Rurouni Kenshin este titlul unei serii de filme japoneze de acțiune jidaigeki, bazată pe manga cu același nume, scrisă și ilustrată de Nobuhiro Watsuki. Primul film, care dă startul seriei în 2012, este regizat de Keishi Ōtomo și îi are în rolurile principale pe Takeru Satoh și Emi Takei. Povestea se concentrează pe evenimente fictive care au loc în perioada timpurie a erei Meiji în Japonia, spunând povestea unui rătăcitor de la țară pe nume Himura Kenshin, un fost asasin care acum oferă ajutor celor aflați în nevoie, ca ispășire pentru crimele comise odată. Cuvântul japonez jidaigeki însemnâ „drame de epocă” și se referă la povești care au loc înainte de Restaurarea Meiji din 1868.
Intriga filmelor începe în timpul în care forțele imperialiste sărbătoresc victoria din Bătălia de la Toba–Fushimi,când un participant cunoscut sub numele de Hitokiri Battōsai părăsește câmpul de luptă, abandonându-și sabia. Este revendicată de unul dintre cei căzuți, Udō Jin-e.
Un deceniu mai târziu, Saitō Hajime și colegii săi polițiști investighează uciderea unui polițist sub acoperire, bănuit fiind Battōsai. Dar Saitō nu este convins și îl suspectează pe Takeda Kanryū, un om de afaceri bogat, dar crud. Între timp, (fostul) Battōsai (care acum se numește Himura Kenshin) sosește la Tokyo. Personajul în jurul căruia se desfășoară toate acțiunile este Himura Kenshin. A fost creat ca personaj fictiv pentru manga de către Nobuhiro Watsuki. Povestea lui Kenshin este plasată într-o versiune fictivă a Japoniei în perioada Meiji. Kenshin este un fost asasin legendar cunoscut sub numele de „Hitokiri Battōsai”. La sfârșitul Bakumatsu-ului, devine un spadasin rătăcitor, mânuind acum un sakabatō. Literal acest cuvânt definește o „sabie cu lamă inversă”, mai exact o katana care are parte ascuțită pe partea curbată spre interior a sabiei, fiind astfel aproape imposibil să ucizi cu o asemenea armă. „Battōsai” sugerează un ucigaș care poate elimina adversarul într-o fracțiune de secundă. „Battō” înseamnă „scoaterea sabiei din teacă”, iar stilul de luptă al personajului se bazează pe tehnica iaijutsu, lovitura fulgerătoare executată exact în momentul scoaterii sabiei.
Autorul de manga Nobuhiro Watsuki afirma într-un interviu, de la Anime Expo 2002, că a descoperit și folosit povestea lui Kawakami Gensai, un hitokiri („ucigașul de oameni”) executat de Guvernul Meiji și că îi place să-l deseneze pe Kenshin datorită modului în care acesta tinde să se sacrifice pentru alții. În timp ce scria seria, a considerat că Kenshin ar trebui să se gândească mai mult la viitorul său, deoarece este mai conectat la trecutul său. De asemenea, a spus că și-ar dori să fie ca Kenshin, dar nu crede că stilurile lor de viață se potrivesc. Morala lui Kenshin, în ceea ce privește puterea de a-i proteja pe ceilalți, a fost influențată de întrebările lui Miyamoto Musashi despre semnificația puterii.
Am apreciat în această serie de filme alternarea scenelor de luptă cu scene de filosofie zen buddhism și mesaje din bushido. Poveștile sunt situate într-un context istoric autentic, iar autenticitatea este completată de construcțiile care au rol de decor. Respectarea stilurilor tradiționale de sabie și coregrafia realistă a luptelor scoate filmele din zona cunoscută a filmelor de acest gen. De menționat că și personajele feminine sunt foarte bine conturate și se încadrează în tipologia femeii samurai, participantă la poveste în mod direct, nu martor sau susținător din umbră.
Fiind un personaj arhetipal, Kenshin Himura are o cicatrice în formă de cruce pe obrazul stâng. Acesta este unul dintre cele mai importante simboluri din serie. Autorul manga, Nobuhiro Watsuki, a explicat că cicatricea trebuia să fie un simbol permanent al trecutului personajului. De aceea, chiar dacă uneori rana pare să se estompeze în poveste, ea nu dispare niciodată complet. Mulți critici spun că Kenshin este construit ca un tip de personaj numit în literatura japoneză „războinicul pocăit”. El nu încearcă să uite trecutul, ci să trăiască cu el.
Dar fiind un film cu samurai nu putem să nu vorbim despre săbii, iar eu am o mare sensibilitate pentru lamele medievale. Sabia nu este doar o armă, ci aproape un personaj în sine. Cultura sabiei japoneze este extrem de sofisticată, iar filmul încearcă să reflecte acest lucru prin mai multe tipuri de săbii și prin povestea fierarilor. Sabia pe care o folosește Kenshin Himura este specială. Ea se numește sakabatō, adică „sabie cu tăiș invers”. În realitate, însă, designul sakabatō este mai degrabă o invenție narativă, pentru că în istoria Japoniei nu există exemple reale de săbii construite exact astfel pentru luptă.
Personajul negativ este Makoto Shishio. Acesta folosește o sabie foarte diferită. Lama este impregnată cu grăsime și sânge de la victimele anterioare, ceea ce îi permite să se aprindă în timpul luptei din cauza fricțiunii. Sunt scene în care acest efect este spectaculos vizual și subliniază natura violentă a personajului.
Cel de-al treilea personaj care excelează în dueluri este Hajime Saito. Căpitan de poliție, folosește un stil real de luptă numit Gatotsu, inspirat din tehnicile istorice ale poliției samurailor Shinsengumi. Sabia lui este o katana standard.
Mi-a plăcut mult povestea săbiilor gemene: una pentru zei și una „umbră”. Cred că este reiterarea unui mit sau poveste, care a devenit foarte influentă în cultura japoneză. Una dintre cele mai cunoscute povești din cultura samurailor este legenda despre săbiile făurite de Masamune și Muramasa. Masamune a trăit în secolul al XIV-lea și este considerat drept cel mai mare creator de săbii din Japonia. Lamele sale sunt renumite pentru echilibrul perfect între duritate și flexibilitate. Muramasa a trăit câteva secole mai târziu, în secolul al XVI-lea. Săbiile sale erau extrem de ascuțite și foarte agresive în design. În cultura populară japoneză, Muramasa a devenit asociat cu ideea de sabie „blestemată”, deoarece unele legende spuneau că aceste lame împingeau purtătorul spre violență. Legenda spune că cele două săbii au fost testate într-un râu. Sabia lui Muramasa a fost înfiptă în apă, iar frunzele plutitoare au fost tăiate instantaneu când atingeau lama. Sabia părea să taie tot ce atingea. Apoi a fost testată sabia lui Masamune. Frunzele plutitoare care ajungeau lângă lamă se opreau sau erau împinse de curent fără să fie tăiate. Lama tăia doar atunci când era necesar. Un călugăr care privea experimentul a tradus pentru mulțime că aceasta este diferența dintre cele două săbii. Sabia lui Muramasa este o lamă care dorește să taie orice. Sabia lui Masamune este o lamă nobilă care taie doar atunci când este nevoie.
Legenda reflectă o idee profundă din etica samurailor. O sabie nu este doar o armă, ci o extensie a caracterului celui care o poartă. Benzile manga apărute la editura Viz Media cu Rurouni Kenshin se găsesc și în România și la un preț destul de bun. Recunosc că nu am decât un volum din 12, dar pentru fanii genului merită încercat.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
