TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Împăratul muștelor

„Efectul Lucifer” descrie momentul în care o persoană obișnuită, normală, trece prima dată granița dintre bine și rău pentru a se angaja într-o acțiune rea. Ea reprezintă o transformare a caracterului uman care este semnificativă în consecințele sale. Asemenea transformări sunt mai probabil să apară în situații noi, în „situații totale”, în care forțele situaționale sociale sunt suficient de puternic, pentru a copleși sau a lăsa deoparte temporal atributele personale ale moralității, compasiunii sau simțul dreptății și al fair-play-ului. Răul este exercitarea puterii de a răni intenționat (psihologic), răni (fizic) sau distruge (muritor sau spiritual) pe alții. – Philip Zimbardo

Câștigător al premiului Nobel pentru literatură din 1983, W.Golding prezintă determinismul ființei umane prin intermediul copiilor, limitările fiziologice care ne definesc și care, în anumite situații chiar ne conduc. Prin comunicatul de presă dat de Academia Suedeză se motiva acordarea acestui premiu astfel: „câteva experiențe de bază și conflicte de bază de natură profund generală stau la baza întregii sale lucrări ca putere motrice. Într-unul dintre eseurile sale, el descrie cum, în tinerețe, a avut o viziune optimistă asupra existenței. El credea că omul va fi capabil să se perfecționeze prin îmbunătățirea societății și, în cele din urmă, eliminând tot răul social. Optimismul lui era asemănător cu cel al altor utopişti, de exemplu, HG Wells.”

Împăratul muștelor este aparent o distopie, în care dezumanizarea e reflectată prin intermediul unor băieți de școală generală, care reprezintă personajele principale. Cartea relatează povestea unui grup de băieți din Marea Britanie care ajung pe o insulă pustie după ce avionul în care se aflau s-a prăbușit. Destul de repede apare segregarea si băieții se împart în două grupuri. Unul dintre grupuri este constituit din indivizi care rămân uniți pentru a păstra pacea pe insulă, în timp ce alții devin violenți și au un comportament ciudat. În cele din urmă, violența va conduce la crimă.

Aparent, autorul pune în evidență lupta omului dintre civilizație, care adoptă un comportament adecvat, respectarea regulilor, menținerea echilibrului și sălbăticie, definite de încălcarea regulilor, imoralitate, dar, mai ales de dorința de a deține puterea. Împăratul muștelor este un roman scris cinematografic, vizual, cadrele curgând de-a lungul ochilor cititorului într-un ritm care este greu de uitat. Fără a pierde din esența mesajului ce-l are de redat, autorul construiește povestirea fără sincope, cu lejeritatea data de talent, fără a detalia inutil aspecte psihologice, fizice sau de decor, personajele prinzând contur și viață doar prin participarea la acțiune.

Am identificat două teme incitante din literatura universală: izolarea ființei umane de societatea din care a venit, plecând de la ideea că evoluția este un adevăr al existenței umane, și psihologia infantilă, dar consider că există și o a treia temă, cea adevăratei naturi umane relevate doar atunci când pentru ceea ce faci nu există consecințe. Nu am scris de la început anul în care a apărut prima data cartea, așa cum procedez de obicei, măcar pentru a o încadra istoric, pentru că, în 1954, când a scris cartea, Golding a imaginat, practic, „Experimentul Stanford” (în original, în engleză „Stanford Prison Experiment”) ce avea să aibă loc 20 de ani mai târziu. Acesta a fost un experiment care a produs câteva descoperiri senzaționale în domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford. Din cauza escaladării conflictelor, a fost necesar ca experimentul să fie întrerupt mult mai repede decât fusese inițial proiectat. Pe scurt experimentul s-a desfășurat astfel: au fost aleși douăzeci și patru de studenți din șaptezeci și cinci (toți de sex masculin), care își asumau rolurile atribuite aleatoriu de prizonieri și gardieni într-o închisoare simulată, situată la subsolul clădirii de psihologie „Jordan Hall” a Universității Stanford. Participanții s-au adaptat la rolurile lor, dincolo de așteptările lui Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți deținuți, care încercau să-i împiedice pe gardieni. Participanții au fost recrutați, explicându-li-se că vor participa la o simulare de închisoare, pe o perioadă de două săptămâni. Experimentul s-a încheiat numai după șase zile.

Din mai mult de cincizeci de persoane care au observat experimentul, numai o absolventă în psihologie, Christina Maslach, a pus la îndoială moralitatea sa. Philip Zimbardo a scris o carte despre ceea ce s-a întâmplat cu titlul, elocvent de altfel, Efectul Lucifer.

Romanul a avut și două ecranizări în 1963 și 1990, prima fiind foarte aproape de litera cărții. Primul dintre filme a fost produs în mare parte în anul 1961, deși filmul nu a avut premiera până în 1963 și nu a fost lansat în Regatul Unit până în 1964. Golding însuși a susținut filmul. A fost filmat alb-negru tocmai pentru a sublinia cele două perspective care se conturează în poveste. Este un film reușit care urmărește firul epic al romanului și care poate fi văzut dacă nu vrei să citești cartea.

Cea de-a doua ecranizare diferă în multe privințe atât de filmul predecesor, cât și de roman. Se concentrează în principal pe Ralph, deoarece copiii încearcă să inițieze o societate după aterizarea accidentală pe o insulă neexploatată, dar lucrurile merg prost. De asemenea, realizatorii s-au inspirat și din Ritualul primăverii al compozitorului Igor Stravinski. Sărbătoarea primăverii era descrisă chiar de către compozitor ca fiind „o lucrare muzical-coregrafică ce reprezintă Rusia păgână înglobată într-o singură idee: misterul și puterea creativă a primăverii. Ritualul păgân al ruşilor se încheie cu autosacrificare: o fată special aleasă dansează până la epuizare.”

În 1995 cartea a fost adaptată de Nigel Williams ca piesa de teatru. Stravinski… Sărbătoarea primăverii: https://www.youtube.com/watch?v=Sdj-bF6DNAU

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…