TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Călătoria oamenilor Cărții

Romanul pe care îl supun atenției astăzi l-am citit repede, din două motive: este mic și te prinde tare… Contextul în care pe mine m-a prins este acela că este despre căutare unei cărți, iar eu mereu sunt în căutarea unei cărți, spre disperarea consoartei. Cumva, romanului i-a venit rândul la citit după câteva volume în care am avut „cărțile” ca personaje, Cartea de nisip a lui Borges sau Legenda Templului a lui Rudolf Steiner.

   Călătoria oamenilor Cărții este primul roman al scriitoarei poloneze Olga Tokarczuk. Despre acest roman criticul și istoricul literar Adela Dinu scria că „este o veritabilă ars poetica, o matrice a scrierilor ulterioare, o narațiune exemplară care spune povestea unei inițieri, a unei călătorii labirintice și a unei/unor ascensiuni spirituale.” Aparent, povestea din Călătoria oamenilor Cărții este foarte simplă. Un grup pestriț de oameni începe o călătorie al cărei scop este să găsească Cartea, un volum care conține esența înțelepciunii pământești și care are darul vindecării. Această călătorie, uneori chiar aventuroasă, le poate schimba nu numai soarta lor, ci și istoria întregii omeniri. În Pirinei, locul spre care se îndreaptă eroii, într-un defileu montan greu accesibil, în zidurile unei mici mănăstiri, se află Cartea care a fost ascunsă de secole. Este o parabolă a creației și a scrierii și a relației dintre acestea. Romanul, scris în tinerețea autoarei, este o adevărată mină de motive pe care Olga Tokarczuk le-a dezvoltat în lucrările sale ulterioare, câștigând recunoaștere internațională și admirație din partea cititorilor în același timp.

   Numărul de capitole ale cărții este o reprezentare a numărului de cărți de tarot. Inițial, autoarea a planificat ca fiecare capitol să fie o ilustrare a unei cărți specifice, dar în cele din urmă a abandonat această procedură și este aplicată pe deplin unui singur capitol. Firul epic al acestui scurt roman este plasat în Franța, în secolul al XII-lea. Această perspectivă temporală de tip convențional este numai un pretext, adevăratul timp este cel mitic, iar acesta se intersectează, uneori, cu timpul profan, sub forma unor hierofanii care pot fi intuite sau recunoscute numai de cei aleși. Cheia de interpretare a romanului este de sorginte platoniciană. Argumentul este consacrat de conceptul că realitatea accesibilă simțurilor și experienței este numai o copie palidă a Realității, „un surogat al celei adevărate. Doar o suprafață, un loc gol între literele de pe o foaie scrisă. Adevărul, adică Puterea, adică Dumnezeu, se află în altă parte”. Cei aleși vor fi inițiați în misterele profunde ale vieții. Adevărul nu este accesibil oamenilor simpli și nu poate fi revelat dintr-o dată. Membrii Frăției trec printr-o serie de inițieri succesive, menite să-i îndepărteze de spectacolul trist al societății și să-i pregătească pentru o nouă lume, în care Cartea va deschide noi și nebănuite perspective. Cartea este misterul absolut. Fiecare membru al Frăției are imaginea lui despre adevărul Cărții, iar această imagine este fasonată de personalitatea individului, de dorințele și credințele sale secrete. Frăția este o organizație secretă care caută Adevărul, cum chiar ei spun, iar cei care au ajuns în gradele superioare află despre Carte. Vă redau o perspectivă asupra Cărții pe care am găsit-o superbă și relevantă: „Fiecare carte este o ipostaziere a Cărții și se constituie într-o reflectare a ei. Este simbolul încercărilor omenești de dobândire a Adevărului Absolut și toate cărțile scrise de oameni sunt, într-o oarecare măsură, o apropiere, pas cu pas, de acest adevăr. Prin urmare, oamenii au fost înzestrați cu presentimentul că fiecare lucru care li se pare demn de descris are o dimensiune cosmică sau divină. Iată de ce, răbdători precum furnicile, ei strâng cuvinte pentru a numi acel lucru. Și totul merită să fie descris. Nu doar viețile sfinților, marile catastrofe, războaiele sau căsniciile regilor, ci și nașterea celui de-al șaptelea copil în familia unui țesător, secerișul într-un sat sărac, visele unei bătrâne nebune și ziua în azilul din Nantes. Oamenii presimt că atunci când toate evenimentele, mai mult sau mai puțin importante, sunt strânse într-un întreg, asemenea pietricelelor împrăștiate într-un mare mozaic, viața și moartea își arată adevărata semnificație. De aceea, fiecare carte seamănă puțin cu omul. Ea conține o parte distinctă a adevărului, o parte independentă, vie și dramatică, este o versiune a adevărului, o provocare eroică aruncată Adevărului, pentru a se arăta și a se revela, pentru a ne permite să continuăm să existăm în binecuvântarea deplinei cunoașteri. În același timp, fiecare carte scrisă de om îi supraviețuiește. Omul care scrie o carte se depășește pe sine, pentru că săvârșește o încercare curajoasă de a se numi și a se autodefini. În sine, omul este doar acțiune și mișcare haotică, însă cartea îi definește acțiunea și mișcarea, îi conferă conotație și sens, dezvăluindu-i semnificația. Cartea este o încununare a acțiunii. Dacă Dumnezeu a scris Cartea, în ea s-a depășit atât pe sine, cât și propria operă de creație. Înscriind în Carte întreaga sa înțelepciune, nemărginirea și fără de sfârșitul său, legile lumii, s-a descris pe sine însuși. S-a reflectat în ea ca într-o oglindă și a văzut cine este. Cartea constituie așadar o extindere a conștiinței divine, fiind mai divină decât însuși Dumnezeu.”

    Perspectiva cinematografica de astăzi are legătură cu două seriale: Demonii lui Da Vinci și Vikingii Walhala. În primul serial Leonardo caută o scriere secretă numită Cartea Frunzelor, iar în cel de-al doilea în episodul 2 al ultimului sezon găsește o carte ce conținea între altele și o harta care complete harta amiralului Piri Reis. Oarecum fără legătură cu tableta am să vă spun că regret că nu am învățat bine limba latină când trebuia pentru că am găsit, cu greu, o carte de mare interes pentru mine, dar este în limba latină. Nu a fost tradusă și există doar unele comentarii. Cartea se numește: Codex Lugubrum .

P.S. Cred că scrierea pe care o caută personajele din roman este o versiune mai criptică a apocrifei etiopiene a Cărții lui Adam și a Evei.

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU  este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…