TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Malevil

Oricine vrea să-i conducă pe semenii săi

are nevoie de o bună doză de machiavelism,

chiar dacă-i iubește…

(Robert Merle)

De obicei am scrise în proporție de peste 80%, cel puțin trei-patru tablete. Însă se întâmplă să am parte de câte o revelație și să schimb subiectul, eventual să scriu o tabletă nouă. Este cazul și săptămâna asta, când am aflat că despre Unabomber, pe numele său Ted Kaczynski, a scris și un român. Cine este Unabomber? vă veți întreba. Este considerat unul dintre cele mai răi teroriști pe care i-a avut America. Este un cetățean american care a fabricat și expediat prin poștă sau alte mijloace asemănătoare bombe. Motivul a fost acela de a aduce în atenția publicului un manifest legat de pericolul tehnologizării excesive.

Manifestul este un eseu din 1995 al lui Ted Kaczynski (Unabomber însuși) care susține că progresul tehnologic modern va stinge libertatea individuală. A fost tipărit inițial în Washington Post și The New York Times, ca urmare a unui șantaj reprezentat de o amenințare cu detonarea unei bombe. Manifestul susține că nevoile umane sunt tributare progresului tehnologic, în care progresele tehnologice individuale sunt văzute ca fiind pozitive fără a ține cont de efectul lor general. El învinovățește tehnologia pentru decăderea vieții la scară mică și suprapopularea orașelor și intervenția arbitrală a instituțiilor concepute pentru a modifica comportamentul uman cu scopul de a se conforma nevoilor sistemului. Kaczynski, în nebunia lui, caută să grăbească prăbușirea societății industriale, protejând în același timp natura sălbatică .

Pe seară, am găsit pe internet un film cu numele Malevil. Mi-am amintit imediat cartea. Robert Merle, autorul, a avut o viață lungă și împlinită. S-a născut la 28 august 1908 la Tebessa, în Algeria ocupată de francezi, și a murit la 28 martie 2004 la La Malmaison, lângă Paris. Astăzi este despre aceasta carte care are două ecranizări. Romanul este o poveste post-apocaliptică, dar are unele particularități. Nu se axează doar pe supraviețuire sau nu aduce în atenția cititorului evenimente ulterioare ieșite din comun. Are particularitatea de a se axa pe idei filosofice, cum ar fi: natura umană și tendința de a face rău, mitul lui Gyges, problema dictaturii, a cultului personalității, a organizării sociale și a libertăților civile, într-un moment de răscruce și de pericol suprem în care se afla supraviețuirea umanității. Legătura între cele două evenimente din aceeași zi este că mi-au pus problema societăților natural-agrare și dacă au alte reguli după care se conduc.

Acțiunea din roman și din film se petrece în Bretania, acolo unde viața obișnuită este bazată pe cutumele sociale și religioase ce au sute de ani în aceasta regiune a Franței. Sunt descrise în partea de început personajele pe care se construiește povestea din roman: Emmanuel Comte, ajuns, prin muncă și educație, director al școlii locale și stăpân al fermei și al castelului Malevil, care constituie decorul acțiunii, cei trei prieteni ai săi din copilărie, Meyssonier, Peyssou și Colin, tânărul Thomas, care studiază geologia și Menou, menajera. Mi s-a părut important că sunt prezentate orientările politice și religioase ale acestor eroi. Meyssonier este un comunist-marxist convins, partizan al preciziei, dușman al opresiunii și al reacționarismului, iar Emmanuel, fără a fi lipsit de credință, este mai degrabă un liber cugetător, agnostic, cu o educație serioasă.

Momentul cataclismului îi surprinde pe Emmanuel și pe grupul său de prieteni în pivnițele de vinuri din castelul Malevil, ce au ziduri groase. Crama îi protejează și supraviețuiesc bombardamentului. De-a lungul romanului, se vor întreba mereu ce tip de bombe s-au folosit, pentru că nu rezultă existența unor radiații. Povestea micii comunități nu am să o spun aici. Este frumoasă și plină de învățăminte. Și aduce o întoarcere către un tip de societate despre care mai învățăm doar din manual de istorie. Mi-a plăcut ideea de matriarhat pe care a indus-o autorul, dar și modul în care o construiește plecând de la motiv: „oare faptul de a iubi o femeie îți dă dreptul s-o acaparezi într-o societate în care numărul femeilor este limitat?” O altă problemă pe care autorul o ridică este aceea a impostorilor care se erijează în rolul de conducători tiranici, cu drept de viață și de moarte asupra comunității, subjugându-i pe oameni prin metode coercitive dure, impostori de care noua societate trebuie să se scuture în prezent și să se vaccineze pentru viitor, daca e conștientă de necesitatea acestui viitor. Emmanuel, alături de prietenii săi, găsește resurse inspirate pentru rezolvarea problemelor apărute și pune bazele solide ale unei noi organizări sociale, filozofice și politice ale umanității renăscute.

Concluzia o găsim în finalul romanului: „În afară de mica bibliotecă de la Malevil, o mai aveam pe cea de la castelul din La Roque, deosebit de bine înzestrată cu lucrări științifice, căci domnul Lormiaux făcuse Politehnica. Oare pe baza științei care zăcea acolo – și a foarte modestelor noastre cunoștințe personale – aveam să pornim în căutarea unor unelte care să ne ușureze viața și a unor arme prin care să ne-o apărăm? Sau, cunoscând prea bine, datorită cumplitei experiențe pe care o trăisem, primejdiile tehnologiei, aveam să punem, o dată pentru totdeauna, progresul științific și producția de mașini în afara legii? Cred că am fi ales cea de-a doua alternativă dacă am fi putut fi siguri că alte grupuri umane, care au supraviețuit în Franța sau în alte țări, n-o vor alege pe prima. Deoarece, în acest caz, ni se părea evident că aceste grupuri, având o zdrobitoare superioritate tehnică asupra noastră, se vor gândi imediat la un plan de a ne înrobi.”

Adaptarea cinematografică a romanului Malevil este un film francez din 1981, regizat de Christian de Chalonge. Nu sunt nume de actori cunoscuți, dar nota acordată pe IMDB este de 6,7. În ciuda utilizării personajelor cărții, complotul se abate de la carte. Are un final diferit. Merle, care credea că spiritul romanului său fusese denaturat, a cerut ca numele său să nu fie menționat în credite. În schimb, filmul afirmă că filmul a fost inspirat doar din romanul Malevil. Coloana sonoră aparține compozitorului Gabriel Yared, despre care am scris acum două săptămâni în tableta „Pacientul englez”. Cea de-a doua adaptare a cărții lui Robert Merle este un film TV francez, regizat de Denis Malleval în 2010, produs de Chloé Grunwald și difuzat pe France 3. Nu scriu mai mult pentru că nu am văzut filmul. Am găsit pe France 3 câte ceva despre film, dar atât.

În concluzie, trebuie să citesc Unabomber, profetul ucigaș, scrisă de Ovidiu Hurduzeu și să scriu o tabletă din perspectiva analizei unei societăți agrare care vrea să se întoarcă la origini, păstrând ce este bun din evoluția tehnologică.

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…