Acum 30 de ani, filmul Trădare apărea pe marile ecrane. Regizorul David Jones adaptase piesa lui Harold Pinter cu acelaşi nume – cu ajutorul lui Pinter, şi toata lumea, critici şi audienţe păreau fericite. Isteţimea lui Pinter a fost in prezentarea poveștii de trădare în cronologie inversă. Începe cu o scenă într-un pub londonez unde Jerry (Jeremy Irons )și Emma (Patricia Hodge) au o conversație subtilă, sardonică despre eșecurile legăturilor umane. Sunt foşti amanţi despărţiţi de împrejurările vieţii şi care se întâlnesc pentru prima oară după ce aventura lor s-a sfârşit. Misterul telefonului este dezvăluit spectatorului: Emma, pe pragul divorțului de Robert (soţ pe care nu-l vedem încă pe scenă) şi aflând de aventurile soţului, i-a plesnit-o şi ea spunându-i că şi ea a fost infidelă pentru mulţi ani cu prietenul soţului, cu Jerry cel de faţă.
Pare încurcat? Aşteaptă. E doar la prima vedere.
Scena următoare detaliază povestea lor de dragoste şi, în parallel, căsătoria Emmei cu Robert (Ben Kingsley ). Și așa continuă povestea, printr-un total de nouă scene, înapoi la începutul acestei drame complexe, dar uşor de urmărit încât la sfârşit nimeni nu ştie cine a trădat pe cine, dar înţelege că viaţa merge mai departe.
În toamna aceasta, regizorul american Mike Nichols, cunoscut cinefilului mondial pentru excelentul“The Graduate” şi siroposul “Working Girl,” a adus piesa lui Pinter Trădare, pe Broadway. Imediat cu publicitatea piesei, detaliile din viata lui Pinter au reapărut. Se pare că povestea Emmei este povestea lui Pinter. Pinter a trăit enigma morală a Emmei: să-i spui sau să nu-i spui soţiei ce deja ştie. Dar acest can-can minor nu era suficient să aducă publicul în sala de teatru.
Mult mai interesant a fost detaliul despre alegerea actorilor: Daniel Craig, cunoscut ca cel mai recent 007, James Bond, a acceptat rolul numai dacă venea cu soţia sa, Rachel Weisz, recent văzută în Marele şi Puternicul Oz.
Pentru clarificare: eu nu am citit Pinter. Am văzut câteva piese scrise de el puse pe scenă, atât în Bucureşti cât şi în New York. De obicei adorm la Pinter pentru că îi găsesc limba pretenţioasă şi goală. Dar in toamna aceasta l-am redescoperit prin ochii lui Nichols şi m-am îndrăgostit de isteţimea lui aproape oltenească. Personajele sunt prezentate dinamic şi direct. Scenele sunt neafectate de artificiu fără sens. Seturile sunt bine gândite, stiu, aici e Nichols şi set designer, Ian MacNeil, iar actorii au fost superbi.
Daniel Craig este de nerecunoscut. Vorbeşte fără prune în gură şi are un timp extraordinar pe scenă. Îi place ce face şi se vede. Se amuză cu textul, cu femeia și cu publicul. Participă neinhibat în povestea sa de prietenie cu Jerry – partener de afaceri, de squash, și de mariaj cu Emma.
Probabil ca acest triumvirat Robert/Emma/Jerry este metafora cea mai reuşită pentru a discuta cine câștigă, cine pierde, ce înseamnă să știi, să nu știi, să faci ceva licit sau ilicit. Personal, mă face să mă gândesc la provincia natală unde nevestele şi bărbaţii burgheziei socialiste (medicale) se culcau unii cu alţii în văzul maselor, dar în aşa-zisul spate al respectivei şi respectivului soţ încornorat.
In toamna aceasta, amândoi actorii care i-au interpretau pe amanții păcăliți, Rafe Spall și Rachel Weisz erau neofiţi pe Broadway. Dacă Rafe Spall s-a descurcat cu aplomb, Rachel Weisz a reuşit mai puţin. Poate istoria ei personală a împiedicat-o. În afara teatrului, ea şi Daniel Craig sunt foşti amanţi, acum căsătoriţi şi încă fericiţi. Sau poate din generozitate, s-a abţinut. A vrut ca piesa să fie şi să rămână un alt piedestal teatral pentru Daniel Craig. Sau poate era răcită în seara în care am vazut-o eu, ca şi în fiecare altă seară.
Sau cine stie, poate Daniel Craig e născut să fie un actor desăvârşit pe Broadway.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…
Citeşte şi
Roman foileton, NERO, BRAC GERMAN, episodul 13 …
LA BORTA RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, un răsfăț stilistic de sfârșit de an…
SUBSTITUIRI, cu doamna Dana NEACȘU, un serial excepțional, într-o confesiune tulburătoare…
SOVIANYSME, cu Octavian SOVIANY…
Un mare regizor, Constantin VAENI și rubrica sa ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Desigur, o bogată PICĂTURĂ CHINEZEASCĂ…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ, poeme altfel, de Puiu JIPA…
JUNIORI DE CARABELLA, despre draga de școală, cu Marius Alexandru DINCĂ…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE, cu domnișoara Erica OPREA…
POMPIJIPISME și interferențe metaforice…
LONDRA LA PAS, cu Cristian Gabriel GROMAN și dorul lui de casă…
Scriitorul târgoviștean Ioan VIȘTEA, cu RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ…
Marele actor Puiu JIPA și rubrica sa AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI și Teodor Constantin BÂRSAN…
Domnul profesor Petre STOICA și STRATEGII DE DISTANȚARE…
JUNIORI DE CARABELLA, cu domnișoara Daria STEMATE…
Domnișoara Ioana PIOARU și rubrica ei LECȚIA DE ZBOR…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN și REFLECȚII PEDAGOGICE…
REFLECȚII MINORE, cu domnul profesor Alexandru IACOB…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
Domnișoara Alexandra MOCANU și rubrica ei STUDENȚEȘTI…
CULTURA ONLINE, rubrica domnului profesor Daniel TACHE, doctor în filologie…
TERAPII ÎNGÂNDURATE, cu scriitorul Ioan VIȘTEA…
CULTURA URBANĂ, cu domnul doctor în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
Doamna Mariana OPREA STATE și rubrica ei, ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
