În profunzimea sufletului Omului,
glasul Creatorului cheamă fără încetare.- Rav Kuk
Una dintre cărțile care mi-au fost recomandate în ultima vreme aparține lui Jorge Luis Borges. Acesta a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filosofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp, cartea unică și singură realitate). Umberto Eco, în romanul Numele trandafirului numește pe unul dintre protagoniștii care a aspirat la funcția de bibliotecar, fără a reuși, Jorge da Burgos, explicând la sfârșit că s-a referit chiar la Borges.
Cartea despre care vorbesc azi se numește Cărțile și noaptea și conține mai multe conferințe cu subiecte diferite. Vă propun să fim un pic „mai curajoși” și să ne oprim asupra uneia mai ezoterică: Despre o misterioasă scriere cifrată. Pe scurt, scrierea este despre Cabala, dar într-un mod inedit. Mi-au atras atenția două concepte: Adam Kadmon și EinSof. În Cabala, Adam Kadmon („om primordial”), de asemenea, numit Adam Elyon („cel mai înalt om” – nu fizic) este prima dintre cele patru lumi care a luat ființă, după contracția luminii infinite a lui Dumnezeu. Adam Kadmon nu este același lucru cu Adam Ha-Rishon, concept fizic. În Cabala, descrierea lui Adam Kadmon este antropomorfă . Cu toate acestea, Adam Kadmon este lumină divină fără corporalitate, adică potenţial pur. În psihicul uman, Adam Kadmon corespunde yechidah -ului, esența colectivă a sufletului. În Cabala, înainte de a începe creația, tot ceea ce a existat era Lumina Infinită a lui Dumnezeu. Prima etapă a creației a început când Dumnezeu a contractat Lumina Sa infinită pentru a crea vid. Apoi o rază de lumină divină a pătruns în vid și personajul lui Adam Kadmon a fost proiectat în vid. Prima etapă a lui Adam Kadmon a fost sub forma a zece cercuri concentrice (igulim), care emanau din rază. Raza de lumină a fost apoi îmbrăcată de forma antropomorfă a lui Adam Kadmon (yosher), care este un tărâm de lumină divină infinită fără vase, constrâns de potențialul său de a crea existența viitoare. Adam Kadmon este uneori denumit Adam Ila’a (aramaic: „om de sus”) sau Adam Elyon (ebraică: „om de sus”).
Sufletul lui Adam HaRishon („primul om”) a fost esența supremă a omenirii. Ea a cuprins toate sufletele ulterioare. În midrash, el este uneori denumit Adam HaKadmoni (omul antic), Adam Tata’a (aramaic: om de jos) sau Adam Tachton (ebraică: omul de jos).Numele antropomorf al lui Adam Kadmon denotă faptul că acesta conține atât scopul suprem al creației, adică omenirea, cât și o întruchipare a Sefirot (atributelor divine). Adam Kadmon este în mod paradoxal atât „Adam” concept uman, cât și divin („Kadmon-Primar”). Adam Kadmon a precedat manifestarea celor Patru Lumi, Atzilut („emanare”), Beriah („creație”), Yetzirah („formare”) și Asiyah („acțiune”). În timp ce fiecare dintre cele patru lumi este reprezentată de o literă a numelui divin cu patru litere al lui Dumnezeu, Adam Kadmon este reprezentat de vârful transcendental al primei litere Yud . În sistemul sefirot, Adam Kadmon îi corespunde Keter („coroana”), voința divină care a motivat creația. Ein Sof sau Eyn Sof, însemnând „infinit”, literal „fără sfârșit” în Cabala, este înțeles ca Dumnezeu înainte de orice manifestare de sine în producerea oricărui tărâm spiritual, probabil derivat din termenul lui Solomon ibn Gabirol (c. 1021 – c. 1070), „cel fără sfârșit” (she-en lo tiklah ). Ein Sof poate fi tradus ca „nesfârșit”, „(nu există) sfârșit” sau infinit. A fost folosit pentru prima dată de Azriel (c. 1160 – c. 1238), care, împărtășind credința neoplatonică că Dumnezeu nu poate avea nicio dorință, gând, cuvânt sau acțiune, a subliniat prin aceasta negația oricărui atribut. Din Ein Sof, nimic („ Ein ”) nu poate fi înțeles („Sof”-limitare). Este originea lui Ohr Ein Sof, „Lumina infinită” a autocunoașterii divine paradoxale, anulată în Ein Sof înainte de creație. În Cabala, primul act al creației, „retragerea” sinelui Tzimtzum a lui Dumnezeu pentru a crea un „spațiu gol” are loc de acolo. Tzimtzum este doar ascunderea iluzorie a lui Ohr Ein Sof, dând naștere panenteismului monist.
Zoharul explică termenul „Ein Sof” după cum urmează: „Înainte de a da orice formă lumii, înainte de a produce orice formă, El era singur, fără formă și fără asemănare cu nimic altceva. Cine poate înțelege cum a fost El înainte de Creație? Prin urmare, este interzis să-I împrumuți orice formă sau asemănare, sau chiar să-L numești prin numele Său sfânt, sau să-L indice printr-o singură literă sau un singur punct… Dar după ce El a creat forma Omului Ceresc , El a folosit El ca pe un car în care să coboare și El dorește să fie numit după forma Sa, care este numele sacru „YHWH””
În ebraica modernă, așa cum este vorbită în Israelul contemporan, „ein sof” (deseori „einsof”) este folosit în mod obișnuit ca simplu cuvânt pentru „infinit”, fără referire la Dumnezeu și la conotațiile cabalistice complicate de mai sus. O altă perspectivă asupra Facerii este în Septuaginta, varianta în româneşte. Cartea a apărut la editura Polirom şi este opera unui grup de filologi care lucrează în cadrul Colegiului „Noua Europă” din Bucureşti. Este noua traducere a Septuagintei, versiunea grecească a Vechiului Testament, însă abundă în subsoluri pline de comentarii relevante. Iniţiatorul și coordonatorul acestei ample lucrări, Cristian Bădiliţă, pretinde însă că noua traducere are şi relevanţă teologică, de vreme ce sursele, cea greacă şi cea iudaică, exprimă de fapt două tradiţii distincte. Este considerată prima traducere riguroasă a Septuagintei în limba română modernă. Ediţia canonică este adoptată de Sinodul bisericii și se bazează pe traducerea lui Gala Galaction de la 1936. La începutul anilor 2000 a apărut şi versiunea lui Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Clujului, dar care nu este, de fapt, o traducere nouă, ci o revizuire a celor existente într-un stil literar. Cred că de multă vreme nu s-a mai făcut în limba română o lucrare de o asemenea anvergură. Dacă analizăm Bibliile recente, nici una dintre nu urmează în mod riguros şi exclusiv textul grecesc, ci îl amestecă cu cel ebraic, aspect sesizat de autorii acestei lucrări. Nu am găsit o traducere riguroasă a bibliei iudaice, aşa cum există în mai multe limbi. Septuaginta de la Polirom, care cuprinde deocamdată primele 5 cărţi ale Vechiului Testament, este, aşadar, în primul rând o noutate de natură filologică, ştiinţifică. Pentru comparație cu textele cabalice vă propun să citiți câte ceva din primul volum.
În partea cinematografică a tabletei vă recomand In the Beginning, o miniserie de televiziune cu subiect biblic din 2000, regizat de Kevin Connor. Are în rolurile principale pe Martin Landau și Jacqueline Bisset și a fost difuzat inițial pe NBC, pe 12 și 13 noiembrie 2000. Narațiunea începe cu „Geneza 12”, în care Domnul i-a spus lui Avraam și semenilor săi să-și părăsească pământurile și să plece într-o țară în care curge lapte și miere, care va fi numită mai târziu. Pentru a menține moralul adepților săi, în timp ce se află pe drum, Avraam ține o predică care rezumă creația universului de către Dumnezeu. Ilustrând această predică cu imagini de stoc și fotografii cu efecte speciale, producătorii încearcă să facă o legătură între predicile vechi și distracțiile populare de astăzi. Scene cunoscute din Vechiului Testament sunt tratate ca scene din telenovele. Dramele de familie ocupă centrul scenei, fie că Dumnezeu îl testează pe Avraam spunându-i să-și ucidă fiul în jertfă, Iosif câștigând puterea în Egipt după ce a fost vândut negustorilor de sclavi de către frații săi sau una dintre multele alte povești cu frați care se luptă (Cain și Abel) , Isaac și Ismael etc. Toate acestea umanizează poveștile biblice.
Vă recomand să citiți conferința scrisă de Borges și să treceți prin filtrul personal poveștile biblice…
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…