Indiana Jones și ultima cruciadă (1989) (denumire originală Indiana Jones and the Last Crusade) este cel de-al treilea film de aventuri din serie regizat de Steven Spielberg. În opinia mea, Indiana Jones and the Last Crusade este categoric cel mai bun film al seriei Indiana Jones. Acesta este motivul pentru care am sărit peste filmul cu numărul doi. Scenariul filmului este inspirat din legenda arthuriană a Sfântului Graal, combinând fapte istorice şi mituri fanteziste care fac deliciul iubitorilor genului. Filmul este aventuros, presărată cu un număr mare de momente comice, dar şi cu secvenţe care „povestesc” relația tată-fiu. Acţiunea curge natural, iar spectatorii sunt purtaţi din deşertul Utah pe canalele veneţiene, într-un castel dintr-o zonă montană din Austria, la o defilare cu torţe organizată la Berlin şi, în cele din urmă, la ruinele oraşului Petra.
Curajosul explorator Indiana Jones (Harrison Ford) află că tatăl său Henry (Sean Connery) a dispărut în timp ce căuta Sfântul Graal. Walter Donovan, susținătorul financiar al tatălui său, îi încredințează personajului nostru misiunea de a-l găsi atât pe Henry, cât și pe Graal. Jones primește un pachet care conține jurnalul tatălui său, care include cercetările despre Graal și călătorește la Veneția, alături de Marcus Brody, pentru a o întâlni pe asociata lui Henry, Elsa Schneider. Sub biblioteca unde Henry a fost văzut ultima dată, Jones și Schneider descoperă o catacombă care conține un scut inscripționat care dezvăluie că drumul către Graal începe în İskenderun. Cei doi sunt ulterior atacați de un grup misterios care se dezvăluie a fi Ordinul secret al Sabiei Cruciforme, dedicat protejării Graalului. După ce l-a salvat pe liderul grupului, el îl informează pe Jones că Henry este ținut la un castel din Austria. Jones îi încredințează lui Marcus o hartă din jurnal care detaliază o rută către Graal și îl trimite la İskenderun pentru a se întâlni cu vechiul lor prieten Sallah. Descoperind că au fost jefuiți, Jones îi dezvăluie existența jurnalului lui Schneider înainte de a dormi împreună.
Regizorul Steven Spielberg reuşeşte să aducă pe ecran o aventură captivantă, plină de neprevăzut, cu efecte vizuale fără cusur. Multe secvenţe sunt memorabile precum urmărirea tânărului Indiana Jones care furase o cruce ce aparţinuse unui conchistador spaniol (tipică benzilor desenate din revistele pulp), evadarea dintr-un castel austriac sau întâlnirea amuzantă a exploratorului cu Adolf Hitler. Interpretarea cuplului tată-fiu de Sean Connery şi Harrison Ford este excepţională, ambii actori reuşind să colaboreze împreună atât de bine încât stârnesc admiraţie. Scenariul inteligent, interpretările excelente, amestecul elegant de aventură şi umor, precum şi regia inspirată a lui Steven Spielberg sunt elemente ce recomandă vizionarea acestui film.
Graalul, în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. Dar este puțin probabil. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea „Sfântului Graal” reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa Parsifal. Potrivit legendei, cel care bea din acest potir urmează să dobândească viaţa veşnică. În romanul cavaleresc anonim Perlesvaus, el este descris ca cinci lucruri diferite. Nu există o singură poveste a Graalului și nici măcar un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale. Legendele privitoare la Graal par a fi posterioare nașterii creștinismului. Celții cunoșteau deja existența unui obiect sacru numit „Graal” pe care și-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelență, ce distribuia binefacerile sale tuturor ființelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoașterea sacră a druizilor nu era transmisă decât oral, din inițiat în inițiat. Nu există deci urme scrise. Primele documente scrise care menționează Graalul și pe Parzival sunt romanele poeților medievali: Chrétien de Troyes, Robert de Boron și Wolfram von Eschenbach. Evul Mediu este epoca în care contemplarea și acțiunea, grația și natura, Iubirea divină și iubirea omenească sunt încă legate. Și, la cei mai severi asceți retrași din lume, marea speranță, de a extinde creștinismul, este încă vie.
Istoria și legendele Sfântului Graal. Simbol, magie și mister în miturile arthuriene este o lucrare care reunește într-o colecție scrierile și conferințele susținute de Joseph Campbell despre legendele arthuriene ale Evului Mediu, prin bunăvoința eruditului editor american Evans Lansing Smith, care scrie și o prefața în care scoate în evidența extraordinarul talent de povestitor al lui Campbell. În aceasta compilație de lucrări este publicată, în premiera, și teza de masterat a lui Joseph Campbell, A Study of the Dolorous Stroke, ce se axează pe studiul mitului arthurian și a semnificației tematicilor specifice legendelor Graalului. Căutând să stabilească coordonatele istorice și mitologice ale legendelor arthuriene ale Graalului, Campbell reușește să construiască o poveste cuprinzătoare și fascinantă, în care surprinde atât semnificațiile mistice și spirituale ale acestei „prime mitologii seculare”, așa cum o numește el, cât și pe cele politice, sociale din momentul consemnării lor și, nu în ultimul rând, psihologice, individuale și de ce nu, încă actuale. Questa Graalului pentru cavalerii exemplari ai legendelor este, nici mai mult, nici mai puțin, aventura spiritului uman, a fiecăruia dintre noi, către întrupare prin dobândirea acelor virtuți umanizatoare care culminează cu compasiunea. Cartea analizează într-un mod unic originile mitologice și folclorice ale poveștilor cavalerești ale eroilor Evului Mediu, de la Parzival (în versiunea lui Wolfram) la Lancelot, Merlin, Tristan și Isolda, Sir Gawain și Cavalerul Verde (legendă ecranizată de curând, vom scrie și despre aceasta), Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde. Ne ajută să înțelegem semnificația Regelui Pescar și a rănii lui de moarte, a Graalului, a Tărâmului pustiit, a reînvierii și a multor altor motive care se reiau neîncetat în poveștile fiecărei perioade istorice, în fiecare noua mitologie, în fiecare religie a lumii, din antichitate și până astăzi, din Europa și până în India, din Japonia în America de Nord. Facem ce facem și revenim la teoria monomitului.
Trebuie menționat că, în poveștile Graalului, autorul menționează și vasul din aur descoperit în Romania, la Pietroasa, considerând că este relevant pentru stabilirea unei cronologii istorice corecte. Evans Lansing Smith spunea că: „L-am auzit pentru prima dată pe Campbell depănând povestea lui Parzival la lumina lumânărilor, în salonul unui hotel construit în piatră, aflat undeva pe țărmurile reci ale Bretaniei, într-o noapte superbă din timpul călătoriei pe care am făcut-o împreună în Franța. A fost o noapte de pomină, atât de emoționantă, încât un bătrân avocat din New York a izbucnit în lacrimi în momentul în care Campbell a învăluit micul nostru grup în vraja fără seamăn a cuvintelor sale. Probabil ca l-am auzit pe Campbell spunând povestea lui Parzival de peste douăzeci și cinci de ori de-a lungul tot atâtor ani, și tot aș mai avea multe de învățat ”.
De asemenea, vă recomand și cartea cu titlul Sfântul Graal. Imaginație și credință, scrisă de Richard Barber.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
