Povestea celor 47 este şi astăzi una dintre cele mai apreciate şi chiar venerate în întreaga istorie a samurailor. Aceasta deoarece întâmplarea a avut loc într-o perioadă istorică în care casta samurailor se străduia să-şi menţină valorile şi rostul. Căci erau vremuri de stagnare, izolare şi pacificare forţată care alterau însăşi identitatea castei războinice din societatea niponă.
foto: mormintele celor 47 de samurai…
Chushingura, adică Comoara Vasalilor Credincioşi, în traducere directă, sau Ako Gishi (Povestea vitejilor din Ako), altă denumire sub care mai este cunoscută, se constituie în povestea, considerată exemplară, ideală chiar pentru comportamentul samurailor în viaţă şi în societate, deopotrivă. De curând am văzut câteva variante cinematografice ale poveștii, dar cel mai mult mi-a plăcut varianta bunraku, clasică interpretată ca în vremurile apuse ale samurailor. ( aici link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_mdOmTtxwZ4). Pentru noi, pentru europeni este mai cunoscut teatrul kabuki, de aceea am să scriu câte ceva despre cele două categorii menționate.
Bunraku împărtășește multe teme cu kabuki. De fapt, multe piese au fost adaptate pentru interpretare atât de actori în kabuki, cât și de trupe de păpuși în bunraku. Bunraku este remarcat în special pentru piesele de sinucidere ale îndrăgostiților. Povestea celor patruzeci și șapte de rōnin este de asemenea faimoasă atât în bunraku, cât și în kabuki. Marionetele japoneze se deosebesc de cele occidentale prin formă, greutate, dimensiune şi manevrabilitate, acestea fiind mult mai complicate şi rafinate. Din teatrul Bunraku lipsesc aluziile umoristice şi satirice caracteristice păpuşilor occidentale. Acest teatru a ajuns să fie cunoscut sub numele de Bunraku abia la sfârşitul Erei Meiji, până atunci fiind cunoscut sub numele de „ayatsuri jouri”. Această denumire denotă elementele componente ale teatrului: ayatsuri (marionetele) şi jouri (arta prezentării şi textul dramatic).
Un spectacol Bunraku este compus din marionete (acestea reprezintă 1/2 sau 2/3 din mărimea naturală a unui actor), mişcările impuse de către păpuşarii marionetelor, tayu (naratorul) şi acompaniamentul la shamisen (lăuta japoneză cu 3 coarde). În întreaga lume există mai multe feluri de teatru de păpuşi, dar acestea sunt tratate doar ca poveşti, mituri şi legende. Teatrul Bunraku este singurul care necesită o îndemânare şi o dăruire totală din partea echipei, iar din această cauză a fost ridicat la rangul de artă.
Acţiunea pieselor Jidaimono (piesele istorice) se petrece în ere trecute şi personajele principale sunt războinici faimoşi şi personalităţi de la curte ale căror acţiuni se contopesc cu evenimente supranaturale şi fapte eroice. Piesele istorice dau forma codului moral al samuraiului autocrat şi scot în evidenţă personalităţile militare ce au guvernat Japonia. Se vorbeşte foarte mult despre loialitatea samuraiului faţă de stăpân şi curajul lui de a înfrunta moartea cu sânge rece. Aceste principii determină apariţia momentelor tensionate şi tragice în piesele istorice. Scene des întâlnite sunt sinuciderea şi sacrificarea propriului copil pentru a-l salva pe cel al stăpânului. Samurailor discreditaţi li se confiscau averile şi erau condamnaţi la moarte, ori li se permitea să-şi facă harakiri. În acest caz, supuşii lor pierdeau rangul de samurai – vasali şi deveneau rōnini. Acest lucru a stat la baza celei mai renumite piese pentru teatrul de marionete, „Chushingura”. Aceasta piesă este scrisă în Perioada Tokugawa de către Takeda Izumo şi colaboratorii săi. Este scrisă pentru teatrul de păpuşi şi este o transpunere scenică a răzbunării celor 47 de rōnini, lucru ce s-a întâmplat şi în realitate în secolul XVIII. Răzbunarea celor 47 de ronini în numele onoarei a făcut ca acest lucru să devină o legendă.
În perioada Tokugawa această piesă a fost sever cenzurată, motiv pentru care identitatea personajelor este ascunsă cu nume fictive. În actul al 12-lea fiecare ronin este desemnat de către o silabă (ka, ro, te etc.) şi abia la sfârşitul piesei ne este prezentată analogia dintre cei 47 de ronini şi cele 47 de caractere al alfabetului kanalucru ce ne motivează titlul complet al piesei, Kanadehon Chushingura sau „Comoara slujitorilor fideli”.
În lumea occidentală un diplomat și politician român scrie despre această legendă. Am aflat de el când cele trei volume ale cărții „Suflet japonez”, de Gheorghe Băgulescu, au fost lansate de Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, ediția fiind o reeditare în facsimil a trilogiei apărute la Editura Ziarului Universul în 1937. Editată de către Editura Cartega în colaborare cu Editura Nipponica la inițiativa Grupului Parlamentar de prietenie România – Japonia, lucrarea venea ca o încununare a manifestărilor desfășurate în 2002, an ce a marcat împlinirea a 100 de ani de la primele contacte diplomatice dintre cele două țări. Cartea a fost scrisă de Gheorghe Băgulescu în timpul șederii sale în Japonia, ca atașat militar la Legatia României, înainte de cel de-al doilea război mondial. Împăratul Japoniei i-a decernat lui Gheorghe Băgulescu Ordinul „Tezaurul Sacru”, clasa a III-a, în anul 1939, ca apreciere pentru scrierea cărții.
În perioada modernă am găsit editată de Nemira o adaptare literară a unui scenariu de film realizată de către Joan D. Vinge. Filmul este Ronin: 47 pentru răzbunare. Este un film american fantastic din 2013 despre legenda celor patruzeci și șapte de ronini (Chushingura), un grup de samurai din Japonia secolului al XVIII-lea care au rămas fără stăpân (devenind ronini) după ce lorudul care îi patrona a fost obligat să comită seppuku pentru atacarea unui oficial judecătoresc numit Kira Yoshinaka. Roninii i-au răzbunat onoarea stăpânului lor după ce au așteptat și au plănuit cu răbdare uciderea lui Kira timp de peste un an. La rândul lor, roninii au fost și ei obligați să facă seppuku pentru uciderea lui Kira. Produs de Universal Studios, filmul este regizat de Carl Rinsch și în rolurile principale joacă actorii Keanu Reeves și Hiroyuki Sanada. Filmările au început în Budapesta în martie 2011, iar apoi au continuat la Shepperton Studios din Londra și într-un final în Japonia.
O adaptare mai europenizată este Ultimii Cavaleri-Last Knights. Filmul este din 2015 și este regizat de Kazuaki Kiriya și scris de Michael Konyves și Dove Sussman, bazat liber pe (și occidentalizează, în cea mai mare parte) legenda japoneză a celor patruzeci și șapte de ronini. Filmul, o producție comună între Marea Britanie, Republica Cehă și Coreea de Sud. Îi are în rolurile principale pe Clive Owen, Morgan Freeman, Cliff Curtis și Payman Maadi. Poveste se reia într-un imperiu cu accente persane în organizare, ținută și organizare și leagă această legendă niponă de Legenda cavalerilor mesei rotunde, cu ale lor coduri cavalerești și cu loialitatea profundă.
Kazuaki Kiriya este regizorul acestui film. Kiriya și-a făcut debutul în lungmetraj în 2004, scriind și regândind ambițioasa adaptare de film de acțiune live a lui Casshan (este un serial anime creat de fondatorul Tatsunoko Productions, Tatsuo Yoshida, în 1973). Filmul a fost printre primele care a fost filmat pe un backlot digital. În 2009, el a scris și regizat al doilea film, Goemon (o epopee fantastică bazată pe viața lui Ishikawa Goemon ), în care a apărut și într-un cameo ca Akechi Mitsuhide. Backlot digital este acea tehnică prin care filmările se desfășoară în întregime pe o scenă cu un fundal gol (adesea un ecran verde) care va proiecta ulterior un mediu artificial pus în post-producție.
Aceste două filme sunt două perspective diferite ale aceleiași legende. Am păstrat la final varianta japoneză a ecranizării legendei, mai ales că este dintre primele filme ale actorului meu japonez preferat, Toshiro Mifune. Titlul japonez este Chūshingura: Hana no Maki, Yuki no Maki și a fost lansat în cinematografe pe 3 noiembrie 1962. A fost lansat sub titlul 47 Samurai în Statele Unite. L-am văzut întâmplător și doar pentru că creația unuia dintre cei mai cunoscuți regizori, Hiroshi Inagaki. Acesta a primit premiul Oscar pentru un alt film despre care am scris, Musashi Miyamoto, care a fost lansat în 1954. Eu am găsit reușite toate cele trei ecranizări și mi-a plăcut mult adaptarea bunraku a legendei. Recunosc că are un dramatism mai greu de „digerat”, dar merită efortul, măcar…
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
