Frost/Nixon este un film de dramă istorică din 2008, bazat pe piesa de teatru din 2006 cu același nume de Peter Morgan, care a adaptat și scenariul. Filmul spune povestea din spatele interviurilor Frost/Nixon din 1977. Filmul a fost regizat de Ron Howard. O coproducție a Statelor Unite, Regatului Unit și Franței, a fost produs pentru Universal Pictures de Howard, Brian Grazer de la Imagine Entertainment și Tim Bevan și Eric Fellner de la Working Title Films și a primit cinci nominalizări la Oscar, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun actor și cel mai bun regizor .
Filmul reunește cele două vedete inițiale din producțiile West End și Broadway ale piesei: Michael Sheen în rolul radiodifuzorului de televiziune britanic David Frost și Frank Langella în rolul fostului președinte al Statelor Unite, Richard Nixon. A fost lansat în Statele Unite pe 5 decembrie 2008 și în Regatul Unit pe 23 ianuarie 2009. În ciuda aprecierii criticilor, filmul a avut performanțe slabe la box office, încasând 27 de milioane de dolari, la un buget de 25 de milioane de dolari.
Povestea începe după scandalul Watergate din 1972 și demisia sa ulterioară, în 1974, când 400 de milioane de oameni din întreaga lume urmăresc la televizor cum președintele Statelor Unite, Richard Nixon, pleacă de la Casa Albă la bordul Marine One. Printre cei care urmăresc se numără și jurnalistul britanic David Frost, care înregistrează în acel moment un talk show în Australia și care decide să urmeze un interviu cu președintele. Agentul literar al lui Nixon, Irving Lazar, crede că interviurile ar fi o oportunitate pentru Nixon de a-și salva reputația și de a profita financiar. Lazar cere 500.000 de dolari ș, în cele din urmă, își asigură 600.000 de dolari după ce Frost acceptă.
Sub supravegherea șefului de personal post-prezidențial al lui Nixon, Jack Brennan, Frost și Nixon se angajează în primele trei sesiuni de înregistrare. Reporterul este limitat de un interval de timp convenit și, sub presiunea propriei sale echipe, încearcă să pună întrebări dificile. Cu toate acestea, Nixon domină sesiunile privind războiul din Vietnam și realizările sale în politica externă. În culise, echipa lui Frost este nervoasă în legătură cu capacitatea sa de jurnalist și supărată că Nixon pare să se exonereze.
Când începe interviul final, ultima rundă, Frost îl atacă pe Nixon cu transcrieri ale unei conversații dintre Nixon și Charles Colson (un avocat și consilier politic, care a fost și consilierul special al președintelui Richard Nixon, din 1969 până în 1970). În timp ce propria sa echipă urmărește îngrozită, dintr-o cameră alăturată, Nixon admite că a făcut lucruri lipsite de etică, adăugând: „Când președintele face asta, înseamnă că nu este ilegal”. Un Frost uluit este pe punctul de a induce o mărturisire atunci când Brennan iese și întrerupe înregistrarea. După ce Nixon și Brennan discută, interviul se reia. Frost aderă la linia sa originală de întrebări, dar Nixon recunoaște că a participat la o mușamalizare și că a „dezamăgit poporul american”.
Jonathan Aitken, unul dintre biografii oficiali ai lui Nixon, care a petrecut mult timp cu fostul președinte la Casa Pacifica, mustră filmul pentru portretizarea unui Nixon bețiv, care dă un telefon târziu în noapte, ca și cum nu s-a întâmplat niciodată nimic. Ron Howard îi dă replica despre „scena telefonului” în comentariul său de film pentru lansarea pe DVD, subliniind că a fost un act deliberat de licență dramatică și, deși Frost nu a primit niciodată un astfel de apel telefonic, „se știa că Richard Nixon, în timpul… scandalului Watergate, dăduse ocazional telefoane la miezul nopții, pe care nu și le-a putut aminti foarte bine a doua zi.”
Piesa de teatru nu a fost tradusă în limba română, însă se găsește pe internet scoasă de două edituri, Editura Pan Books și Editura Faber & Faber. Engleza este accesibilă și, după ce am citit, vă spun că mare parte se regăsește în scenariul filmului. Concluzia este că am ales acest film în contextul în care a început febra alegerilor. Să ne amintim cum apar dinozaurii la suprafață și uită ce au făcut sau mai rău se gândesc că noi uităm…
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…