s-au ornat salatele
s-au ornat și oamenii
într-un fel, și casa e ornată
în toată lumea, se ornează la nivel macro
fie că ești o caserolă de icre sau o gagică mișto
dansul furculițelor fierbinți pe limbile încinse de zăpadă aduc cu sine o stare de „cum mă, nu a murit ștefan bănică jr.?”
acum că paharele s-au golit și chitarele și-au făcut bilanțul de acorduri ratate pe anul ăsta
nu rămâne decât ca vasul de iena în care mi se scaldă fericirea, să se lase momeală prădătorilor care abia așteaptă să se înșface unii pe altele, într-o debandadă de salivă împrăștiată pe pereții sufletelor excitate de atâtea artificii cumpărate de la aprozarul chicios din colț de stradă
odată cu încă un an care apare pe lista nescrisă a vieții unui poștaș, a unei domnișoare de moravuri categoria „pană”, a unui regizoraș de comună sau a oricărei vietăți care nu și-a găsit liniștea sau echilibrul intern, există în aer mirosul petardei care s-a culcat cu toți numai cu tine nu, există acel Vasilică pe care oamenii nu numai că pun mâna, dar îl pipăie mai ceva ca pe animalele de la Antipa
shazam-ul nu mai face față
prea multe artificii sonore au apărut în playlist-ul ceresc
într-un colț, un surdo-mut surâde că a văzut el într-un ziar din 31.12 că vine un an nou, dar la fel de surd și de mut ca până acum
toate veverițele din Sinaia și-au făcut culcuș în scorbura a cincisprezece furnici
acum stau și se gâdilă sub cerul gurii și în locuri mai gâdilicioase
nu, nu vă gândiți la talpă
„hihihiurile” apar de unde nu te aștepți dacă ai mintea destul de diferită și alambicată
însuși Jim Morrison militează pentru alcool și dragoste, la fel cum măicuțele militează pentru tămâie, sau ProTv-ul pentru Protevelion, sau Thom Yorke pentru metafizica tristeții
„doamnelor și domnilor, acesta este celebrul an ’25 cu toate ale sale, încă nu a început să vorbească, să spună mama sau tata, caca sau pipi, dar e pe cale să afle ce înseamnă resemnare, vivacitate, carnalitate, dor, surrealism post-traumatic, inocență barbară. bucurați-vă sau fugiți! În ambele cazuri, cu zâmbetul pe buze și o lacrimă în colțul ochiului!”
ANDREI MIHAIL RADU a absolvit Liceul de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște, apoi și-a continuat studiile de licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București, specializarea vioară și este doctorand în cadrul aceleiași universități; a fost membru al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, iar de câteva luni s-a mutat la Filarmonica din Brașov…
Facebook
WhatsApp
TikTok
