mi s-a spus într-o zi fă și tu ceva care să conteze, scrie un Poem, varsă o lacrimă ca nimeni altcineva, caută Perla în cele mai adânci și îndepărtate oceane, du-te unde aerul e cel mai rarefiat și Respiră, potolește-ți setea din Apa care ți-a fost destinată, stai și așteaptă în aeroport Viitorul, găsește-ți Oglinda care îți va arăta realitatea, așteaptă sfârșitul timpului tău ținând în mână Timpul, fugi până la magazinul din colț și fă anunțul oficial, anume că Pâinea ta cea de toate zilele a stat mult timp la dospit și acum a ajuns caldă și proaspătă în mâinile tale, astfel că de acum înainte supraviețuirea nu e altceva decât un fleac
după toate câte mi-au auzit urechile gura a început să se schimonosească într-un zâmbet vulnerabil am spus întreaga mea semi-existență a fost la voia întâmplării totul a fost la vânzare accelerată dar cu toate acestea vălul gros și greu de ceață s-a ridicat și în toată lentoarea mea s-a instaurat claritatea iar alinierea astrelor m-a condus către
Poem(-ul) care aștepta ascuns într-o scoică asemeni unei perle să fie scris
Perla care își ținea respirația în cele mai tulburi oceane
Respirația care depindea de hidratare cu apa din poeme
Apa care spera la gura din viitor care îi va fi acoperiș
Viitorul care desena cu imaginația oglinda prin care va putea trăi
Oglinda care cu ajutorul timpului a început să aibă reflexii
Timp această pâine din care ne hrănim unii pe alții
Pâinea care justifică supraviețuirea ea nu e altceva decât Sectio Aurea a Firii
în clipele acestor gânduri oamenii mișunau în spatele nostru la Tiffany & Co.
(SNTMPRTDNSRRLSM)
ANDREI MIHAIL RADU a absolvit Liceul de Arte „Bălașa Doamna” din Târgoviște, apoi și-a continuat studiile de licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București, specializarea vioară , este doctorand în cadrul aceleiași universități și membru al Filarmonicii din Brașov…