SPORTUL ÎN IMAGINI ȘI CUVINTE – Răzvan NECȘULESCU – Despre fotbal, în două secvențe…

1.Ce meci, ce atmosferă de vis și ce victorie!

   La partida Rapid București – FCU Craiova am stat pentru prima oară în Peluza Nord, în mijlocul galeriei rapidiste. La capătul celor 90 de minute, am trăit poate cea mai frumoasă seară a mea la un meci de fotbal. Deși vremea nu a fost deloc bună, a plouat cu găleata, a fost frig și a bătut vântul, în Giulești a fost o atmosferă fierbinte. Fanii rapidiști au ieșit încă o dată în evidență și au făcut spectacol în tribune. Cu galeria în spate, fotbaliștii lui Cristiano Bergodi au fost purtați spre victorie, iar oltenii au fost reduși la tăcere și au plecat învinși din Giulești.

   Finalul partidei avea să consfințească pe tabela de marcaj un rezultat de 4-3 pentru Rapid, puțin probabil la un moment dat, atunci când oaspeții conduceau cu 3-1. Dar, vorba cântecului fanilor alb-vișinii: „Ăsta e Rapidul din Giulești,/ iubește-l și ai să înnebunești”! Victoria urcă, deocamdată, echipa lui Bergodi pe locul 3 în Superligă. Aflați la debut în tricoul Rapidului, Krasniqi și Burmaz au marcat fiecare câte un gol, iar golgheterul Albion Rrahmani a reușit și el să revină după accidentare tot cu o reușită, din penalty, în poarta oltenilor.

Explicație foto: Pentru Horațiu Moldovan, meciul cu FCU Craiova a fost ultimul în tricoul Rapidului.

   A fost o despărțire frumoasă de portarul Horațiu Moldovan, care a reușit un transfer de răsunet la Atletico Madrid. Iar pe 20 ianuarie, Horațiu a împlinit 26 de ani. La mulți ani! Pentru Rapid urmează meciul derby cu Dinamo, unul aparent ușor, dar la fotbal niciodată nu ești sigur de nimic. Ce va fi, vom vedea și vom comenta.

 

2.Să nu fie doar o calificare. Stat, politicieni și patroni se aude?

 

   Calificarea României la Campionatul European din Germani a adus o bucurie de nedescris în țară. O stare de euforie pe care o așteptam demult. Au trecut 7 ani de la ultima performanță de același tip, tot cu un Iordănescu la timonă. Norocos, dar și inspirat, preocupat, dar și abil, Edi are meritul de a avea curajul să preia echipă națională aflată în picaj și să o ducă acolo unde noi, românii, ne-am dorit. Mai exact, la un turneu final, în speță EURO 2024. Jucătorii au și ei meritul că și-au văzut de treabă. N-au oferit un fotbal spectacol, echipa a suferit, dar rezultatele au venit. Stanciu, Hagi, Moldovan sau Pușcaș – asta ca să dau doar câteva nume din artizanii calificării – au simțit că e șansa lor și că nu au voie să o rateze. Ce vor face anul acesta, de ei depinde. Pentru că acolo, în Germania, chiar vor avea toate condițiile să joace fotbalul pe care l-au visat atunci când s-au apucat de acest sport.

Foto: FRF

   Și totuși… Această calificare ascunde sub preș problemele reale ale fotbalului nostru. Mergând mai departe, ale întregului sport românesc… Sincer, vreau ca rezultatul României cu Israel să aducă și altceva, nu doar niște meciuri la EURO. Vreau ca decidenţii, adică șefii ăia unși în funcții politice, dar nu numai ei, chiar să facă ceva pentru fotbalul nostru. Și pentru sport… Pornind de la orele de educație fizică din școli, unde sportul mai are puțin și din materie obligatorie devine opțională și până la alocări de bugete și proiecte de infrastructură, oamenii politici și patronii trebuie să înțeleagă faptul că acesta e mersul într-o societate normală. Unde, evident și ei au de câștigat, prin sport, prin performanțe, prin strategii câștigătoare. Altfel, nu vom face altceva decât să ne îmbătăm cu apă rece. Ar fi păcat. Și asta pentru că punct de pornire există. Chiar mai multe! Să vrei și să faci e important.

Atitudinea locală, motiv de mândrie națională

   Dar să ne aducem aminte de cum era odată… Nu de alta, dar e bună gluma cu ,,mergi înainte, că înainte era mai bine”! Vorbim aici de povestea unui fost fotbalist de prim eşalon, actualmente antrenor, mai exact, Marius Stoica (54 de ani), cel ce pregăteşte o grupă de elită la CS Mioveni, formaţia U16. Un personaj cu destule mandate ca antrenor principal la prima echipă a Mioveniului, ultimul chiar la finalul anului trecut și chiar cu rezultate apreciate… În plus, el a mai antrenat la Caracal, Sportul Vişina, Alexandria şi Unirea Bascov.

Foto: Facebook/Marius Stoica

Format la Piteşti, îndrăgostit de Târgovişte

   Ca fotbalist, Marius Stoica a jucat în Divizia A, la FC Argeş şi la Chindia Târgovişte. De altfel, la Piteşti s-a format ca jucător, însă la Târgovişte a cunoscut adevăratele satisfacţii, începând cu venirea sa, în anul 1996. Recunoaşte că s-a dedicat total echipei, mai ales că a avut posibilitatea să joace mult timp la echipa dâmboviţeană, acolo unde fusese adus de la Dacia Piteşti, satelit al lui FC Argeş. Dacia, la acea vreme, juca în liga a doua. La Chindia, Marius a găsit echipa abia promovată în Divizia A şi a fost atras de grupul de jucători care se formase acolo. ,,Da, într-adevăr la Târgovişte a fost perioada cu cele mai mari emoţii pentru mine. Şi cu cele mai mari satisfacţii… Aveam un grup de jucători cu o atmosferă extraordinară, ne ajutam la greu între noi. Îmi aduc aminte că, prin rotaţie, când unul dintre noi încasa bani din contract, venea în vestiar şi zicea: Hai, care aveţi nevoie? Uite, ia tu 200 de dolari, tu 300… Erau bani daţi cu împrumut, evident, dar noi aşa făceam prin rotaţie. Aşa am dus-o în timp, ţinând cont la ce condiţii financiare erau atunci la echipă. Îi mulţumesc lui Silviu Dumitrescu şi lui Silaghi că m-au văzut la Dacia şi m-au adus să joc la Chindia, după ce au vorbit cu domnul Stroe. Eu am fost primul jucător de la FC Argeş venit la Târgovişte. Au urmat şi alţii, nume importante precum Ceauşu, Priseceanu, Negru etc. Publicul de la Chindia m-a iubit. Asta chiar m-a făcut să mă simt apreciat…”, mi-a spus Marius Stoica. El şi-a adus aminte că în acei ani făcea naveta zilnic Piteşti-Târgovişte, pentru a putea juca la Chindia. Era tânăr şi se ducea în fiecare dimineaţă împreună cu colegii de echipă la un covrig sau un pateu, undeva în spatele Hotelului Valahia. Stăteau de vorbă şi făceau planul de atac.

Foto: Facebook/CS Mioveni

Ofertat de FC Argeş, cu gândul la Chindia

   Şi ca o dovadă în plus că unitatea grupului din care făcea parte era una formidabilă, povesteşte un episod de la botezul fiicei sale, petrecut în urmă cu aproximativ 20 de ani. ,,Nu am mai spus asta. S-a întâmplat tot în acei ani. Atunci, eu veneam după un meci de 1-1 cu Petrolul, eram supărat. La botezul fetei mele, nu invitasem decât 2-3 persoane de la Chindia. Însă băieţii mi-au făcut o surpriză şi la ora 23 au venit toţi, în frunte cu Marcel Ghergu. Efectiv, am fost impresionat. Peste două săptămâni ajung la Târgovişte cu juniorii mei pentru un meci. Abia aştept! Oricum, văd că actuala Chindia e cam ca echipa noastră de la Mioveni. Adică are probleme financiare. La noi, antrenorii de la juniori nu au mai fost plătiţi din august. Văd că postul de antrenor la Chindia e liber. Cine ştie, poate mă pun pe mine (râde)! Chiar îmi doresc să pot să ajung într-o zi să antrenez această echipă”.

   În vara anului 2022, Stoica a avut posibilitatea de a antrena la FC Argeş, dar totul a rămas la nivel de discuţii. ,,Eu sunt la fel de ambiţios ca antrenor şi cum eram ca jucător. Vreau să ajung tot mai sus. Nu am însă relaţii politice. Da, a fost o discuţie cu cineva de la FC Argeş, dar ce am cerut eu ulterior nu s-a mai întâmplat. Am vrut atunci ca domnii Gentea şi Georgescu să bată palma pentru ca eu să plec de la Mioveni şi să merg la FC Argeş. Nu s-a întâmplat asta şi totul a picat. La FC Argeş, sunt condiţii financiare foarte bune atât la prima echipă, cât şi la juniori. Fără rezultate însă! La Mioveni, eu am trei jucători ai mei care joacă acum la prima echipă. E vorba de Căprescu, Guţea şi Militaru. Mă gândesc şi eu că ar fi bine să plec în altă parte. Poate voi găsi ceva bun pe viitor”.

,,Felicitări pentru tricolori şi pentru Edi”

   Discuţia cu Marius nu putea ocoli echipa naţională. L-am întrebat direct dacă el, în cazul în care era selecţioner, ar fi început cu Puşcaş titular meciul cu Israel. Răspunsul lui? ,,În primul rând, îţi zic că noi nu știm ce e acolo în interiorul naționalei. Iar Edi Iordănescu a ştiut şi ştie! L-a urmărit cu staff-ul lui pe Puşcaş la echipa de club şi l-a văzut şi la antrenamente. De aici, Edi a decis să îl bage titular. Şi i-a ieşit, Puşcaş a deschis scorul! Felicitări pentru tricolori şi pentru Edi Iordănescu! Puţini ştiu că pe un antrenor dedicat meseriei îl apucă la stadion şi ora 3 sau 4 dimineaţă la muncă. Urmăreşte meciuri, adversarii şi multe altele… Meciul României cu Israel a fost unul foarte bun pentru noi, cu o evoluţie pe măsură a jucătorilor. Nu cred că există microbist român care să spună că nu i-a plăcut cum a jucat România împotriva Israelului la acest meci câştigat cu 2-1. Dacă există, atunci chiar nu mai e nimic de comentat…”, a precizat interlocutorul meu.

   Acum este clar, nu? Cine are ochi să citească să aplice şi să aştepte cu speranţe îndreptăţite adevărata schimbare pe care ar trebui să o aducă această calificare a României. Chiar avem nevoie de aşa ceva!

Răzvan NECȘULESCU  este un foarte cunoscut jurnalist sportiv, a fost unul dintre cei mai tineri președinți de club din România și este, mai ales, absolvent de „Carabella” târgovișteană…  Pe blogul RAZVANNECSULESCU.WORDPRESS.COM  puteți citi mai multe dintre textele lui…