ninsoarea nu înseamnă prezența Crăciunului
zloata de pe asfalt e senzația unui măr ionatan mușcat cu sete
sucul combinat cu salivă
rânjetul dinților
tristețea că în curând sâmburii vor îngheța
lăsând locul unui cotor care a văzut lumea
de la facerea ei până la data de expirare a umanității
a plâns văzând cum Eva nu și-a putut înfrâna gândul primar
va râde când, în cel mai scurt timp, vor cădea newtoni din copaci iar gravita(ți)a situației va însemna zloată pe asfalt & viscol în creier
gunoaiele stau cuminți în pubele
așteptând cu înfrigurare mașina de gunoi – acest uber fancy – cum copiii îl așteaptă pe cel căruia i s-a scris prima scrisoare, după ce se învață caligrafia și conceptul de dorință
o mâță stă ghemuită la picioarele unui boschetar – cum droaie de cadouri și vise stau la baza bradului ghiftuit de globuri și beteli de toate înfățișările
miaună lung, apăsat, a singurătate
și poate că un plic i-ar mai stăvili din nevoia de căldură și afecțiune
e o mâță cu alzheimer
în întunericul nopții
nu își mai amintește când a tors ultima dată
ninsoarea nu înseamnă prezența Crăciunului
căldura nu înseamnă apariția verii
inspirația nu înseamnă consimțământ
viața nu înseamnă o poveste dintr-o carte
moartea nu înseamnă odihnă
singurătatea nu înseamnă prezență..
ANDREI MIHAIL RADU a absolvit Liceul de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște, apoi și-a continuat studiile de licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București, specializarea vioară și este doctorand în cadrul aceleiași universități; a fost membru al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, iar de câteva luni s-a mutat la Filarmonica din Brașov…