TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – De la Iisus la Christos

Viața deplină s-a arătat în Iisus Hristos Cel Înviat.

Dar această viață s-a relevat pentru noi.

De aceea, în Iisus Hristos Dumnezeu adevărat și om adevărat –

nu atât învierea e cea mai mare minune, cât moartea.

 Întru-cât “moartea este plata păcatului”

(Romani 6.23),

iar Hristos este fără de păcat.

El numai pentru noi a luat moartea, și a înviat pentru noi.

În acest înțeles adânc grăiește Sfântul Apostol Pavel:

 Hristos a înviat din morți fiind începătură – a învierii celor adormiți

(Cor. 15.20).

Hristos e începutul învierii noastre.

„Învierea lui Isus Hristos, Învierea noastră”

                   -Pr. Prof. Constantin Galeriu-

   Întotdeauna în perioada Paștelui mă încearcă sentimente ușor contradictorii. Bucuria Învierii este la capătul perioadei, dar până atunci ne confruntăm cu propria neputință dată de mortalitatea inevitabilă.

   Cartea pe care o propun este scrisă de Rudolf Steiner și poartă titlul: De la Iisus la Christos. A văzut lumina tiparului la Editura Universul Enciclopedic și conține un ciclu de zece conferințe, la care se adaugă o conferință premergătoare, ce a fost ținută la Karlsruhe între 4 și 14 octombrie 1911. Filmul pe care vi-l recomand, probabil că l-ați văzut deja, este Iisus din Nazaret al lui Zeffirelli, film despre care am mai scris, dar rămâne emblematic pentru mitologia christică.

   Steiner a câștigat recunoașterea inițială, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de critic literar și a publicat mai multe lucrări, inclusiv Filozofia Libertății. Învățăturile sale au fost descrise ca fiind similare cu gnosticismul creștin (pentru ereziologi nu există nicio îndoială că acestea sunt neognosticism). Steiner a început să vorbească public despre experiențele și fenomenele spirituale în prelegerile sale din 1899 la Societatea Teozofică. În 1901, a început să scrie despre subiecte spirituale, inițial sub formă de discuții cu personaje istorice, cum ar fi misticii din Evul Mediu. Până în 1904, el își exprima propria înțelegere a acestor teme în eseurile și cărțile sale, continuând, în același timp, să se refere la o mare varietate de surse istorice. Steiner a folosit cuvântul Geisteswissenschaft (de la Geist = minte sau spirit, Wissenschaft = știință), un termen inventat inițial de Wilhelm Dilthey ca analist al științelor umaniste, într-un mod nou, pentru a descrie o abordare sistematică („științifică”) a spiritualității. Steiner a folosit termenul Geisteswissenschaft, tradus în general ca „știință spirituală”, pentru a descrie o disciplină care tratează spiritul ca pe ceva real, pornind de la premisa că este posibil ca ființele umane să pătrundă în spatele a ceea ce este simț-perceptibil. El a propus ca psihologia, istoria și științele umaniste în general să se bazează pe înțelegerea directă a unei realități ideale și a cerut o atenție deosebită perioadei și culturii particulare care au oferit caracterul distinctiv al calităților religioase în cursul evoluției conștiinței.

   Conferințele sunt scrise și apoi prezentate într-o cheie care nu este facilă pentru cititorul    neavizat. Și pentru a justifica ceea ce afirm vă dau citatul de final al conferințelor:  „Cândva trăită într-un mod intuitiv de către primii gânditori gnostici, cunoaşterea semnificaţiei cosmice şi a importanţei lui Christos, precum şi a misiunii acestuia, s-au pierdut de-a lungul secolelor. Atât teologii, cât şi istoricii Bisericii, au făcut o analiză critică a mărturiilor din Evanghelie până în punctul în care atenţia lor s-a mutat cu totul de la fiinţa lui Christos către omul (făcut din carne şi oase) Iisus din Nazaret”.

   Editorul culegerii de texte concluzionează: „Astăzi, se încearcă din nou înţelegerea vieţii, morţii şi învierii lui Christos şi a semnificaţiei lor pentru viaţa noastră. În aceste conferinţe edificatoare, Steiner arată cum Misteriul de pe Golgota poate fi privit ca evenimentul cel mai important din istoria umanităţii. Chiar şi Evangheliile sunt „documente iniţiatice” care ne călăuzesc pe calea dezvoltării spirituale. Steiner demonstrează faptul că diverse entităţi spirituale sunt implicate în evenimentele din Palestina, de acum două mii de ani, şi descrie punctele sensibile ale teologiei creştine, cum ar fi, de exemplu, învierea corpului fizic. Astfel, el reliefează calea esoterică spre Christos şi ne îndeamnă să îmbrăţişăm noua revelaţie a timpurilor noastre — Christos privit ca Stăpân al karmei”.

   Cristian Bădiliță scria despre Vinerea Mare, ca un comentariu al unui tablou: să încercăm, printr-un exercițiu spiritual, să răspundem la întrebarea esențială pentru Vinerea Mare: CE VEDE IISUS DE PE CRUCE? Așa se numește capodopera lui James Tissot (1836-1902) din continuarea postării. Pictorul tabloului este însuși Isus, răstignit. El face o ultimă „fotografie” celor de pe Golgota/ Valea Plângerii, înainte de a urca la Tatăl. Să rămânem și noi, măcar un sfert de ceas, sub Ochiul divin încercând să ne vedem EXACT AȘA CUM NE VEDE IISUS DE PE CRUCE.”

   Vă mai las si un link cu inspirata coloană sonoră din filmul lui Zeffirelli…

 https://www.youtube.com/watch?v=qgxgMMhsO3k

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…