Sunt un perfecționist din fire și mi-e greu să accept un lucru făcut de mântuială. Dacă am făcut vreo greșeală, aceasta s-a datorat muncii asidue și faptului că am făcut prea multe de unul singur. – Howard Hughes
Aviatorul (original The Aviator) este un film american biografic regizat de Martin Scorsese, după scenariul lui John Logan, produs de Michael Mann, Sandy Climan, Graham King, și Charles Evans, Jr., cu participarea lui Leonardo DiCaprio în rolul lui Howard Hughes, Cate Blanchett e Katharine Hepburn și Kate Beckinsale e Ava Gardner. În distribuție mai sunt Ian Holm, John C. Reilly, Alec Baldwin, Jude Law ca Errol Flynn, Gwen Stefani ca Jean Harlow, Willem Dafoe, Alan Alda și Edward Herrmann. Filmul descrie povestea reală a pionierului în domeniul aviației Howard Hughes, care mai târziu a devenit cel mai bogat om din lume, conform numeroaselor surse, inclusiv o biografie de Charles Higham. Filmul se axează pe viața lui Hughes, de la sfârșitul anilor 1920 până în 1947, timp în care a devenit un producător de film de succes și un magnat în aviație, iar decolările sale devin tot mai instabile din cauza unei tulburări obsesiv-compulsive severe, agravată de accidente de avion.
Aviatorul a fost nominalizat la 11 Premii Oscar, inclusiv Best Picture, Best Director for Scorsese, Best Original Screenplay, Best Actor pentru Leonardo DiCaprio și Best Supporting Actor pentru Alan Alda, câștigând 5 dintre ele, pentru Best Cinematography, Best Film Editing, Best Costume Design, Best Art Direction și Best Supporting Actress pentru Cate Blanchett. Șapte ani mai târziu, această performanță a fost egalată de un alt film al lui Scorsese, Hugo. Ceea ce-l diferențiază pe Martin Scorsese de majoritatea regizorilor este talentul singular de a recrea atmosfera, de a reda o lume așa cum a fost, de a ne introduce pe noi, spectatorii, într-un univers diferit de cel în care ne aflăm în prezent. Fie că e vorba de „Gangs of New York”, de „Casino”, „Raging Bull”, „Goodfellas” sau „Cape Fear” simți nu doar că vezi un film, ci că devii tu însuți un martor ocular al evenimentelor ce se derulează pe ecran.
DiCaprio a excelat in redarea celor doua componente caracteristice aviatorului-inginer Hughes, geniul și paranoia. Mimica, gesturile, privirile, dicția… desăvârșit acting! E foarte greu sa „redai” nebunia unui personaj atât de puternic cum a fost Howard Hughes.
Schițele originale ale lui Howard Hughes pentru fiecare avion au fost folosite de Legato. Echipa pe care o coordona a construit o gamă largă de modele, de la sofisticatele „miniaturi atârnate” până la replicile avioanelor reale, la o scară de 1/4, cu radio-comandă și motoare cu combustibil – machete de o asemenea acuratețe încât atunci când au fost puse lângă cadrele documentare, potrivirea era aproape perfectă. Pentru echipa de realizatori ai filmului, aceste machete autentice au fost un lucru foarte bun, pe lângă faptul ca au putut explora istoria și afla despre faimoasa aeronavă a lui Howard. „Avantajul real a fost acela că machetele permiteau operatorilor să filmeze avioane cam tot așa cum ar fi filmat dacă ar fi folosit avioane adevărate, ceea ce bineînțeles era imposibil. Am folosit aceleași lumini, aceleași expuneri, aceleași cadre”, explică Legato. „Folosind camerele mobile, am putut filma aceste avioane în miniatură „decolând” afară, așa că se poate vedea cerul albastru și sclipirea soarelui pe avion. Asemenea lucruri mărunte dau publicului senzația că asistă la ceva care se întâmplă cu adevărat și îți dă fiori”.
Una dintre cele mai reușite scene create cu machetele este prăbușirea avionului XF-11 în apropiere de Beverly Hills. Folosind un mixaj de machete si un aeromodel sculptat, în proporții naturale, echipa pentru efecte vizuale a putut să-i ofere lui Scorsese mijloacele pentru a crea un accident aeronautic spectaculos, care îți dă fiori pe șira spinării, fără să pună în pericol echipa sau actorii. „Combinarea diferitelor tehnici pe care le folosim în această scenă face totul foarte credibil”, spune Legato. „Chiar ai sentimentul că vezi un avion adevărat care se prăbușește peste o casă, așa cum s-a întâmplat în viața lui Howard Hughes”. Pentru a spori realismul acelei scene, echipa a construit în Beverly Hills case din metal, care le-au permis să le incendieze timp de 3 zile cât s-a filmat și au folosit 2130 metri de țeavă pentru a crea dârele de fum specifice pentru incendiul cu benzină.
Cartea pe care o propun despre viața acestui personaj extraordinar este și ea plină de controverse. Au exista probleme cu privire la veridicitatea ideii de autobiografie, despre editare. Toate au condus la un film după povestea cărții. Astfel, în 1972, autorul Clifford Irving a făcut furori în presă când a susținut că au scris împreună o autobiografie autorizată a lui Hughes. Irving a susținut că el și Hughes au corespondat în Statelor Unite și a oferit drept dovadă note scrise de mână despre care se presupunea că Hughes le-a trimis. Editorul McGraw-Hill, Inc. a fost păcălit să creadă că manuscrisul este autentic. Hughes a fost atât de izolat încât nu a respins imediat public declarația lui Irving, făcându-i pe mulți să creadă că această carte a lui Irving era autentică. Cu toate acestea, înainte de publicarea cărții, Hughes l-a denunțat în cele din urmă pe Irving într-o teleconferință la care au participat reporterii pe care Hughes îi cunoștea personal: James Bacon de la ziarele Hearst, Marin Miles de la Los Angeles Times, Vernon Scott de la UPI, Roy Neal de la NBC News, Gene Handsaker de la AP, Wayne Thomas de la Chicago Tribune și Gladwin Hill de la New York Times. Întreaga farsă s-a dezvăluit în cele din urmă. Serviciul de inspecție poștală din Statele Unite a primit o citație pentru a-l obliga pe Irving să predea mostre din scrisul său de mână. Ancheta USPS a dus la acuzarea lui Irving și la condamnarea ulterioară pentru utilizarea serviciului poștal pentru a comite fraudă. A fost închis timp de 17 luni. În 1974, filmul lui Orson Welles, F for Fake a inclus o secțiune despre farsa autobiografică a lui Hughes, lăsând deschisă întrebarea dacă Hughes a fost de fapt cel care a luat parte la teleconferință (din moment ce atât de puțini oameni îl auziseră sau îl văzuseră, de fapt. in ultimii ani). În 1977, The Hoax de Clifford Irving a fost publicată în Regatul Unit, spunându-și povestea despre aceste evenimente. Filmul din 2006, The Hoax, cu Richard Gere , se bazează și pe aceste evenimente.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…