TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Darkest Hour

Ca să fim înțeleși, nu mi-a plăcut vreodată acest personaj istoric cu numele Winston Churchill. Filmul se numește Darkest Hour. Și tocmai pentru aceasta am apreciat că în film este o scenă în care se face rezumatul nenorocirilor provocate de acest individ. Și vă mai spun și eu una: a lăsat Europa de Est la mâna celui mai mare criminal, Tătuca Stalin.

   Darkest Hour este o idee mai lung decât ar fi trebuit, dar Joe Wright face un slalom inspirat între emoţie şi înflăcărare, între deznădejde şi speranţă. Şi între lider, indiferent dacă acesta este Winston Churchill sau regele George al VI-lea (protagonist al unui alt film foarte drag mie, Discursul Regelui) şi popor. Scenele legate de ziua decisivă  arată modul de comunicare dintre politicianul care dictează şi poporul care se supune, între cele două entităţi adesea neavând loc niciun dialog. În clipa cea mai grea, când soarta întregii ţări îi apasă pe umeri, Churchill ia decizia după ce discută cu oameni obişnuiţi în metrou. Cred că așa ia venit și ideea de al folosi ca adăpost pentru bombardament. Este una dintre cele mai emoţionante secvenţe ale filmului, o secvenţă care ar trebui să ruleze pe repeat şi în Parlamentul României, care pare adesea să uite că rolul său e să servească poporul şi nu să profite de lipsa lui de putere şi de implicare.

   Joe Wright a mai făcut filme de epocă și anume Atonement, Anna Karenina. El construiește o nouă poveste despre incursiunea în grelele decizii politice din spatele evoluţiei Marii Britanii în Al Doilea Război Mondial. Starul absolut al acestor manevre a fost Winston Churchill, iar cel care dă potență filmului este Gary Oldman, care suferă o impresionantă transformare pentru a deveni Churchill. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film biografic, dar şi de ce este el relevant în contextul politic din România de azi.

   Evacuarea de la Dunkerque/Dunkirk, operațiunea cu numele de cod Dynamo, cunoscută și ca Miracolul Dunkirk, a fost acțiunea de evacuare a trupelor aliate staționate pe plajele și în portul Dunkerque, (Franța), din perioada 27 mai – 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din Parlament – House of Commons -, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier ale Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pare să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul său discurs ”We shall fight on the beaches⁠” de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un „miracol al salvării”.

   Mai avem despre aceste evenimente Dunkirk, filmul lui Christopher Nolan despre operaţiunea Dynamo, care a dus la salvarea a aproximativ 300.000 de soldaţi britanici de tancurile germane în mai 1940. Dacă în filmul lui Nolan decidenţii lipsesc aproape cu desăvârşire, povestea concentrându-se pe executanţi, soldaţii prinşi între valurile mării şi ofensiva germană, Darkest Hour schimba complet perspectiva: vedem ce se întâmplă în spatele uşilor închise, în locul unde o decizie luată de un singur om poate duce la pierderea a mii de vieţi omeneşti și poate a războiului.

   Darkest Hour beneficiază de talentul japonezului Kazuhiro Tsuji, care îl transformă pe Gary Oldman într-un Churchill mai mult decât convingător, fără ca publicul să aibă măcar o secundă impresia că este păcălit cu straturi de cauciuc de culoarea pielii. Încă dinainte ca nominalizările la Oscar să fie anunţate, Darkest Hour se poate lăuda cu două statuete câştigate. Acesta construiește cel mai reușit machiaj prostetic din întreaga istorie a cinema-ului. Mai sunt filme care aleg să îmbătrânească un actor celebru doar pentru ca acesta să poată interpreta un personaj în vârstă. Unul din cele mai triste exemple de folosire a acestui tip de machiaj este J. Edgar, în care Leonardo DiCaprio devine J. Edgar Hoover, fondatorul FBI-ului, şi în care nu-l vezi niciodată pe Hoover, ci doar pe DiCaprio ciudat și împovărat de greutatea „cimentului” ce îl are pe față.

   Trecând peste criticile pe care i le-am adus, filmul îl prezintă ca un adevărat lider, dar mai ales apărător al țării sale, adică am spune noi un patriot. Am apreciat că, pentru al caracteriza, scenaristul filmului îl pune să recite din Shakespeare. Aviz amatorilor care susțin că memorarea de texte/poezii de către elevi/studenți nu este binevenită…

   Ce uită filmul? Uită că britanicii au început planificarea Operațiunii Dynamo fără să își anunțe aliații francezi! 35.000 de soldați francezi au asigurat securitatea evacuărilor și au capitulat în cele din urmă. Aceștia au fost în principal militari ai Diviziei a 2-a mecanizate și a Diviziei a 68 de infanterie franceze. Rezistența lor a permis ca evacuarea să se desfășoare în relativă siguranță până pe 4 iunie, zi în care au fost transportați în Anglia 26.175 de militari francezi.

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…