Am revăzut de curând Pretty Woman și mi-a venit ideea să scriu despre Dama cu camelii. Am crezut că filmul este o ecranizare romanțată a cărții, cu un final alternativ, însă filmul este după o poveste reală. Realitatea este că la o căutare pe IMDB am găsit peste 100 de ecranizări sau adaptări ale romanului sau puneri în scenă ale operei lui Verdi, Traviata.
Dama cu camelii este un roman scris de Alexandre Dumas-fiul. El a fost publicat pentru prima oară la Paris, în anul 1848, fiind un mare succes al scriitorului care până atunci fusese în umbra tatălui său, Alexandre Dumas. Se pare că sursa de inspirație este un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul – dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană. Acțiunea romanului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armand Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armand nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armand. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl lui Armand află de iubita fiului său, încearcă prin toate mijloacele să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți. Văzând că fiul său nu acceptă sfaturile sale, tatăl lui Armand caută în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armand. Marguerite acceptă cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezană. Armand este indignat de hotărârea luată de Marguerite.
Traviata este o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave. La baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul, Dama cu camelii. Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Veneția, în data de 6 martie 1853. Prima reprezentație a fost un eșec, datorat în primul rând mediocrității interpretării. Abia la reprezentația din 6 mai 1854, pe mica scenă a teatrului San Benedetto, tot de la Veneția, opera a avut un real succes.
Cum am a scris deja, sunt multe ecranizări și adaptări ale romanului. Eu, fiind un conservator de felul meu, m-am oprit la adaptarea din 1936 sub titlul Camille. Filmul este realizat de Metro-Goldwyn-Mayer în regia lui George Cukor și produs de Irving Thalberg și Bernard H. Hyman, dintr-un scenariu adaptat de James Hilton, Zoë Akins și Frances Marion. Filmul îi are în rolurile principale pe Greta Garbo, Robert Taylor, Lionel Barrymore, Elizabeth Allan, Jessie Ralph, Henry Daniell și Laura Hope Crews. A încasat 2.842.000 de dolari, o sumă considerabilă pentru acea vreme.
În timp ce filma scena morții Margueritei, Robert Taylor și-a adus fonograful în dressingul lui Garbo, astfel încât să poată reda discurile lui Paul Robeson, pentru a o pune în dispoziția necesară pentru o interpretare perfectă. Pentru cei care nu știu, Paul Robeson a fost un muzician american, artist de concert și actor de teatru și film care a devenit celebru atât pentru realizările sale culturale, cât și pentru activismul său politic.
Faimoasa scenă a morții pe care o vedem nu este versiunea originală din prima versiune a filmului, dar nu dau multe detalii pentru că diferă față de carte. Greta Garbo face un rol extraordinar. Pentru interpretările sale în acest film, ea a primit una dintre cele trei nominalizări la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Mulți critici și istorici de film consideră interpretarea personajului Marguerite Gautier din Camille ca fiind cea mai bună din toată cariera ei.
În zilele astea ploioase recomand un roman bun cu un subiect mereu actual și un film pe măsură.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…