Anastasia Nikolaevna Romanova a fost Marea Ducesă a Rusiei (18 iunie 1901 – 17 iulie 1918), a fost cea mai mică fiica a țarului Nicolae al II-lea și a soției sale Alexandra Feodorovna. Anastasia a fost cea mai tânără dintre surorile ei: Marea Ducesă Olga, Marea Ducesă Tatiana, Marea Ducesă Maria, fiind soră mai mare a țareviciul Alexei Nicolaevich. Ea a fost executată, împreună cu familia sa, pe data de 17 iulie 1918 de către serviciile secrete din Bolsheik. De la moartea sa au circulat zvonuri privind o posibilă scăpare, datorită faptului că locația unde ea a fost înmormântată a fost necunoscută în timpul dominației comuniste. Micul mormânt de lângă Ekaterinburg, unde erau rămășițele țarului, ale soției sale și celor trei fiice a fost descoperit în anul 1991, dar trupul lui Alexei și a unei surori – Anastasia sau sora sa , mai în vârstă – Maria, nu au fost descoperite acolo.
În ianuarie 2008, posibilitatea ca ea să trăiască a fost infirmată de oamenii de știință ruși, care au anunțat că rămășițele carbonizate ale unui băiețel și a unei tinere găsite lângă Ekaterinburg, în august 2007, erau foarte asemănătoare cu cele ale prințului moștenitor în vârstă de 13 ani și una dintre cele 4 ducese Romanov. Medicii criminaliști ruși au confirmat, pe data de 30 aprilie 2008, faptul că rămășițele erau ale prințului moștenitor și ale uneia dintre cele 4 ducese. În martie 2009, rezultatele finale ale testului ADN au fost publicate de Michael Coble de la laboratorul de identificare ADN, din cadrul forțelor armate ale Statelor Unite, care demonstrau faptul că rămășițele tuturor celor 4 mari ducese au fost găsite și niciuna nu a scăpat. Mai multe femei au pretins că sunt Anastasia, cea mai cunoscută fiind Anne Anderson. Cu toate că la moartea ei trupul i-a fost incinerat, testele ADN făcute pe bucăți de țesut și de păr nu au arătat nicio asemănare cu ADN-ul familiei imperiale.
În anul 2000, Anastasia și familia ei au fost canonizați ca pasionați purtători ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Familia a fost anterior canonizată, în 1981, de către Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate ca Sfinți Mucenici. Corpurile Țarului Nicolae al II-lea, Țarinei Alexandra și a trei dintre fiicele lor au fost, în cele din urmă, înmormântate în Capela Sf. Ecaterina, la Catedrala Sfinții Petru și Pavel, din Sankt Petersburg, la 17 iunie 1998, la 80 de ani după ce au fost uciși.
Unul dintre cele mai bune filme regizate de Anatole Litvak, „Anastasia”, spune povestea singurei supraviețuitoare a familiei țariste Romanov, ucise în 1918, la scurt timp după revoluția bolșevică. Interpreta protagonistei este nimeni alta decât actrița de mare succes Ingrid Bergman, laureată a premiului Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal, în 1956, precum și a unui Glob de Aur. Într-adevăr, este absolut magnifică în rolul Anastasiei, alături de ea apărând și alți actori foarte apreciați, ca Yul Brynner și veterana Helen Hayes. Anastasia a fost adaptată după o piesă de teatru din 1952, scrisă de Guy Bolton și Marcelle Maurette. S-a inspirat din povestea Annei Anderson, cea mai cunoscută dintre numeroșii impostori Anastasia care au apărut după uciderea familiei imperiale, în iulie 1918. Acțiunea este plasată în anul 1928, la 10 ani de la sângeroasele evenimente din Rusia, unde puterea comunistă a preluat controlul absolut. Pe străzile capitalei franceze, în inima întunericului, rătăcea o femeie care arăta jalnic. Deși săracă și bolnavă, tânăra fără identitate îi atrage atenția chipeșului general Bounine, fost ofițer în armata rusă. Pentru a-și câștiga existența, acesta conduce un club de noapte, unde cântă ocazional. Misterioasa femeie pretinde că este Anna Korov și că a ieșit dintr-un azil. Generalul crede, totuși, că ea este descendenta familiei Romanov și, chiar dacă nu ar fi, el ar putea convinge restul rudelor rămase în viață din vechea familie țaristă că această fată are sânge imperial, mai ales că bunica ei o căuta de mult timp cu disperare. Bounine nu stă prea mult pe gânduri și o educă pe Anna, despre care nu se știu prea multe, deoarece ea și-a pierdut memoria. În plus, tânăra avea și câteva cicatrici, similare cu cele ale Anastasiei. Generalul rus este ajutat de prietenii săi să o transforme pe femeia bolnavă și neîngrijită într-o veritabilă principesă. Din păcate pentru ea, Anna nu poate scăpa din mâinile acestor profitori, care își doreau cu orice preț să obțină recompensa oferită de ultimii Romanovi, în vederea găsirii nepoatei pierdute. După câteva încercări prin care să îi convingă pe unii membrii ai fostei familii imperiale că femeia din fața lor este Anastasia, Bounine este determinat să plece cu aceasta, cu pașaport fals, la Copenhaga, în Danemarca, unde trăia împărăteasa Dowager, bunica Anastasiei. Generalul încearcă prin tot felul de tertipuri să o convingă pe distinsa doamnă să îi primească vizita. Prin urmare, el apelează la o bună prietenă a împărătesei, baroneasa Elena von Livenbaum, ce era mereu cucerită de șarmul seducător al lui Bounine. Una dintre cele mai reușite scene ale filmului este cea petrecută la Teatrul Regal, unde împărăteasa, alături de alte oficialități, venea să vadă o piesă de operă. În aceeași seară, Anna Anderson (noul ei nume după pașaportul fals), însoțită de Bounine, îl întâlnește pe prințul Paul, nepotul împărătesei, de care se simte foarte atrasă. Bounine profită de acest moment și se duce să o vadă pe distinsa doamnă, care îl primește, dar îi spune foarte clar că pe ea nu o interesează să o vadă pe așa-zisa nepoată și că el nu vrea decât banii. Filmul nu dezvăluie dacă Anna este prințesa Romanov, dar sugerează prin indicii subtile că ea este. Realizarea treptată a adevăratei ei identități este juxtapusă cu interesul romantic în creștere al lui Bounine pentru Anna. Într-un discurs, el îi spune Annei/Anastasiei că îi pasă de cine este ea și nu de cum o cheamă.
O altă ecranizare a poveştii este Anastasia, (Anastasia: The Mystery of Anna sau Anastasia: The Story of Anna) un film de televiziune din 1986, produs de NBC. Rolurile principale au fost interpretate de Amy Irving, Olivia de Havilland și Jan Niklas. Filmul este inspirat din povestea Marii Ducese Anastasia a Rusiei și din cartea The Riddle of Anna Anderson de Peter Kurth. Olivia de Havilland a luat Globul de Aur pentru rolul împărătesei văduve Maria, soția țarului Alexandru al III-lea al Rusiei și mama ultimului țar Nicolae al II-lea al Rusiei. A fost primul film în care a jucat Christian Bale și ultimul film al lui Rex Harrison. El a fost difuzat inițial în două părți. Peter Kurth este un autor care nu prea a fost tradus în România, chiar dacă scrie bine despre perioada țaristă și evenimentele întâmplate imediat după 1916.
Mai există și un desen animat, devenit celebru, cu acest subiect. Anastasia este un film muzical de animație american, din 1997, produs de Fox Animation Studios și distribuit de 20th Century Fox, regizat de Don Bluth și Gary Goldman. Vocile aparțin actorilor: Meg Ryan, John Cusack, Kelsey Grammer, Hank Azaria, Christopher Lloyd, Bernadette Peters, Kirsten Dunst și Angela Lansbury. Bineînțeles că reia legenda Marii Ducese Anastasia. Filmul urmărește povestea unei fete amnezice, pe nume Anastasia „Anya” Romanov, care, în speranța că va găsi o urmă din familia ei decedată, se alătură cu doi escroci care doresc să profite de asemănarea ei cu Marea Ducesă. Până aici filmul își împărtășește intriga cu filmul anterior al lui Fox, din 1956. Spre deosebire de aceste variante, această versiune adaugă un Grigori Rasputin magician puternic, ca principal personaj antagonist.
Vă recomand să le vedeți pe toate trei…
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
