TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Al patrulea val

   Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă. – Alvin Toffler

   Alvin Toffler a fost un scriitor futurist și om de afaceri american cunoscut pentru lucrările sale despre tehnologiile moderne, inclusiv revoluția digitală și revoluția comunicării, cu accent pe efectele lor asupra culturilor din întreaga lume. Este considerat unul dintre cei mai remarcabili futuriști din lume. El și soția sa, Heidi Toffler, care a colaborat cu el în majoritatea scrierilor sale, au trecut la examinarea reacției la schimbările din societate cu o carte bestseller, Al treilea val, în 1980. În ea, el a prevăzut progrese tehnologice precum clonarea, computerele personale, internetul, televiziunea prin cablu și comunicațiile mobile. Mai târziu, prin intermediul celuilalt best-seller, Puterea în mișcare (Powershift – 1990), s-a concentrat pe puterea crescândă a echipamentelor militare ale secolului 21 și pe proliferarea noilor tehnologii. În cartea din 1980, cei doi emit teoria celor trei valuri. Toffler imaginează istoria ca o succesiune de valuri civilizaționale. De reținut că aceeași perspectivă ne relevă și Yuval Noah Harari în Sapiens. Scurta istorie a omenirii, la 30 de ani după publicare.

   Primul val este cel cu o pondere agrară (aprox. 10.000 î.Hr. – 1750 d.Hr.). În această perioadă oamenii trec de la vânătoare și cules la agricultură. Structura socială este axată pe: sate, comunități rurale, apar religiile  organizate și, ulterior , conceptul de putere feudală. Al doilea val este cel industrial și începe în 1750 până la mijlocul sec. XX. Începe, așa cum am învățat la scoală, cu Revoluția industrială. Este o perioadă caracterizată de construcția de fabrici, urbanizare, apare conceptul de muncă salariată, dar cel mai important apare școala de masă. Toffler consideră relevant în structura socială apariția națiunilor industriale, dezvoltarea politică a democrațiilor reprezentative (eu am văzut asta ca o consecință a educației de masă), dar apare și mass-media centralizată. Al treilea val este cel postindustrial, informațional. Începe în anii 50, se dezvoltă în anii 90 (consider că Margaret Thatcher a avut un rol determinant în această perioadă) și, estima Toffler, devine accentuat în secolul XXI. Este perioada pe care o trăim unde tehnologia informației, computerele, rețelele, automatizarea devin necesități cotidiene.

   În ceea ce privește structura socială, cei doi scriitori vorbeau despre rețele descentralizate, diversitate culturală, democrație participativă, „muncă de cunoaștere” în loc de muncă manuală.  Conceptul de participativă în raport de democrație cred că își are explicația într-o analiză succintă a piramidei lui Maslow. Nivelul de trai material a crescut semnificativ și căutările individuale au crescut și ele. Aceste creșteri se văd la nivel macro, dar și la nivel individual. Chiar Toffler scria: „În condiţii de penurie, oamenii se luptă pentru a-şi putea satisface nevoile materiale imediate.” Problema pe care o vede este înțelegerea. Dar înțelegerea văzută individual și transferată și în modulul macro social. În acest context el anticipa internetul, telemunca, biotehnologia, globalizarea culturală cu mult înainte ca acestea să devină realitate și le considera puncte forte ale societății.

   În cartea Puterea în mișcare (Powershift), pe baza celor scrise anterior, concluzionează că puterea în societate derivă din trei resurse: forță, bani și cunoaștere. Iar în epoca informației, cunoașterea devine principala monedă de putere, iar organizațiile, statele și indivizii care controlează fluxul de informații și inovația au mai multă putere decât cei care dețin doar arme sau bani.

   Am lăsat la urmă prima carte a Toffler-ilor. Aceasta este Șocul viitorului (Future Shock) care apare în 1970. Am înțeles să îmi structurez astfel lucrarea mea de astăzi pentru că această carte este concluzia la cam tot ce au scris. Ideea că societatea se schimbă mai repede decât poate psihicul uman să se adapteze, la care se adaugă ritmul accelerat al tehnologiei și inovației, produce un „șoc” asupra oamenilor: stres, alienare, sentimentul de pierdere a identității este  ceea ce trăim la 55 de ani după publicare. Cred că a fost mai tare decât Nostradamus.

   Se emit câteva concepte care au fost revoluționare. Pune problema supraîncărcării informaționale, în sensul că oamenii sunt bombardați de informații, decizii și stimuli, peste capacitatea lor de procesare, dar asta cu câteva decenii înainte de Google. Genialitatea vine din înțelegerea pe care o au în acea perioadă de timp când încă se mergea la bibliotecă pentru orice documentare. Modul de viață accelerat este alt concept. El vede cum lucrurile (obiecte, idei, relații) vor deveni rapid depășite și nu mai există stabilitate. Dar cel mai cunoscut este conceptul de societate tranzitorie. Lumea în care normele se schimbă atât de repede încât individul trăiește într-un prezent permanent incert. A văzut atât de bine fundamentul pe care se va sprijini „epoca post-adevăr”.

   Cea de-a patra carte pe care v-o aduc astăzi în discuție este scrisă de Alvin împreună cu soția sa Heidi și poartă un titlu sugestiv: Război și anti-război (War and Anti-War). Vede lumina tiparului în 1993, deci, după celelalte cărți despre care am vorbit. Înainte să vă scriu despre conținutul cărții, am să vă scriu despre cum am ajuns în posesia ei. Am plăcerea de a merge în târgul de vechituri de duminica, din Piața 2 Brazi. Am găsit cartea așeză jos, pe o cuvertură veche, alături de alte cărți ale lui Toffler. Domnul respectiv avea  pe jos și pe botul de la un Logan peste 300 de volume. Am plecat acasă cu 38 dintre ele, inclusiv cele amintite. Cartea este despre schimbarea războiului în raport de evoluția societății. Nu e doar despre război, ci și despre cum putem evita sau controla conflictul într-o epocă dominată de informație și tehnologie. Tofflerii au anticipat războiul hibrid de azi: combinație de militar, economic, cibernetic și mediatic. Ba, chiar mai mult, cred că l-au teoretizat. Descriu relația dintre manipularea narativelor, controlul mass-media și al rețelelor sociale care devin câmpuri decisive (vă amintiți de conceptul de comunicare  „câmpul tactic în“…).

   „Cine câștigă mintea și inima oamenilor, câștigă războiul fără să tragă un glonț.” Mi-a plăcut abordarea legată de controlul piețelor, al fluxurilor de capital și resurse văzute ca o formă de război „invizibil”, iar sancțiunile economice le consideră arme mai eficiente decât tancurile. În concluzie pentru cei care vor să dezvolte o gândire critică și conștientă de sine trebuie să plece de la această lemă a lui Toffler: cunoaşterea este cea mai democratică sursă de putere.

Cărți cumpărate de la Piața 2 Brazi

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU  este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…