se încălzește la flacără mică sângele sacrificat
Iisus ca o găină plânge și își îndreaptă ciocul spre cer: iartă-i, Tată, că (nici) nu mai știu semnificația pentru care (întâi de toate) îmi fură ouăle-copii ca să le vopsească în culoarea sângelui divin
în magazine oamenii se bat pe ingrediente efemere
aș vrea să se știe la nivel global că avem în noi magazinul care are tot ce ne trebuie (liniște, pace, toleranță, curaj), doar că e îngropat adânc printre coaste, intestine și sentimente
din când în când, câte un soldat ne mai împunge cu sulița în coaste și atunci pare că un firicel de lumină ar vrea să iasă și să ne ordoneze viața
atunci începem să cotcodăcim puțin câte puțin, pentru că Iisus ca o găină vorbește și trăiește prin noi (de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama)
într-o oarecare zi de joi s-a născut Reziliența
de obicei Naturalul și Firescul stau în genunchi și se roagă pentru omenirea care e plină de nefiresc și umbre
atunci, printre frunze de măslini apare nimicnicia speciei umane și condamnă la moarte rodul Existenței însăși
în tenebrele sufletului gospodinele par să suspine, știind că sunt condamnate ca Maria
sângele rezilient este acum pregătit pentru vopsirea în porfira roșie a sacrificiului ouăle întinate de urâciune, acest doliu care transformă sângele în apă, reziliența în urlete disperate, cuiele în iertare, spinii în aureolă, oțetul în agheasmă, tulburarea și cutremurul în pace, depresia în speranță, întunericul în lumină
…într-un colț de cameră răsună erbarme dich, mein Gott iar într-un colț al minții mila și răbdarea au înflorit, ca o magnolie de pe strada învierii
ANDREI MIHAIL RADU a absolvit Liceul de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște, apoi și-a continuat studiile de licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București, specializarea vioară , este doctorand în cadrul aceleiași universități și membru al Filarmonicii din Brașov…