„Crima este clară. Adevărul nu este.” (Viața lui David Gale)
Am recitit cu plăcere Camera morții, un roman scris de John Grisham. Cartea a apărut în 1994 și se circumscrie modului lui Grisham de a scrie: un complot sau o conspirație, eventual de natură politică și la un nivel cât mai înalt, o implicare a actorilor obișnuiți – avocați, media și un termen limită, grefată pe o drama a unor oameni normali. Poveștile ascund perspectiva autorului asupra unora dintre cele mai importante și mai controversate sau dezbătute chestiuni din SUA și anume drepturile civile, segregarea rasială, discriminarea, xenofobia, reglementarea regimului armelor de foc, organizațiile secrete și pedeapsa cu moartea. Enumerarea nu este exhaustivă.
John Grisham este un autor american, fost avocat. Primul lui roman celebru a fost ”Firma”, care s-a vândut în peste șapte milioane de exemplare și a fost și ecranizat sub același nume, cu Tom Cruise în rolul principal. Fiind de profesie avocat l-a ajutat mult pe Grisham în activitatea literară, pentru că a găsit un bazin inspirațional în această activitate, iar cunoștințele juridice l-au ajutat să descrie într-un limbaj mai profan un sistem judiciar complicat (chiar mai complicat decât cel francez, pe care îl utilizăm și noi). Autorul construiește povestea unui condamnat la moarte în statul Mississippi pentru un atentat cu bombă. Victimele atentatului: un avocat evreu, care apăra populația de culoare și era un susținător al drepturilor civile ale acestora. Biroul lui va fi aruncat în aer, însă din păcate nu doar el va fi ucis în urma acestui atac, dar și cei doi băieței gemeni ai săi.
Este perioada în care Cavalerii Dreptății și Ku Klux Klan erau foarte activi și numeroși americani din Sud făceau parte din aceste organizații. Persoana anchetată și, ulterior, judecată pentru acest atentat este Sam Cayhall, un membru activ al Ku Klux Klanului, dar care se va dovedi că nu a operat singur, ci împreună cu alți complici care au reușit să scape de poliție și FBI. În urma arestării sale, vor începe o serie de procese care vor fi foarte mediatizate, iar Sam Cayhall va avea diverși avocați, care mai de care mai avizi de publicitate. Camera morții este și istoria familiei Cayhall, pentru că în paginile romanului sunt povestite evenimente definitorii pentru personajele din istoria a trei generații ale acestei familii. Sam, condamnatul la moarte, va ajunge să fie apărat de nepotul său, Adam Hall, fiul lui Eddie, băiatul lui Sam. Adam este un tânăr avocat ambițios acceptat la o mare firmă de avocați din Chicago. El va încerca să restabilească legăturile familiei sale, să înțeleagă unele evenimente pline de violență și sânge (cum ar fi sinuciderea tatălui său când el avea doar 10 ani) care au avut loc de-a lungul anilor în familia sa, toate acestea în timp ce construiește din nou apărarea și toate căile de apel, pentru a-i mai oferi bunicului său câteva luni de viață.
Filmul urmează firul epic al cărții. Apare pe marele ecran în 1996 și are ca actori în rolurile principale pe Chris O’Donnell în rolul tânărului avocat, Gene Hackman în rolul condamnatului la moarte și pe Faye Dunaway în rolul fiicei lui Sam Cayhall. Chris O’Donnell a nominalizat a fost Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul Parfum de femeie, unde a jucat alături de Al Pacino. Gene Hackman, nominalizat la un total de cinci premii Oscar, a câștigat faimosul premiu pentru cel mai bun actor pentru rolul lui Jimmy ”Popeye” Doyle în thrillerul The French Connection (1971), și pentru cel mai bun actor în rol secundar în rolul ”Micului” Bill Daggett în Unforgiven produs și regizat de Clint Eastwood (1992) .
Faye Dunaway și-a făcut debutul pe ecran în filmul The Happening (1967), faima crescându-i în același an datorită interpretării nelegiuitei Bonnie Parker în Bonnie și Clyde, pentru care a primit prima nominalizare la Oscar. Printre filmele care au consacrat-o se numără: The Thomas Crown Affair (1968), The Arrangement (1969), Little Big Man (1970), o adaptare a clasicului Alexandre Dumas Cei trei muschetari (1973), Chinatown (1974), pentru care a câștigat a doua nominalizare la Oscar, The Towering Inferno (1974), thrillerul politic Three Days of the Condor (1975), satira Network (1976), pentru care a câștigat premiul Osacar pentru cea mai bună actriță și thriller-ul Eyes of Laura Mars (1978). Mie însă îmi rămâne în amintire pentru rolul lui Milady de Winter.
Coloana sonoră aparține lui Carter Burwell. Acesta este un compozitor american specializat în partituri pentru filme. A colaborat în mod constant cu frații Cohen și a compus coloana sonoră pentru majoritatea filmelor lor, inclusiv Blood Simple, Raising Arizona, Fargo, The Big Lebowski, No Country For Old Men, Burn After Reading, Hail, Caesar! și Balada Buster Scruggs. Burwell a colaborat la trei dintre filmele lui Todd Haynes, la trei dintre filmele lui Spike Jonze și la toate filmele lui Martin McDonagh. A primit nominalizări la Oscar pentru cel mai bună muzică originală pentru Carol (2015) și pentru Three Billboards Outside Ebbing (2017).
Romanul și filmul se numesc Camera morții (The Chamber în limba engleză) pentru că autorul a dorit să sublinieze modul crud de execuție, prin gazare, dar și, indirect, poziția sa față de pedeapsa cu moartea. Poziția mea asupra pedepsei cu moartea o spun indicându-vă un film: Viața lui David Gale.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…