TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Dune (1)

„Să nu mă tem.

Frica ucide mintea.

Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale.

Voi înfrunta frica.

O voi lasă să treacă peste mine, prin mine.

Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei.

Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic.

Voi rămâne doar eu.”

 

Am descoperit Dune în clasa a X-a, când doi dintre colegii mei de clasă au adus o casetă video cu ecranizarea din 1984, realizată de David Lynch. Ca de obicei, filmul era dublat de Irina Nistor. Am văzut filmul la video împreună cu câțiva dintre colegii mei. Am fost impresionați de poveste. Urma să aflu că filmul doar „zgâria” ideea universului Dune. Este simpatică povestea casetei video. Colegii cu pricina erau navetiști. Veneau cu autobuzul – rata – de la Lazuri în fiecare zi și mereu interacționau pe drum cu cei mai mari, care veneau la liceu ca și ei. Pe drum, cei mai mari povesteau filmul, astfel încât pe „ratã” au împrumutat și caseta video. Așa funcționa rețeaua de socializare atunci. Pe autobuz…  Cred că partea scrisă a poveștii a apărut în România după ce am văzut filmul. Așadar, Dune, apare la Nemira în 1992, în Colecția Nautilus, beneficiind de traducerea lui Ion Doru Brana. Eram prin clasa a X-a la Carabella.

 

Acum, am să vă dezvălui că scriu la această tabletă de ceva vreme și că este mare, deci trebuie să o împart în mai multe episoade, cu abordări diferite. Am să încerc ca fiecare tabletă să nu depășească limita de spațiu, pentru ca cititorul să nu își piardă interesul. Aș fi vrut să mai aștept cu publicarea tabletei despre Dune, dar, la circumscripția electorală unde sunt arondat, am găsit un băiat care citește și care nu știa de această carte. Asta m-a făcut să mă simt dator și să schimb abordarea. Astfel că am să încep cu istoria cărții.

 

Dune este un roman stiințifico-fantastic, scris de Frank Herbert și publicat în 1965. A câștigat premiul Hugo în 1966 și premiul inaugural Nebula pentru „Cel mai bun roman”. Dune este deseori amintit ca fiind cel mai bine vândut roman S.F. Într-un anume context, Herbert ajunge în Florence, Oregon, la marginea nordică a Oregon Dunes. Acolo se experimenta utilizarea perdelelor verzi din plante, pentru a se contracara extinderea fenomenului de deșertificare. Călătoria îl determină să se apuce să scrie un articol pe tema dunelor de nisip, Au oprit nisipurile care se deplasau, pe care, însă nu îl termină (fiind publicat abia peste decenii, în The Road to Dune), dar cercetările întreprinse i-au stârnit autorului interesul pentru ecologie. Între 1963 și 1965, sub forma a două nuvele, publică Lumea Dunei și Profetul Dunei. Herbert își petrece acești ani documentându-se, scriind și revizuind ceea ce avea să devină romanul Dune. Cele două nuvele au fost publicate în foileton în revista Analog. Versiunea foileton a fost extinsă și revizuită și, cu toate că a fost respinsă de mai mult de douăzeci de editori, a fost în cele din urmă publicată de Chilton Books, o mică editură cunoscută în special pentru manuale și cărți cu sfaturi utile pentru gospodărie sau reparații auto. Cadrul ficțional politic, științific și social prezent în romanele lui Herbert și în operele asociate acestora este cunoscut sub numele de Universul Dune, sau Duniverse. La peste 23.000 de ani în viitor, rasa umană   s-a împrăștiat în universul cunoscut, populând nenumărate sisteme planetare. Sistemul politic este organizat pe case aristocratice care se supun Împăratului Padișah Shaddam Corrino IV. Știința și tehnologia au evoluat dincolo de limitele timpurilor actuale, însă din cauza unui incident ce a generat un război cu 10.000 de ani în urmă, cunoscut ca Jihadul butlerian, calculatoarele și inteligențele artificiale sunt interzise. În absența acestor dispozitive, funcția lor este preluată de oameni cu minți foarte dezvoltate, numiți mentați. Pentru imperiu se dovedește vitală planeta deșertică Arrakis, singura sursă cunoscută de melanj, cea mai valoroasă substanță din univers.

 

Herbert a murit în 1986. Începând din 1999, fiul său, Brian Herbert, și scriitorul de S.F. Kevin J. Anderson au publicat o serie de romane a cărei acțiune se desfășoară înaintea celei din seria originală, precum și două romane care o completează – Hunters of Dune (2006) și Sandworms of Dune (2007). Aceste cărți sunt bazate parțial pe notițele lui Frank Herbert, descoperite la un deceniu după moartea sa. Despre cărți, mi-am propus să nu folosesc cuvântul interesant. Justificarea vine dintr-un film cu titlul Capitanul Fantastic – film  pe care eu îl consider nedreptățit de critici, așa că nu voi utiliza adjectivul interesant, însă cartea ne face să căutăm. Are rolul de a răscoli. Am citit o mulțime de comentarii despre Dune, multe axate pe ideea de ecologie-deșertificare, dar eu am găsit o componentă mistică a acestei serii de romane-saga. Și consider că este mult mai pronunțată și mai bine conturată această perspectivă mistico-politică Trebuie să precizez că eu consider că este o saga, și nu o franciză, cum am citit în unele reviste de specialitate.

 

În 1979, Avalon Hill a lansat jocul Dune, acesta fiind urmat în 1984 de un joc lansat de Parker Brothers. Un joc de cărți din 1997 a fost urmat în 2000 de un RPG intitulat Dune: Chronicles of the Imperium. Până acum, au fost lansate cinci jocuri pe calculator și video Dune: Dune (1992), Dune II (1992), Dune 2000 (1998), Frank Herbert’s Dune (2001) și Emperor: Battle for Dune (2001). Jocul online Lost Souls include elemente derivate din Dune, cum ar fi viermii de nisip și melanjul – a cărui dependență poate duce la dobândirea de talente psihice.

Atât pentru astăzi, în următoarea tabletă despre Dune am scriu despre polii de putere, organizațiile implicate în conflict și despre religiile inventate de autor.

 

MARIUS  MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…