Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
Și-ai dat viață l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii
Ideea tabletei mi-a venit uitându-mă la filmul care a apărut anul acesta, Ultima cină – The Chosen: The Last Supper. Este un film care, de fapt, face parte dintr-o mini serie. Și cu toate că filmul este mediocru, are calitatea de a recrea atmosfera acelor vremuri destul de autentic.
Părintele Preot Boris Răduleanu scria că „Cina cea de Taină a fost culminarea lucrării lui Iisus în lume. Dacă nu ar fi avut loc acest „ospăţ” dumnezeiesc, cum este numit în Vechiul Testament, Sfânta Euharistie nu ar fi avut loc. De asemenea, dacă nu ar fi fost Cina cea de Taină, s-ar fi zis că Iisus a fost trimis la moarte constrâns de împrejurări, de trădarea lui Iuda, de farisei, de laşitatea lui Pilat, iar Crucea putea apărea un simplu mijloc de tortură.” Sună frumos, însă eu cred că Cina din Joia Mare este doar un element dintr-un sistem complex care are ca scop final revelarea dumnezeirii Lui Iisus. Pentru unii Cina cea de Taină se numește Cină Mistică, pentru alții este o simplă agapă, dar contextul, discursul și modul de prezentare, aproape cinematografic al evenimentelor din acea seară de acum 2000 de ani reprezintă testamentul Lui Iisus, înainte de a deveni Hristos.
Ortodocșii răsăriteni folosesc termenul „Cina mistică” și se referă atât la evenimentul biblic, cât și la actul celebrării euharistice în cadrul liturghiei. Relaţia lui Dumnezeu cu poporul Său este descrisă peste tot în Biblie în termenii unui „legământ”. Cuvântul „legământ” apare prima oară în Geneză. Numele special al Dumnezeului legământului, aşa cum este el revelat în Biblie, este Yahweh (tradus ca „domn”; vezi Gen. 2:4, nota; Ex. 3:14, nota). Inerentă în acest nume legat de legământ este bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, grija Lui mântuitoare pentru neamul omenesc, prezenţa Sa loială plină de credincioşie alături de poporul Său şi dorinţa Sa de a fi în părtăşie cu ei şi de a fi Domnul lor. Ultimul scop al legământului lui Dumnezeu cu omenirea a fost să aducă mântuirea nu numai unei singure naţiuni (Israel) ci întregului neam omenesc. Dumnezeu îi făgăduise deja lui Avraam că în el toate familiile pământului vor fi binecuvântate. Dumnezeu a extins harul legământului Său de la poporul lui Israel, ca ei să poată fi Lumina neamurilor. Dumnezeu a urmărit să stabilească legământul avraamic cu fiecare generaţie care i-a succedat, începând cu fiul lui Avraam, Isaac.
La instituirea Cinei, Mântuitorul descoperă însă ceea ce prorocul nu a putut să facă: El arată pe ce se va întemeia noul legământ și anume pe propriul Său sânge, adică pe jertfa Sa, pe care El o va aduce lui Dumnezeu murind pe cruce. Sângele animalelor de jertfă din Vechiul Testament nu a putut să șteargă niciun păcat, ci era doar o amintire a faptului că păcatul era prezent și, în realitate, nu a fost ispășit.
Nu știam mare lucru despre profetul Iezechiel până să citesc Orice lucru își are vremea lui, scrisă de Karl Ove Knausgard. Este o carte în care se abordează din mai multe puncte de vedere întâlnirile mistice între oameni și Dumnezeu sau trimișii lui Dumnezeu. Acolo am citit prima data despre un ritual cu caracter de „fagie”. Un profet înghite ceva, iar acel ceva îl face să înțeleagă misiunea pe care o are. Poveste cu un vădit caracter inițiatic. Povestea biblică sună cam așa: „M-am uitat şi iată că o mână era întinsă spre mine şi ţinea o carte în chip de sul. A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete. El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă! Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.
Dar, când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu.” Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! După şapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!”
Scrieri sunt multe despre această masa ritualică. Cele trei relatări ale Evangheliilor sinoptice descriu Cina cea de Taină ca o masă de Paște. Fiecare oferă versiuni oarecum diferite ale ordinii mesei. În capitolul 26 al Evangheliei după Matei, Isus se roagă mulțumind pentru pâine, o împarte și le înmânează ucenicilor Săi, spunând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”. Mai târziu, Isus ia o carafă de vin, oferă o altă rugăciune și o dă celor prezenți, spunând: „Beți din ea cu toții; Căci acesta este sângele Meu al legământului, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. Vă spun că nu voi mai bea niciodată din acest rod al viței până în ziua în care îl voi bea cu voi în împărăția Tatălui meu.”
Potrivit tradiției, Cina cea de Taină a avut loc în ceea ce se numește astăzi Camera Cinei Talei de pe Muntele Sion, chiar în afara zidurilor Orașului Vechi al Ierusalimului și este cunoscută în mod tradițional sub numele de Camera de Sus. Aceasta se bazează pe relatarea din Evangheliile sinoptice care spune că Isus îi instruise pe doi ucenici (Luca 22:8 precizează că Iisus i-a trimis pe Petru și pe Ioan) să meargă în „cetate” să întâlnească „un om care ducea un ulcior cu apă”, care să-i conducă la o casă, unde aveau să găsească „o încăpere mare (de sus mobilată și gata). O structură de pe Muntele Sion din Ierusalim este, în prezent, numită Cenaclu și se presupune că este locul Cinei celei de Taină. Bargil Pixner susține că site-ul original este situat sub structura actuală a Cenaclului de pe Muntele Sion.
Tot Biblia descrie Cenaclul ca un loc în care apostolii au continuat să se adune după Cina cea de Taină și, de asemenea, a fost locul unde Duhul Sfânt a coborât asupra celor doisprezece apostoli de Rusalii, Matia fiind „numărat cu cei unsprezece apostoli” pentru a-l înlocui pe Iuda în Fapte 1:25.
În tot acest melanj de informații nu pot să nu strecor și simbolul pelicanului. Pelicanul este un simbol al Mântuitorului folosit destul de timpuriu, atât în Răsărit cât şi în Apus şi semnifică atotputernicia jertfei lui Hristos. În creştinism Dumnezeu e răstignit; drumul către Înviere trece prin cruce. Pelicanul care îşi străpunge pieptul pentru ca din sângele său să-şi hrănească copiii şi să le dea viaţă, Îl simbolizează pe Hristos, care pe toate le ţine şi le mântuieşte prin jertfa Sa. Pe lângă simbolul patimii Mântuitorului, care are conotaţie euharistică (Sângele Lui a curs pentru viaţa lumii), pelicanul simbolizează, de asemenea, şi sfâşierea fără durere a Învăţătorului care transmite ucenicilor destoinici cunoştinţe atât de aprofundate încât fac parte din fiinţa Sa. De aceea, cuvântul Său este unul care mântuieşte, căci este „rupt” chiar din fiinţa Sa şi astfel are putere multă.
Toma de Aquino compunea un cântec, rostit după momentul împărtășaniei, intitulat Adoro te Devote, în care Îl compară pe Domnul Hristos cu pelicanul: Pie pellicane, Iesu Domine / Me immundum munda tuo sanguine. / Cuius una stilla salvum facere / Totum mundum quit ab omni scelere”. („O, pelican iubitor, Iisuse Doamne / pe mine cel necurat, curățește-mă cu sângele Tău! / din care o singură picătură poate vindeca / întreaga lume de toate păcatele ei.”) Chiar și Dante, în Divina Comedie (Paradisul, 25,113), se referă la Hristos ca la „pelicanul nostru”, iar Shakespeare amintește în Hamlet despre această legendă.
Concluzii : Evanghelia după Ioan are o poveste diferită și axată pe un alt sacrificiu ritualic, care că de sorginte eseniană. Cina are un vădit caracter ritualic cu semnificații profunde. Nu au participat doar apostolii la acest eveniment. Care este simbolul bărbatului care duce apă într-un ulcior? În acele vremuri de obicei femeia făcea acest lucru. Ritualul spălării picioarelor este atât de important, încât Papa îl face în fiecare an – hommo religiosus. Este evident o reînnoire a jurământului cu Dumnezeu. Se încheie chenoza. Nevoia de ritual persistă și astăzi la fel de pregnant ca acum 2000 de ani. Chatarii și bogumilii au avut acces la scrieri cu caracter secret.
Interrogatio Iohannis eu am citit-o pe http://gnosis.org/library/Interrogatio_Johannis.html… Avem nevoie de mitologie pentru a ne trăi și pentru a înțelege viața.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
