TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Dune-final sau Dune-va urma… vol. 2 (prima parte)

   Primul meu corector de tablete este tatăl meu. Are grijă să nu abuzez cu virgulele sau să nu fac fraze prea arborescente. Pentru tableta de astăzi m-a certat că am citat prea mult. Însă nu se putea altfel, aș devenit redundant. Cristian Cocea și Robert au pus în cuvinte deja ceea ce simțeam ori gândeam despre ultima bucățică de Dune. De asemenea, pe această cale îi mulțumesc tatălui meu pentru efortul săptămânal ce-l depune…

În loc de motto:

   „Prin credinţa voastră în singurătăţi granulare, negaţi orice mişcare evolutivă sau regresivă.  Credinţa are darul de a încremeni un univers granular şi de a-i asigura persistenţa.  Nu se mai poate îngădui nicio schimbare, căci asta ar duce la dispariţia universului vostru încremenit. Dar, dacă voi nu vă mişcaţi, universal are propria sa mişcare. El evoluează dincolo de voi şi sfârşeşte prin a nu vă mai fi accesibil. “ (Ereticii Dunei)

   Am mers și am văzut episodul 2 din Dune. Vă spun de la început că am să mă folosesc de părerile unor confrați în ale SF-ului, pentru o analiză a poveștii Dune din perspectiva lui Denis Villeneuve. Este un film bun ș, așa cum spun ceilalți critici, probabil că unul dintre cele mai bune filme ale decadei. Am avut unele neclarități. De ce regizorul și scenaristul care respectă în proporție foarte mare firul epic din carte, nu au respectat câteva dintre evenimentele importante din carte, așa cum a fost scrise? Dar am acceptat licența poetică…

   Ce mi-a plăcut foarte mult? Scrierea litaniilor pe corpul și pe fața Cucernicei Maici! Mi se pare genial cum facem eforturi să ne apropiem misticul de noi, să existe fizic în noi, să fie exprimat. Cred că este al treilea film în care „văd ideea” de a  scrie pe corpul unei femei ca o etapă a inițierii mistice. Încă mă documentez și citesc să aflu ce profunzimi ale subconștientului lucrează și cum lucrează.

   În fața mea un domn, în timpul filmului, a căutat pe Google ce este aceea gașca Bene Geserit. Părerea mea e că cel mai bun rol îl face actrița care interpretează personajul Chani și anume Zendaya. Este un rol de compoziție, i se potrivește perfect, atât ca actor cât și ca vârstă, reușind să construiască o prințesă creată prin propriile sale forțe și nu născută. Un fragment din  carte o descrie foarte frumos: „Un foșnet de draperii și o revărsare de lumină… Chani își făcu apariția, purtând serviciul său de cafea pe o tavă de platină… Mișcările ei aveau un fel de forță fragilă, reținută, vulnerabilă… Un norișor de abur se răspândi când ridică, prinzându-l de cabușonul de smarald, capacul ibricului. Lăsă capacul la loc și Paul înțelese că infuzia nu era gata. Privirea lui întârzie pe ibricul de argint a cărui formă evoca silueta unei femei gravide. Ibricul era o „ghanima”, o captură care-i revenise de drept în urma unui duel cu cel căruia îi aparținuse… Chani aranjă ceștile de ceramică albastră – ca niște slujitori în jurul mărețului ibric. Trei cești: două pentru cei ce avea să bea cafeaua și una pentru toți foștii deținători ai „ghanimei”.

– Încă o clipă, rosti ea.” (Mântuitorul Dunei – Frank Herbert)

   Sub aspect critic, trebuie să vă spun că nu mi a plăcut modul în care este prezentat Rabban Harkonnen. Este prezentat în film, parțial, ca o victimă a propriei familiei și a populației locale, pe când în carte, cât și în celelalte ecranizări, este cel care săvârșește cel mai mare genocid asupra populației fremene. Modul aleatoriu în care executa civili, cât și presiunea pe care o punea pe milițiile locale era mai mult decât crud, nu întâmplător i s a dat numele de Raban Bestia. Contele Glossu Rabban, cunoscut în mod obișnuit sub numele de Bestia Rabban și numit și Mudir Nahya (Conducătorul Demonilor) sau Regele Cobra de către Fremeni a fost nepotul mai mare al baronului Vladimir Harkonnen și contele de Lankiveil. A moștenit înclinația lui Harkonnen pentru sadism și cruzime, dar nu și pentru viclenie. A fost cel mai bine cunoscut pentru guvernarea sa tiranică și extrem de ineficientă a Arrakis în timpul fiefului Harkonnen de pe planeta deșertică, precum și în timpul insurecției Fremenilor condusă de Paul Muad’Dib. Și-a câștigat porecla Bestia atunci când și-a ucis tatăl, Abulurd Harkonnen. Baronul a plănuit să-l lase pe Glossu să conducă planeta o perioadă de timp prin frică și teroare, astfel încât, atunci când nepotul său preferat, Feyd-Rautha (fratele mai mic al lui Rabban), va prelua conducerea, noul conducător să fie primit ca un erou. Tratamentul oribil pe care l-a aplicat fremenilor de pe Arrakis a provocat o rebeliune îndelungată care a interferat cu recoltarea și producția de mirodenii de pe planetă.

   Destinul a făcut ca între cele două episoade din seria Dune să intervină prezența prietenului meu Cristian Cocea la Biblioteca Județeană, unde și-a lansat o carte numită Cronicile bătrânului sefist.

   Despre Dune a ales să scrie pe Facebook… Ce? Vedem vinerea viitoare…:

 

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…