Pentru a înțelege lucrările acestui autor trebuie să aflăm mai multe despre el. Nu am să fac un „studiu biografic” al vieții acestuia și încep din 1937, când Huxley s-a mutat la Hollywood împreună cu soția sa Maria, fiul Matthew Huxley și prietenul Gerald Heard. A trăit în SUA, în principal în sudul Californiei. Heard l-a introdus pe Huxley în Vedanta (filosofia centrată pe Upanishade), meditația și vegetarianismul prin principiul ahims. În 1938, Huxley s-a împrietenit cu Jiddu Krishnamurti, ale cărui învățături le-a admirat foarte mult. Huxley și Krishnamurti au intrat într-un schimb de durată (uneori în curs de dezbatere) de-a lungul multor ani, Krishnamurti reprezentând perspectiva mai rarefiată, detașată, de turn de fildeș, iar Huxley, cu preocupările sale pragmatice, poziția mai informată social și istoric. Huxley a scris o prefață la declarația prin excelență a lui Krishnamurti, Prima și Ultima libertate (1954). Huxley a devenit un vedantist, frecventând cercul hindusului Swami Prabhavananda. Nu după mult timp de la momentul intrării în acest grup, Huxley a scris cartea despre valorile și ideile spirituale larg răspândite, The Perennial Philosophy – Filosofia perenă. Cartea se dorește a fi o dezbatere despre învățăturile unora dintre misticii renumiți ai lumii. Cartea lui Huxley conturează ideea că există o sensibilitate care își are sălașul realității dincolo de „cinci simțuri” general acceptate și că există un sens autentic pentru oameni dincolo atât de satisfacțiile senzuale, cât și de sentimentele obișnuite.
Romanul cel mai cunoscut este Minunata Lume Nouă. Este un roman publicat de Aldous Huxley în anul 1932. Cartea, cu caracterul unei distopii, descrie societatea umană din viitor, când „stabilitatea, pacea și libertatea“ par garantate. Povestea începe în Londra într-un stat mondial, în 632 AF (după Ford sau 2540 d.Hr. în calendarul gregorian), unde cetățenii sunt proiectați prin pântece artificiale și programe de îndoctrinare a copilăriei în clase (sau caste) predeterminate, bazate pe inteligență și muncă. Lenina Crowne, o lucrătoare la incubator, este populară și dezirabilă din punct de vedere sexual, dar Bernard Marx, psiholog, nu este. Este mai scund ca statură decât membrul mediu al castei sale înalte, ceea ce îi conferă un complex de inferioritate. Munca lui cu învățarea somnului îi permite să înțeleagă și să dezaprobe metodele societății sale de a-și menține cetățenii pașnici, ceea ce include în consumul lor constant un medicament liniștitor, care produce fericire, numit „soma”. Curând dezastrul, Bernard este vocal și arogant în privința criticilor sale, iar șeful său ia în calcul să-l exileze în Islanda din cauza neconformității sale. Singurul său prieten este Helmholtz Watson, un scriitor talentat, căruia îi este greu să-și folosească talentele în mod creativ în societatea lor fără durere. Bernard își ia o vacanță cu Lenina, în afara statului mondial, într-o rezervație sălbatică din New Mexico , în care cei doi observă pentru prima dată oamenii născuți în mod natural, bolile, procesul de îmbătrânire, alte limbi și stilurile de viață religioase. Cultura oamenilor din sat seamănă cu grupurile contemporane de nativi americani din regiune, descendenți ai Anasazi, inclusiv popoarele Puebloan Hopi și Zuni. Bernard și Lenina sunt martorii unui ritual public violent și apoi o întâlnesc pe Linda, o femeie originară din statul mondial care locuiește în rezervație împreună cu fiul ei John, acum tânăr. Și ea a vizitat rezervația într-o vacanță în urmă cu mulți ani, dar s-a separat de grupul ei și a rămas în urmă. Între timp, ea a rămas însărcinată cu un coleg de vacanță (care se dezvăluie a fi șeful lui Bernard, directorul de incubație și condiționare). Ea nu a încercat să se întoarcă în statul mondial, din cauza rușinii. În ciuda faptului că și-a petrecut întreaga viață în rezervație, John nu a fost niciodată acceptat de săteni. Linda l-a învățat pe John să citească, deși din singura carte pe care o deține – un manual științific – și o altă carte, găsită de John: lucrările complete ale Shakespeare. Ostracizat de săteni, John este capabil să-și articuleze sentimentele doar în ceea ce privește drama shakespeariană, citând adesea din Furtuna, Regele Lear, Othello, Romeo și Julieta și Hamlet. Linda vrea acum să se întoarcă la Londra, iar John, de asemenea, vrea să vadă această „nouă lume curajoasă”. Bernard vede o oportunitate de a zădărnici planurile de a-l exila și primește permisiunea să-i ia pe Linda și John înapoi. La întoarcerea lor la Londra, John îl întâlnește pe Director și îl numește „tatăl său”. Publicul consideră aceasta o vulgaritate pe care o întâmpină cu hohote de râs. Directorul umilit demisionează de rușine. Dar important la această carte nu este firul epic. Acesta este un pretext pentru a aduce o critică societății din care făcea parte. Critica este valabilă și astăzi.
Scopul romanului este de a prezenta o societate a viitorului structurată și controlată după principiile sistemului de castă implementat științific. În această societate, Henry Ford este profetul respectat, iar producția în serie e considerată principala coordonată a civilizației. Oamenii sunt creați în eprubete. Sexul are loc împreună cu un drog euforizant, SOMA, și are doar rolul de a menține stabilitatea socială, printr-o senzație de plăcere și mulțumire într-o lume ajunsă la deplina sa stabilitate, dar și la o totală despiritualizare.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
