpătâi a musulmanilor, Coranul, i-a fost transmisă profetului Mahomed prin vis de către îngerul Gabriel.

   În final, precizez că nu am să plictisesc cititorul cu toate personajele din serial sau din prima parte a romanului. Am să mă aplec asupra analizei a încă două personaje și a modului diferit de construcție față de mitologia clasică ori de mitologia urbană în următoarele două tablete. Consider toată opera acestui autor extrem de reușită și încerc să explic, din perspectiva mea, unele personaje ca particularitate a acestei noi mitologii. „Viaţa, neridicată la rangul de vis, seamănă unui Apocalips al prostiei şi al vulgarităţii. Cine ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate?”, se întreabă Emil Cioran în Amurgul gândurilor.

 

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…