„Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă…
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric…”
Scrisoarea I – de Mihai Eminescu
Filmul este povestea lui Ion Creangă, scriitorul care a reușit să impresioneze generații la rând cu basmele și povestirile sale. Este povestea a două genii care se găsesc și care au o relație deosebită, relație consemnată de istorie și rămasă celebră pentru noi: Ion Creangă și Mihai Eminescu. Mi-au plăcut scrierile amândurora. Asta poate și pentru că am avut profesori de literatură română de excepție: domnul Ene, domnul Udrescu, doamna Rogozea, dar mai ales domnul Făgărășeanu. În acea perioadă, studiul celor doi mari scriitori era în programa școlară. Astăzi, ne amintim de ei doar pe 15 ianuarie și 15 iunie. Poate greșesc, dar în toate țările pe care românii le-au luat ca puncte de reper se studiază operele scriitorilor și poeților naționali. La noi, elevii au o „problemă” cu autorii vechi.
Inițial, în film, Creangă consideră poveștile lui o simplă sursă de amuzament, lipsită de profunzime. Mihai Eminescu este cel care încearcă să-l convingă că deține un talent deosebit. Poetul, însă, are alte probleme, fiind implicat într-o imposibilă poveste de dragoste cu (celebra) Veronica Micle….
Nicolae Mărgineanu, regizorul filmului, declara că: „Respectul pe care îl avem în mod firesc față de marile personalități Ion Creangă și Mihai Eminescu a devenit, în momentul realizării acestui film extrem de inhibant. Acesta a constituit principalul handicap pe care l-am avut de trecut. Pentru a deveni personaje de film, Eminescu și Creangă trebuiau să coboare de pe statui, să prindă viață împrumutând chipurile unor actori: să vorbească, să se miște și să evolueze într-un chip cât mai firesc. În loc să păstrăm un ton solemn, omagial, care ar fi imprimat filmului, cred, un aer sentențios, am încercat să ne apropiem cu discreție și căldură de personalitățile readuse la viață. Chiar dacă primele lor apariții în film riscă să decepționeze printr-o firească neidentificare cu fotografiile icoană, atât de cunoscute, sperăm că personajele să devină convingătoare pe parcursul desfășurării povestirii cinematografice. Este un omagiu pe care îl aduce cu întârziere împlinirii a 100 de ani de la moartea lui Ion Creangă, Mihai Eminescu și Veronica Micle”.
Dorel Vișan îl personifică genial pe Ion Creangă. Scenaristul Mircea Radu Iacoban, alături de regizor (care este și co-scenarist) folosește cu dibăcie textele originale din scrierile lui Creangă. Prin dialogul creat reînvie o lume a Iașilor de acum 150 de ani. Nevasta nu pare să-l încurajeze să scrie. Cu aplomb îi apostrofează pe Mihai Eminescu și Ion Creangă, care scriau într-o camera alăturată dormitorului: „oameni în toată firea vă țineți de prostii …” Eminescu este interpretat de regretatul Adrian Pintea. Dar mie mi-a plăcut cel mai mult personajul jucat de Marcel Iureș. El interpretează pe un anticar evreu, Rubin, al cărui magazin era vizitat de Eminescu și de Creangă. L-am găsit ca fiind păstrătorul unei întregi culturi, ca depozitarul secret al artelor scrise. Un personaj martor la evenimentele din acea vreme. Într-o perioadă cu puține activități ce pot reprezenta „activități recreative”, slova scrisă era un eveniment în sine.
O prietenie extraordinară rămasă în istoria literaturii. S-au întâlnit în toamna lui 1874 pe ulițele Iaşului şi de atunci încolo nimeni nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu. Se sfătuiau împreună, îşi citeau unul altuia poveştile ori poeziile. Discutau despre cărțile citite şi despre câte se întâmplă în lume. Este povestea unei prietenii rămase în istorie, pentru că doi oameni de geniu sunt mereu pe aceeași lungime de undă, au un drum comun şi, deşi diferiţi, se completează perfect. S-au împrietenit în scurt timp, Eminescu fiind impresionat de hazul lui Creangă, de felul în care rostea vorbele, proverbele şi zicătorile din popor, dat mai ales de mintea ageră pe care o avea. Ion Creangă, cu dinamismul lui nemaiîntâlnit, i-a arătat frumusețea Iaşului, l-a prezentat prietenilor lui, l-a pus la masă şi au pierdut multă vreme prin crâşmă. Şi de atunci încolo, nimeni „nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”.
La acea vreme, Creangă nu scria, dar se presupune că Eminescu l-a îndemnat să aștearnă pe hârtie poveștile celebre astăzi. Astfel a ajuns să prezinte prima povestire Junimii, fiind declarat „admirabil scriitor poporal”. La fiecare poveste scrisă, cum a fost și Harap-Alb, îi cerea părerea lui Eminescu. Acesta refuza să îl îndrepte, zicând: „Lasă Creangă, ai să citești în Junimea, tu nu ai nevoie să fii corectat de nimeni.” Totuși, Eminescu îl încredința că de acum este un scriitor în toată puterea cuvântului și îi prezenta obiceiurile scriitorilor iluştri.
După ce Eminescu a fost destituit din funcția de revizor școlar, s-a mutat pentru o perioadă la bunul său prieten, Creangă, pentru a-și găsi alinarea, care știa ce înseamnă să fii dat jos din funcții. Deoarece lui Mihai nu i-a plăcut să zăbovească pe capul omului, s-a decis să plece la București. Creangă a rămas fără prieten și, totodată, fără un om plin de învățătură. Rămas singur îl îmbia mereu pe Eminescu să se întoarcă la Iași.
Regizorul filmului povestea într-un interviu pentru Jurnalul.ro că „atunci, un astfel de film se putea face foarte bine. Buftea era un studio bine echipat, chiar dacă nu avea în dotare cele mai moderne aparaturi, însă erau 2.000 de oameni angajaţi, avea foarte multe costume, construcţii pentru decor foarte bune, construcţii de scenografie. Încet-încet, lucrul la acest film începea să se contureze clar, însă problemele nu conteneau să apară totuşi. După prospecţiile pe care le făcuseră la Ţicău, la bojdeucă, oamenii din echipă au realizat că filmările ar fi imposibil de făcut acolo nu numai din pricină că bojdeuca era muzeu, iar aprobările pentru filmare s-ar fi putut obţine destul de greu, ci şi din pricina spaţiului destul de mic: erau doar două încăperi, deloc generoase în ceea ce priveşte dimensiunile. Dar s-a găsit o soluţie salvatoare. Am închiriat pentru trei luni un teren. Tot în Ţicău, la nici 100 de metri distanţă de bojdeucă. Am fotografiat bojdeuca, a venit scenografa, a făcut toate măsurătorile necesare şi aşa am reuşit să construim la Buftea o copie după bojdeuca originală, pe care am transportat-o, ca pe nişte piese lego, la Ţicău. Dar a apărut altă problemă. Creangă avea 14 pisici. Or, pisica nu stă în casă dacă nu este casa ei. Fapt care ne obliga pe noi să creştem nişte pisici încă de mici, pe care să le obişnuim cu bojdeuca noastră şi cu oamenii din echipă. Slavă Domnului, se găseau şi atunci destule pisici prin Bucureşti, aşa că au făcut rost cu uşurinţă de câteva. Echipa de filmare, care era gata de drum, a urcat pisicile într-un tir. Pe drum însă, la una dintre opriri, şoferul a deschis uşa tirului, moment în care multe mâţe au sărit din vehicul, luându-şi lumea-n cap şi ratând şansa de a fi vedete de cinema. Când am ajuns la Ţicău, scenografa, speriată de situaţie, a început să lipească afişe peste tot: «Căutăm pisici mici». Anunţurile au dat roade, pentru că, atât timp cât am filmat, ne-au tot fost aduse pisici mici, pe care am apucat să le creştem şi care în scurt timp s-au obişnuit cu noi.”
Cartea de astăzi… nu este una. Vă recomand citiți operele acestor doi mari scriitori.
În acest link îl veți asculta pe Sadoveanu:
https://www.youtube.com/watch?v=75ppc2yGlF8
În aceste link-uri îl veți asculta de actorul care l-a interpretat pe Eminescu, recitând poeziile lui Eminescu:
https://www.youtube.com/watch?v=oB3TuZFY_gc
https://www.youtube.com/watch?v=A-ydlLXQyM4
https://www.youtube.com/watch?v=vQaQWYFpods
https://www.youtube.com/watch?v=aZgJicpdaxA
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
