Motto: Your focus determines your reality! – Qui-Gon Jinn
Sintetizând, am făcut o listă cu filmele sau seriale pe care le-aș revedea, fără ca ele să fie neapărat cele mai bune producții cinematografice.
Prima este saga Star War, dar cu tot „tacâmul”: Trilogia originală Star Wars (Episoadele IV-VI); Prequelurile (I-III); Rogue One; The Mandalorian; The Book of Boba Fett; Obi-Wan Kenobi; Solo: A Star Wars Story; Andor; Episode VII–IX (Sequeluri); Ahsoka; The Acolyte și desenele animate: Visions / Tales of the Jedi / Tales of the Empire; Resistance; Rebels; The Bad Batch; The Clone Wars. Toate însumează ca timp 203h 30m, adică 8 zile și jumătate de vizionare continuă. După o documentare consistentă am găsit cumva o motivație completă a modului în care lucrează subconștientul care a făcut ca această sagă să fie pe locul 1 în preferințele mele. Aceasta este dată de Influența lui Kurosawa asupra lui Lucas. Internauții și unii critici de film au scris că este, în multe privințe, „al patrulea mentor” al universului Star Wars, după Campbell, Jung și von Hartmann. Astfel, The Hidden Fortress (Cetatea Ascunsă, 1958) este filmul cu cea mai directă și cunoscută influență. Lucas a preluat ideea de a construi o epopee prin ochii a două personaje comice, de clasă joasă. Aceștia sunt C-3PO și R2-D2, direct inspirați din Tahei și Matashichi, cei doi țărani lacomi și gălăgioși din filmul lui Kurosawa. Ambele perechi sunt separate de conflictele majore, se ceartă între ei și prin noroc și accident ajung să fie implicați în salvarea unei prințese (Prințesa Yuki / Leia) și în lupta unui general (General Rokurota Makabe / Obi-Wan Kenobi).
Celălalt film care l-a influențat substanțial pe Lucas este Seven Samurai (Cei Șapte Samurai, 1954). Acest film oferă un model pentru poveștile despre recrutarea unei echipe de eroi diverși pentru a apăra un loc neprotejat. Acest tip de structură se regăsește și în The Mandalorian. Jon Favreau și Dave Filoni, cei care au preluat ștafeta de la George Lucas au creat un personaj deosebit cu numele Din Djarin. Acesta recrutează aliați cu abilități specifice (Cara Dune, Fennec Shand, un droid de luptă-război, etc.) pentru a apăra un sat (în episodul „The Reckoning”) sau pentru misiuni periculoase.
Tot din filmografia lui Kurosawa sunt filmele Yojimbo (1961) și Sanjuro (1962). Aceste filme îl au în prim-plan pe un ronin cinic (interpretat de Toshiro Mifune) care, în ciuda aparentei lipse de principii, acționează în cele din urmă pentru a restaura o oarecare formă de echilibru și justiție într-un univers moral decadent. Din Djarin din The Mandalorian este un ronin în spațiu. El este un luptător fără clan, legat de un cod strict („The Way”), care navighează într-o galaxie periculoasă și imorală. Ca și Sanjuro, el pare a fi un mercenar dur, dar acțiunile lui sunt în cele din urmă conduse de un simț profund al onoarei și de protecția celor neajutorați (Grogu – cel mai „suculent personaj”).
Fără să am o clasificare reală, cel de-al doilea film este Casablanca. Acesta este un film despre alegerea între dragoste personală și o cauză mai mare – un conflict moral profund care a încălzit inimile publicului. Tema sacrificiului pentru binele comun a fost percepută ca un act eroic și inspiră empatie profundă. Filmul a intrat profund în mitologia cotidiană. În acest sens sunt câteva citate care au devenit memorabile: „We’ll always have Paris.” – „Vom avea întotdeauna Parisul.” Rick îi amintește Ilsei că dragostea lor a fost reală, chiar dacă prezentul îi obligă să se despartă. Este un simbol al amintirii care transcende realitatea dură. „Of all the gin joints, in all the towns, in all the world, she walks into mine.” – „Dintre toate cârciumile, din toate orașele, din toată lumea, ea intră tocmai în a mea.” Replica surprinde ironia crudă a destinului și e rostită cu amărăciune, dar și cu un soi de umor tragic. „Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship.” Acest citat nu îl traduc pentru că are valoare artistică așa în limba engleză spusă într-o colonie franceză. Este ultima replică a filmului pe care o spune Rick și a devenit proverbială.
The Usual Suspects este filmul cu numărul trei pe listă. Este filmul despre care Pacino avea să spună mai târziu că: „a fost singurul film pe care a regretat cel mai mult că l-a refuzat.” Genialitatea filmului este data în primul rând de scenariul scris de Christopher McQuarrie. Pentru acest scenariu a primit premiile pentru cel mai bun scenariu de la Premiile Academiei Britanice și Americane, precum și de la revista Premiere, Texas Board of Review și Chicago Critics, precum și Premiul Edgar și Premiul Independent Spirit. Mai târziu, a fost inclus pe lista New York Times a celor mai bune 1000 de filme realizate vreodată, iar personajul Verbal Kint a fost inclus pe lista AFI a celor mai mari 100 de eroi și răufăcători din toate timpurile. În 2006, Writers Guild of America a votat The Usual Suspects #35 pe lista lor cu cele mai bune 101 scenarii. Personajul Verbal Kint/ Keyser Söze este inspirat din povestea reală a criminalului John List, care și-a omorât mama, soția, cei trei copii, după care a dispărut timp de 18 ani. Un rol hard face Chazz Palminteri. Este greu de descris cât de complex își construiește personajul. Dar, cireașa de pe tort este Kevin Spacey, în rol lui Verbal Kint. A luat premiul Oscar pentru acest rol. De menționat că replica-cheie din film este „The greatest trick the Devil ever pulled was convincing the world he didn’t exist.” („Cea mai mare șmecherie a Diavolului a fost să convingă lumea că nu există.”). Iar asta este cheia în care Spacey își face personajele să trăiască. Keyser Söze devine o metaforă pentru răul ascuns în societate, dar și pentru manipularea prin poveste. Personajul este construit să fie mai mult decât un criminal, devine o figură mitologică: invizibil, atotputernic, prezent și temut fără a fi confirmat. E construit ca o legendă urbană – un fel de diavol modern – ceea ce face ca frica să fie mai mare decât dacă ar fi fost doar un mafiot obișnuit.
„Game of Thrones”, serialul lui HBO ecranizat după romanele lui George R. R. Martin, este cel de-al patrulea festin cinematografic și are o putere de fascinație greu de egalat. Motivele pentru care ne place atât de mult sunt multiple și țin de psihologie, mit, dar și de plăceri simple de spectator. Serialul este făcut pe stilul lui R.R. Martin, adică chiar dacă ați citit cartea tot ai speranța că personajul pe care îl placi cel mai mult va supraviețui. Scenariul fiind o oglindă fidelă a romanului, este de reținut că moartea lui Ned Stark în sezonul 1 a demonstrat că nimeni nu e în siguranță, „Red Wedding” a devenit un simbol al șocului colectiv, iar suspansul constant menține dependența. Citeam undeva că în majoritatea cărților sau filmelor, cel care citește sau privește are un „contract nerostit” cu creatorul: eroii principali sunt protejați. Game of Thrones diferă pentru că R.R: Martin a rupt acest contract executând personajul central, Ned Stark, în primul sezon. Acest lucru a creat o senzație de pericol real și autentic. Mi-a plăcut ideea despre șahul social. Mult din fascinația seriei provine din intrigile politice complexe. Personaje ca Littlefinger, Varys, Tyrion sau Olenna Tyrell se luptă nu cu săbiile, ci cu cuvintele, minciunile și inteligența. Și pentru că îmi plac jocurile de strategie precum Catanul, Bridge, dar mai ales StarCraft, pot să spun că personajul meu preferat a fost Tyrion. Îmi place pentru că a reușit să fie o oglindă a lumii reale, amplificată de elemente fantasy. Oferă acel Catharsis de care avem nevoie prin tragedii și victorii. Este o evadare într-o lume complexă și imersivă. Autorul dovedește din plin o inteligență deosebită și un talent excepțional , reușind o explorare a naturii umane în cele mai întunecate și mai nobile ale sale manifestări. A combinat inteligenta unei serii de politică cu emoția unei povești epice de război și cu personaje atât de bine scrise încât au rămas cu publicul mult după ce seria s-a terminat, doar că în lumi diferite.
Călăuza este pe locul cinci. Filmul a fost realizat în anul 1979 și părea să promită întoarcerea spre genul science-fiction. După cum se ştie, Călăuza a fost filmat după nuvela de acest gen, Picnic la marginea drumului, scrisă de fraţii Strugaţki. Dar există diferențe, pentru că începând să lucreze asupra scenariului, fraţii Strugaţki nu au optat pentru o adaptare literală a ecranizării. Ei imediat au schimbat structura şi titlul, valorificând doar mesajul de bază. Realitatea este că de atunci când am citit cartea și am văzut ultima dată filmul am mai citit câte ceva, iar aceste lecturi, dublate de câteva discuții cu oameni mai deștepți decât mine, m-au ajutat să îmi schimb perspectiva asupra poveștii. Astfel, cele trei personaje Călăuza, Scriitorul, Profesorul sunt ca inelele borromeene: Călăuza reprezintă credința / intuiția religioasă (legătura cu Misterul); Scriitorul are funcția de imaginație / imaginarul; Profesorul este rațiunea / simbolicul. Dacă lipsește unul, experiența din Zonă se destramă. În geometria ocultă, uneori un al patrulea cerc invizibil ține nodul în echilibru. În film,Călăuza joacă rolul acestui „al patrulea element”. El nu e scopul, nici nu are cunoaștere absolută, dar ține legătura între celelalte. „Călăuza este liantul borromean dintre rațiune, imaginație și credință: el știe că doar împreună, ca inelele borromeene, pot rezista și dezvălui taina Zonei; altfel, totul se destramă în haos.” Inelele borromeene simbolizează o unitate indestructibilă prin interdependență. Au fost folosite în cabală, alchimie, iconografie creștină (Sfânta Treime) și în psihanaliza lui Jacques Lacan ca simbol pentru real, imaginar și simbolic.
De menționat că toate aceste filme sau seriale au o muzică de excepție pe post de coloană sonoră.
Mai sunt câteva filme pe care le-aș fi trecut aici. Revăd cu plăcere Toate pânzele sus, Cele două turnuri, Întoarcerea regelui, seria B.D., A Bronx Tale cu genialul Chazz Palminteri și scena despre cum să testezi dacă iubita ta este aleasa, The Shawshank Redemption, seriile cu vikingi, serialul despre Leonardo DaVinci, Mesia produs de Netflix, Iisus din Nazaret a lui Zefireli, filmele inspirate de literatura lui Neil Gaiman, The Wheel of Time…
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
