Unde? În țara lucrului prost făcut? Ce înseamnă microbist sau fan al sportului?
Foto: facebook.com/PeluzaNordRapidBucuresti
Sportul rămâne remediul sănătos pentru oricine își dorește un trai lung, lipsit de probleme medicale. Sportul, de performanță sau de masă, este calea cea ușoară spre o minte sănătoasă într-un corp sănătos, cum bine spune proverbul latin. Sportul naște pasiuni, ,,boli” incurabile, dar ar trebui, în primul rând, să asigure respectul. În societate, la serviciu, pe stradă, la cumpărături, în mijloacele de transport, mai exact acolo unde interacționezi cu oamenii.
Bătăile de stradă din Capitală, dar, evident, nu numai, în țara lucrului prost făcut, sunt la ordinea zilei. Chiar aseară, aflându-mă în centrul Capitalei, un june a încercat fugind de mama focului după mine să-mi dea o lecție. Nu a apucat să deschidă gură, pentru că nu a ajuns la vreo onomatopee sau interjecție. Eram deja în mașină, urcând în silul meu caracteristic. Noroc că l-am zărit în oglinda retrovizoare. S-a cărat, așa cum a venit. Tiptil! Ce să fac? Nu pot mulțumi pe toată lumea. Sunt rapidist, ce mama dracului! Chiar port uneori vestimentația ce ține de minunatul club de lângă Podul Grant.
Totuși? De unde se naște microbistul? Fanul care are tragere de inimă pentru sport? Eu sunt convins că din familie, dintr-o situație neprevăzută, dar încheiată pozitiv sau chiar din ce vede el în anturaj. Pasiunea pentru sport în țara lucrului prost făcut nu a murit. Sportul există, așa cum e el, ca o casă dărăpănată, de unde mai iese uneori un copil isteț, care se urcă în primul mijloc de transport sau chiar o ia pe jos, având cheia succesului în buzunar.
Arenele pline de suporteri, cântecele mobilizatoare ale galeriilor, acelea care te fac să-ți duci copiii pe stadion, nu prea mai sunt ca odinioară. Totuși, există pasiune și fani. La Rapid, minunata galerie este cel mai bun exemplu. Unde? Evident, în țara lucrului prost făcut! Este de la sine înțeles că mai există și alte grupări sportive importante cu fanii lor. Respect!
Foto; Rapid București, prima ligă la handbal feminin….
Mă întorc la minunata galerie. Acum doi ani, oltenii ăia șmecheri, ăia tari în gură din frustrările lor eterne cu bucureștenii, i-au pus pe suporterii rapidiști cu indicații spre cerul deloc înstelat pe arena frumoasă din Bănie. Foarte departe de gazon. Să nu se audă, deh, să nu mai zboare vreo brichetă. Aroganțe de-ale oltenilor, ce, nu-i știți? Ei ne-au învins, dar evident că nu au convins. Atunci, o echipă bogată, cu jucători foarte bine plătiți au trimis Rapidul la București cu traista goală, fără puncte. Le-a fost greu, ca de obicei. Cu trucurile lor de rigoare, absolut penibile, pentru că ei au trucurile astea în sânge, au reușit și de data aceea să facă diferența. În tur i-a ajutat arbitrajul, atunci ,,i-a ajutat” Covidul și legea din țara lucrului prost făcut. S-a schimbat ceva, de atunci?
Fanul care are tragere de inimă pentru sport îmi doresc să fie apreciat. De la tineri la vârstnici, de la cei din școli, acolo unde mai există pasiune pentru o oră de educație fizică, la fitness și chiar la un simplu alergat într-un parc. Fără sport, ca susținător sau ca simplu practicant, nu poți avea pretenții de mai bine într-o societate din ce în ce mai slăbită și hăituită. Unde? Chiar aici între Carpați, la poale de munte, vorba cântecului!
Numai bine, pe curând!
Răzvan NECȘULESCU este un foarte cunoscut jurnalist sportiv, a fost unul dintre cei mai tineri președinți de club din România și este, mai ales, absolvent de „Carabella” târgovișteană… Pe blogul RAZVANNECSULESCU.WORDPRESS.COM puteți citi mai multe dintre textele lui…