Pentru Ticuţǎ– pentru cǎ a fost şi Paul-Mircea –pentru cǎ n-a știut…
„Nothing human disgust me unless is unkind, violent.”
(Hannah, in The Night of the Iguana)
Când te naști ți se dau
două șanse: să fii fericit
ori să te sinucizi.
Majoritatea le ignorăm pe amândouă…
“Am venit sa stam de vorba,” ii zise austriacul lui Andy.
“Despre ce?” se arata curios acesta.
“Despre femei. De ce crezi tu ca eu urasc femeile?”
“Nu stiu, nici nu pream am observat, de fapt, ce va preocupa”, raspunse Andy.
“Urasc femeile,” zise austriacul si se uita imprejur cu atentie.
“Nu ne asculta nimeni,” il linisti Andy.
“Stiu ca am ramas doar noi doi, oricum, pe insula se mai gasesc fiinte, deci, cum spuneam urasc femeile, de ce crezi ca le urasc?”
“N-am nici cea mai vaga idee de ce” il privi cu intelegere Andy.
“Crezi ca glumesc, nu-i asa?”
“Nu, se sperie Andy, sint convins ca rostiti purul adevar. Sint sigur ca uriti femeile. Nici eu nu le prea admir.”
“Incerci sa-mi intri pe sub piele, ti-e frica, hai?”
“Mie, de ce sa-mi fie frica, n-am facut nimic rau” se apără Andy.
“N-oi fi facut tu, dar tot tie frica de mine, asa-i, recunoaste ca este in folosul tau, recunoaste!”
“Recunosc tot ce vrei, dar nu fii isteric, imi spuneai despre cum urasti femeile si cred ca as putea sa te ajut.”
“Da? ajuta-ma! Uite, trebuie sa incerci sa te lasi mingiiat de o femeie. Inchipuieste-ti ca eu sint o femeie si lasa-ma sa te mingii.”
Austriacul inchise ochii si rosti:
“Incepe, ma concentrez.”
“Dar cum vrei să mă numesc si cum vrei să arăt? il intrebă Andy.
“Mi-ar place să te cheme Beatrix” zise Austriacul.
“Ca pe regina? Daca vrei sa te gindesti la ea, bine.”
“Nu-mi place regina, e cam grasa. Poate Sofia e mai bine.”
“Ca pe Sofia Loren” sugeră Andy.
“Da, ca pe actrita.”
“Ea imi place. Si cum vrei să arăt? Ca actriţa? Nu-mi place pieptul ei, e cam prea bombat pentru gustul meu. Să-l mai reducem, ii punem un corsaj mai bun.”
“Bine,” acceptă austriacul.
“Si parul, parul ei are o culoare prea stridenta. Cum ai vrea sa fie părul meu?”
“De culoare şatenă, cumva discret. Dar vreau ochii ei. Are cei mai frumosi ochi din lume.”
“Avem gusturi comune” spuse Andy. “Deci inchipuieste-ti ca sint o femeie pe care o cheama Sofia si arat ca actrita la 30 de ani, doar ca sint cumva discret satena si am pieptul mai putin bombat, e bine?”
“Da, arati minunat, insa tot te urasc.”
“Nu vrei sa te mingiie Sofia?”
“Nu.”
“Vrei să stai de vorba cu Sofia?”
“Aş vrea sa ma sărute.”
“Bine, te sarută. Unde?”
“In fund,” răspunde serios austriacul.
“Nu este cam prea mult sa-i ceri de la prima intilnire?”
“Dar nu ar fi prima noastă intâlnire. Ne-am intâlnit prima oara, cind ea a apărut pe ecrane. Eram matur si cu gusturi bine stabilite, insa n-am reusit sa ma abtin sa nu ma incui cu poza ei in baie, asa ca ne cunoastem de mult. Stiai ca a pozat si goala?”
“Atunci trebuie sa-mi schimb identitatea. Ce-ai zice sa ma cheme Atena?” sugerează Andy.
“Atena ca pe capitala Greciei?” Austriacul râde.
“Nu, ca pe zeitatea greceasca.” Andy il corectează cu seriozitate.
“Nu era o zeitate frigida?”
“Nu.”
“Si cum arati ca… Atena?”
“Am aceeasi virstă: 30 de ani, sint blonda si cu ochii albastri si port platosa si o sulita.”
“Iţi plac perversiunile? Si mie. Bine, spune-i sa-si dea jos platosa si sa se intepe cu sulita in… stie ea unde.”
Andy se uită nedumerit la austriac.
“Refuzi sa-mi executi ordinul?” Austriacul era agitat.
„Ce vrei sa fac eu?” Andy era nedumerit. “Nu vrei să ne cunoastem?”
“Termină cu prostiile ăstea copilăreşti. Fă ce trebuie să faca Atena, dacă tu eşti ea.”
“Nu am ce are ea.” Andy termină jocul neânceput.
“Atunci nu mai fă pe desteptu’. Nimeni nu ma poate ajuta sa nu mai urasc femeile.” Austriacul incepu sa plinga. Chiar plingea.
“Ce să mă fac? Nu iubesc! Dar pe capitan? Pe Polux? il adoram. Ce s-a intimplat? Vrei sa ma denunti? Nu-ti va merge! Cine afla secretul zboara, scurt, zboara pe lume ailalta. Nu mai vreau sa aflu. Asa baietel, fii inteligent, nu ca vacile alea…Cine, adica nici nu ma intereseaza. Stiai ca Polux avea de gind sa ma paraseasca pentru o femeie?”
“Polux? nu n-am stiut.” Andy zise: “Dar mai bine sa ne ducem sa dormim in noaptea asta pe vas.”
“Buna idee. Chiar daca vrei sa scapi te arunc in ocean, dupa ce te leg fedeles si te violez, asta te asteapta daca incerci sa ma denunti.”
“Dar nu am nici un motiv ca sa va denunt, ce tot indrugati acolo?”
“Ei, nu mai fa pe prostu’ amindoi stim ce stim.”
Vasul se balabanea puternic in toate directiile, vintul se intetise.
“Cred ca vom avea furtuna in asta noapte,” spuse austriacul. “Ai calatorit vreodata pe furtuna?”
“Nu,” ii raspunse cumva increzator in propria-i soarta Andy.
“Pacat, inseamna ca nu ti-a fost frica niciodata cu adevarat ca-ti poti pierde viata.”
Andy nu socoti necesar sa raspunda. Simtise ca trebuia sa cistige timp. Nu intelegea ce se petrece cu el, dar trebuia sa astepte ziua. Pe lumina soarelui lucrurile nu mai par atit de negre ca acum. Poate austriacul este beat, altfel Andy nu putea sa-si explice depresia acestuia. Poate este un om cu probleme. Poate chiar vrea sa vorbeasca cu un prieten. De ce crezi tu ca urasti femeile, incerca Andy sa redeschida discutia in cabina, dupa ce austriacul se potolise si abandona ideea de-a intinde pinzele sa porneasca in larg.
“Aaa! vrei sa ma ai la mina cu o confesiune, chiar asa idiot ma crezi? Cui crezi ca vei mai spune ceva? Nimeni nu ma cunoaste, nimeni dintre cei care ma cunosteau nu mai traieste, cine sa-ti confirme fabulatiile, ha, ha…ihi, ihi…rinjesti ca scuip singe? stiu ca n-o mai duc mult, dar absolut tot ce mi-a fost mai drag am trimis ca mesager, auzi? nu plec singur, plec cu toti supusii mei deodata. Tu ce crezi despre prostioarele astea ca iad si rai?”
Andy aşteptă un moment să vadă dacă austriacul chiar vroia să-i audă părerea.
“Nimic deosebit de ceilalti”, spuse Andy, incercind sa-si toarne niste cognac in pahar.
“Nu bea cind vorbesti cu mine,” ii dadu peste mina Buldozerul austriac. “Faci pe destinsul? ma’ baietas, sute de oameni au murit pe motiv ca au incercat sa joace pe relaxatii cu m i n e, pai, cu mine se puneau ei, tu stii ca mi se spune buldozerul, dar de ce? pentru ca eu nu trec peste un singur om cind vreau, eu trec peste toti care ma supara, o musca sau un om este acelasi lucru pentru mine, o musca sau un om, si eu scuip singe… mor, cum oare va mai rasari soarele miine daca eu mor azi? si tu, un vierme, cum ai putea sa te trezesti miine cu pofta de cafea, ca in fiecare zi, cind eu sint mort si nu mai vreau nimic, hai? furtuna asta imi mai da speranta unui potop, unei distrugeri mondiale. Dar ce zici de apocalipsa, stii de cite ori am citit-o? cum poate cineva fii jidov cind apocalipsa este cartea de capatii a oricarei religii? E fantastica, asculta: Ingerul al cincelea a sunat din trimbita si o stea a cazut pe pamint, iar unde ea a cazut, ti se face pielea de gaina cind te gindesti ca asa s-a intimplat pe Saturn anul asta, asculta, s-a deschis fintina Adincului, din care s-a ridicat un fum si a intunecat soarele si vazduhul. Din fum au iesit niste lacuste care vatamau oamenii care nu aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu, intelegi care Dumnezeu, nu mai bea mai, badarane, asta e cuvint cu cuvint apocalipsa lui Ioan, deci lacustele ii chinuiau cinci luni; „si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cind inteapa pe om,” dar mie imi place fraza asta, asculta, „in acele zile, oamenii vor cauta moartea, si n-o vor gasi; vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei. Ei, ce zici?”
Andy sorbi si ultima picatura de cognac, direct din sticla:
“Zic ca intr-adevar urasti femeile.”
“Ha, esti un idioat beat, ba, prostule, ce dracu ai cautat tu cu mine cind nici un fel de interes nu-mi stirnesti? Crezi ca pot omori asa, pe oricine?”
“Spuneam ca am inteles de ce urasti femeia, in general vorbind, nu doreai mai devreme sa te pricepi?”
“Ma, tu asta care crezi ca le stii pe toate, vrei sa te pun sa-mi lingi rahatul, ce faci pe dobitocul cu mine, cind te-am intrebat eu asa ceva, ce, a ajuns si un mucos sa-si bata joc de mine? Dobitocule, stii tu cine sint eu? Spune sau te sugrum pe loc!”
Austriacul statea in picioare linga Andy, si-l privea amenintator, o miscare gresita si Andy putea fi pus cu capul pe masa si miinile rasucite la spate, sau scaunul ii putea fi tras si el imobilizat pe podea.
“As putea sa te ajut, nu mi-ai spus tu de Sofia?”
“Care Sofia?”
“Sofia Loren.”
“De unde stii de ea?”
“Tu mi-ai spus mai devreme, cind incercam sa te psihanalizez.”
“Uite unde mi-era papa Freud, si eu nu stiam, oi fii si tu jidov, ai?”
“Are vreo importanta?”
“Nu, caci ti-as da circumstante atenuante. Dar spune-mi, chiar stii de ce urasc eu femeile? Daca-mi spui, iti spun si eu ceva important, ca la troc, nu?”
“Ti-aminetsti ce spune apocalipsa lui Ioan despre lacuste, cum aveau ele parul?” il intreaba Andy.
Austriacul deodata cu Andy rosteste: „ca parul de femeie.” Dar la fata, continua singur Andy, „semanau cu oameni.”
“De unde pina unde iti place tie apocalipsa, n-am cum stii, dar ti-e frica sa mori asa cum ti-ar fi frica sa fii chinuit si sa nu mai poti muri, insa filologic, vorbind, ai tratat lacustele en gros, drept femei, fara nici o deosebire, iar femeia, ceea ce este foarte bizar pentru un om ca tine, isi pastreaza un mister medieval, ti-e frica sa nu te indragostesti de ea si sa fii refuzat, si astfel sa vrei dar sa nu poti sfirsi chinul, ai priceput ceva sau e cam intortocheat?”
“Vrei sa spui ca sint un criminal betiv si misogin cam ingust la minte, dar am inteles ca nu esti prost si ai citit cite ceva la viata ta. Asa ca iti voi propune citeva modalitati de a pune capat chinului vietii tale; fie ramii cu mine pe vas atita vreme cit traiesc, si apoi mori cu mine, fie te arunci in apa cind sintem in larg si-ti spun eu: sari, fie te impusc, fie te strangulez, fie te las sa mori de sete pe punte,”
“… fie…scap,” interveni Andy.
“Sa scapi, cum, cu viata? Glumesti, de mine nu s-a scapat decit prin moarte, vrei sa-ti repet cum mi se spune?”
“Stiu, buldozerul, dar ce vroiai sa-mi spui dupa ce-ti dezleg misterul feminin?”
“Aaa, nu stiu daca ce ai baut tu e ce-a baut si Falstaff, dar se prea poate, si atunci sa te astepti la halucinatii si nu stiu in cite ore iti produce o dorinta de autodistrugere fantastica, incit nimic nu te va opri sa te siluesti si, in cele din urma, sa te omori.”
“Si daca te inseli, daca totul nu este decit un siretlic murdar, prin care cei ce vroiau sa scape de lumea asta se foloseau de tine ca de un ucigas platit?”
“Ce tot indrugi?” intreba austriacul.
“Indrug ca esti un albatros manevrabil, iar eu nu am chef sa te folosesc, nu sint bolnav, nu am constiinta plina de fapte grele, vreau sa-mi cumpar alta chitara, vreau sa ma intorc sa cint prin baruri, poate imi imprumuti niste bani si deschid un music-hall, lumea este mare si vreau sa ma scufund.”
Andy se ridicase in timp ce vorbea de pe scaun si acum cei doi erau fata in fata. Nu se vedea nimic in mina niciunuia, si nici vreo intentie sa se raneasca.
“Stii cum sintem noi doi,” ii vorbi in continuare Andy, “ca in benzile desenate, tu esti bolnavul si eu Bat-Man sau cel sanatos, mai generic, iar eu voi invinge, nu stiu cum, nu vad ce deux ex machina se va intimpla in noaptea asta de tot rahatul, poate vei hotari sa mori de moarte buna, poate principiul ordinii statale va interveni si vei fi arestat, poate Neptun se va indura si va deschide apele sa te inghita, nu stiu, dar tu vei pierde, si ti-o spun nu in halucinatie, ci treaz si foarte stapin pe mine, esti un om mort, pricepi?”
Se facu liniste. Nimeni nu scoase nici un cuvint pentru mai bine de un ceas. Parca adormisera de-a-n picioare.
Intre timp, ceea ce parea sa fie furtuna trecuse, iar cerul se limpezise. Austriacul iesi pe punte si incepu sa desfaca pinzele. Se pregatea sa plece, cind vroia sa ridice ancora dadu cu ochii de Andy. Il intreba taios:
“Tu ce mai vrei?”
“N-am cum sa ajung pina in portul urmator si ma grabesc,” ii raspunse Andy.
“Nu fac nici o escala in doua saptamini.”
“Nu ma grabesc asa de tare, poate cistig si ceva bani aici ca…matelot, ti-am spus, vreau sa deschid un music-hall,” ii explica Andy in timp ce ridicau ancora.
Si vasul se indeparta iar apele pareau mai linistite.
Se indreptau spre sud.
Poate New York.
Poate Perthamboy.
Facebook
WhatsApp
TikTok
