kiss2025a.jpg Euroguard 	oneminamed_nav.gif dsgmotor.gif

TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Dune-final sau Dune-va urma… vol. 2 (a doua parte)

   Primul meu corector de tablete este tatăl meu. Are grijă să nu abuzez cu virgulele sau să nu fac fraze prea arborescente. Pentru tableta de astăzi m-a certat că am citat prea mult. Însă vă nu se putea altfel, aș devenit redundant. Cristian Cocea și Robert au pus în cuvinte deja ceea ce simțeam ori gândeam despre ultima bucățică de Dune. De asemenea, pe această cale îi mulțumesc tatălui meu pentru efortul săptămânal ce-l depune…

   În loc de motto: „Prin credinţa voastră în singurătăţi granulare, negaţi orice mişcare evolutivă sau regresivă.  Credinţa are darul de a încremeni un univers granular şi de a-i asigura persistenţa.  Nu se mai poate îngădui nicio schimbare, căci asta ar duce la dispariţia universului vostru încremenit. Dar, dacă voi nu vă mişcaţi, universal are propria sa mişcare. El evoluează dincolo de voi şi sfârşeşte prin a nu vă mai fi accesibil. “ (Ereticii Dunei)

   Cel mai șocant aspect al Imperiului galactic, imaginat de scriitorul Frank Herbert în seria Dune, este tehnologia sa analogică. Cum acțiunea romanelor se petrece într-un viitor îndepărtat, cititorul s-ar fi așteptat să întâlnească recuzita obișnuită a creațiilor de gen (supercomputere, roboți, nave super-luminice) dar dă peste mentați, maeștri de scrimă și navigatori telekineziști. Soldații folosesc arme albe, rebelii călăresc viermi gigantici, există bresle, societăți secrete și aristocrație, au loc inițieri și vendette. Mesajele se transmit prin radio, vehiculele zburătoare nu depășesc complexitatea elicopterelor iar datele se stochează mental. Să fie acest Ev Mediu Spațial doar un decor exotic sau asistăm la o ilustrare excelentă a ideii că tehnologia influențează societatea și natura umană?

   De-a lungul celor șase romane din seria Dune, sunt presărate indicii care ajută cititorul să înțeleagă logica internă a viitorului imaginat de Frank Herbert. Umanitatea a urmat calea tehnologică, împrăștiindu-se în spațiu cu ajutorul mașinilor, dar a ajuns sclava Inteligenței Artificiale. Într-un târziu, oamenii s-au revoltat împotriva creierelor electronice și au pornit un război de eliberare – Jihadul Butlerian, care s-a soldat cu interzicerea folosirii computerelor și cu semnarea unei Mari Convenții, baza legislativă pentru un imperiu galactic. Termenul „Butlerian” pare a fi o referință la Samuel Butler, autor englez din secolul al XIX-lea, care, în romanul Erewhon, a enunțat pentru prima dată posibilitatea ca mașinile să evolueze prin selecție darwiniană. Revenind la seria Dune, să remarcăm că Jihadul Butlerian a transformat puternic economia, societatea și politica. De ce? Pentru că, renunțând la Inteligența Artificială, a fost redusă considerabil producția industrială. Mai mult, acumularea de capital, logica piețelor, dependența de bunuri și consumul nelimitat au devenit imposibile. Oligarhia a dispărut, oamenii au fost nevoiți să revină la muncă fizică și la disciplină mentală, ceea ce a dus la renașterea aristocrației. Sistemul politic democratic s-a prăbușit, odată cu ascensiunea Caselor Nobiliare, ținând în dependență planete întregi. Aflate în concurență pentru a da Împăratul, aceste centre de putere au devenit noile motoare ale istoriei, creând, din ruinele spiritului capitalismului, un Imperiu Neo-Feudal, o structură ierarhică piramidală, în care puterea executivă a Împăratului era balansată de puterea legislativă a Landsraad-ului, parlamentul Marilor Case, echilibrul fiind determinat de o a treia forță, aceea a Breslelor.

   Totuși, în lipsa computerelor, cum ai mai putea călători printre stele ? Cum ai comunica? Cum ai guverna? Stăvilind dezvoltarea tehnologică, scazi și complexitatea socială. Atunci, cum s-ar putea susține un astfel de Imperiu? Frank Herbert răspunde: prin maturizarea speciei umane, prin folosirea deplină a trupului și a minții. Jihadul Bulterian a dus la apariția unor Mari Școli de gândire și acțiune, o combinație de societăți secrete, ordine religioase și bresle. Folosind stimulente psihice (cel mai puternic fiind celebrul melanj de la planeta Arrakis), antrenamente fizice și condiționări psihologice, absolvenții Marilor Școli suplinesc cu vârf și îndesat Inteligența Artificială, susținând țesătura Imperiului Galactic. Dintre aceste Bresle, cele mai importante sunt Ghilda Navigatorilor, cuprinzând mutanți capabili să intuiască cele mai bune traiectorii pentru navigația stelară, Bene Gesserit-ul, ordin feminin care, prin selecție și educație, cultivă pepiniera umană, Mentații, analiști politici și militari, precum și Doctorii Suk, condiționați să fie loiali până la moarte.

   În lipsa mass media, religia, ritualurile și psihologia controlează fluxurile de informații din Imperiu. Surorile Bene Gesserit sprijină ideologia imperială, modelând sistemele de credințe locale prin implantarea în timp a unor profeții care le favorizează – Missionaria Protectiva. Mentații țes intrigi, conduc trupe, gestionează arsenalul atomic și țin contabilitatea Marilor Case, Doctorii Suk, de o loialitate absolută, asigură sănătatea tuturor. Înțelegem că a avut loc o contopire a principalelor religii ale Omului, în urma unor Concilii și Conclavuri, care au dus la scrierea Bibliei Catolice Portocalii, în jurul poruncii „să nu-ți faci mașină după chipul minții umane”. Totuși, pe anumite planete, sunt tolerate societăți tehnologice, care duc mai departe efortul de cercetare. Inginerii de pe Ix manufacturează mașini, iar Bene Tleilaxu s-au specializat în biotehnologie. De multe ori, Marile Case le comandă produse personalizate, încălcând Marea Convenție. Știința n-a rămas pe loc, cea mai importantă descoperire fiind Efectul Holtzman, referitor la forța de respingere ce se manifestă între particulele subatomice. Aplicațiile practice ale Efectului Holtzman sunt motoarele de pe marile cargouri spațiale, care pliază spațiul-timp, permițând călătoria instantanee, suspensiile anti-gravitaționale, folosite în transporturile planetare și scuturile defensive. Asigurând o apărare completă împotriva proiectilelor și explozivilor non-atomici, permeabile însă de către armele albe, aceste scuturi au modificat caracterul războiului, favorizând tehnicile de luptă corp la corp, desantul trupelor de comando, spionajul și asasinatul. Dar și loviturile nucleare selective!

   Cronicile bătrânului sefist este o carte bună plină de învățăminte despre scrierile științifico-fantastice, cât și despre personajele sau filmele create în cadrul acestor tip de povești. Două analize le găsesc pertinente în zona poveștilor din Dune și anume ceea ce a scris Cristian Cocea, cât și ceea ce a scris colegul meu de gazetă Robert Marin. Dacă ceea ce a scris Cocea găsiți în cartea pe care recomand să o achiziționați, ceea ce scrie Robert Marin este într-o corespondență privată între noi și o puteți citi în cartea mea de tablete care a apărut acum un an și ceva. El scrie astfel: „Am văzut și eu ultima ecranizare Dune și cu riscul de a răvăși puțin ograda pe care o îngrijește bine prietenul Marius Mihălăchioiu, am să arunc câteva comentarii la adresa filmului. O să îndrăznesc chiar mai mult și o să încerc, de fapt, să comentez… comentarii pe care le-am auzit despre acest film. „Acest film descrie confruntarea pentru un munte de cocaină dintre două bande cu aspect de stat de drept”. Problema gestiunii unei materii de care întreaga alcătuire a unei lumi devine dependentă este cu siguranță un subiect important. Au fost comentatori care au reproșat filmului, și de fapt autorului cărții, că violența extremă pe care o presupune păstrarea arbitrară a puterii asupra unei resurse vitale este un mod banal, sărăcăcios, de a descrie natura umană. Astfel de comentarii sunt însă pripite pentru că filmul este doar un fragment dintr-o poveste foarte lungă, iar autorul poveștii descrie critic această problemă în arcul întregii istorii Dune. „Acest film este o alegorie a unui segment din istoria umanității”. Sunt comentatori, ce în prelungirea unor analize vechi de la primele tiraje ale cărților Dune, fac paralele de tipul:  mirodenie = petrolul societății industriale, casele nobile ale imperiului cunoscut = căpitanii capitalismului indistrial, fremeni = arabi, etc. Există probabil merite în acest registru de interpretare, materialele pur istorice conțin mult mai multă fantezie decât suntem pregătiți să acceptăm, de ce nu ar fi lămuritoare și o propunere inversă, în care fantezia sugerează un adevăr cu caracter istoric. Am impresia însă că realitățile geopolitice de acum au nevoie de un suport mai bine ajustat la condiția contemporană a lumii, desigur în film, ca și în cărți, se face apel la caracteristici universale ale spiritului uman ce par a marca istoria indiferent de epocă, dar chiar și așa nu aș căuta în Dune elemente de reportaj istoric. „Acest film este despre salvarea spirituală a lumii”. Pentru mine cea mai disconfortabilă cheie de interpretare este cea mesianică. Filmul preia din cărțile Dune privirea critică asupra misticismului și a felului în care acesta contribuie la portretele carismatice ale unor oameni periculoși. Mitul este ilustrat ca un vehicul pragmatic în îndeplinirea unor scopuri. Natura contrafăcută a mitologiei sădite de ordinul Bene Gesserit în diverse colțuri ale universului, felul în care aceste construcții narative au misiunea de a manipula credulitatea unor grupuri mari, ridică problema modului în care autorii sau curatorii miturilor se grefează parazitar pe nevoile sincere ale consumatorilor de mit, și cum o figură promițătoare, încărcată cu atribute mitice, anulează competențele indivizilor pe care îi supune. „Am scris cărțile Dune, pentru că am avut această idee, cum că liderii carismatici ar trebui să apară cu o etichetă de avertizare pe frunte – acest produs ar putea fi periculos pentru sănătatea dumneavoastră – ” Frank Herbert…   „Este ușor să te identifici cu personajele din acest film”.

Nu, nu este ușor. Poveștile cu profil de legendă, ce descriu faptele extraordinare ale unor oameni extraordinari, sintetizează maxim arhetipurile pe care le reprezintă prin personaje, de aceea nimeni nu se poate identifica cu un personaj ca Ahile spre exemplu. Este foarte gratificant să te transferi în pielea eroului central, Paul Atreides, să te consideri un om cu abilități ieșite din comun, obținute în mare parte din naștere, cu o poziție socială ce îți garantează un rol în jocul puterii, cu un destin spectaculos ce te va proiecta către titlul de călăuză a umanității. Iluzia grandorii nu este un răspuns bun pentru neconsolările cotidiene. Dacă am căuta un corespondent al sinelui într-un astfel de film ar trebui să ne mulțumim cu unul dintre personajele anonime ce completează matricea de figuri umane aflate la discreția conducătorilor marilor case. Din fericire această ecranizare nu ne cere decât la nivel senzorial să fim parte din poveste, cu o tehnică cinematică de excepție Villeneuve ne face participanți și totodată martori distanți ai desfășurării poveștii. Suntem supuși de „voce” în scena testului Gom Jabbar, suntem înăuntru și simultan în afara conului de izolare fonică a baronului Harkonnen, suntem observatori panoptici ai unei desfășurări în care părțile se ascund una de cealaltă. Relaționăm emoțional profund cu eroii de pe ecran dar povestea este mai importantă decât personajele, și dezlegarea ei este mai interesantă decât a ne distribui pe noi înșine în rolurile cele mai avantajate.”

   În loc de concluzie: „Nu ne aflăm în prezenţa  unei noi stări a materiei, ci a unei relaţii de puţin timp identificate între conştiinţă şi materie, care ne oferă o mai bună şi profundă înţelegere a  mecanismului preştiinţei. Oracolul îşi proiectează un univers interior pentru a pune în evidenţă noi posibilităţi exterioare, pornind de la forte ce nu sunt înţelese.  Nu este nevoie de înţelegerea prealabilă a acestor forte pentru a le utiliza la plăsmuirea universului fizic.  Făurarii din  vechime nu aveau nevoie  să înţeleagă complexităţile moleculare şi submoleculare pe care le prelucrau. Ei născoceau puteri mistice pentru a explica necunoscutul, în vreme ce continua să se slujească de  forjele şi  ciocanele lor. “ (Ereticii Dunei, Maica Superioară Taraza Dezbatere în Consiliu)

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița… 

 

 

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media