1.Crăciun fericit!
Toate gîndurile mele de bine și un colind scris de Vasile Voiculescu…
Vasile Voiculescu: În coliba-ntunecată
În coliba-ntunecată
Din carne şi os lucrată,
A intrat Hristos deodată, Lerui ler
Nu-i făclie ce se stinge,
Nu-i icoana ce se frânge.
Ci, El însuşi trup şi sânge. Lerui ler
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură. Lerui ler
Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit. Lerui ler
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc, Tron luminos.
Şi, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucură
Duhul Sfânt s-alătura.
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.
Trup tu dormi, Domnul te paste,
Suflete scoli și cunoaște,
Luminos Prunc ce se naște, Lerui ler
Dară Pruncul cine mii-i
E Hristosul Dumnezeu,
Coborât în pieptul meu, Lerui ler
Maica Sfântă-n brațe-L tine
Duhul Sfânt cu drag l’alină
Îngeri cu raze se-nchină, Lerui ler
Nu dorm, trupul meu îmi spune,
Ci-ncleștat de grea minune
Stau în muta rugăciune, Lerui ler
Să mă mișc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine/ bis
Raiul tot se află-n mine
Şi noi, Doamne, ne-am sculat.
Colibele-am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intră şi la noi.
În peștera inimii
În palatul Treimii/bis
2.Un interviu din revista Kriton, Madrid, 4 (9), 2022
Este primul număr pe care îl văd din această revistă și mi se pare foarte bun, chiar spectaculos. Revista apare însă de circa doi ani, sub conducerea Domnului Cornel Drinovan. În formatul ISSUU, pot fi citite și numerele anterioare. În numărul acum apărut, este și un interviu pe care mi l-a luat Cristina Rhea special pentru această publicație.
Liviu Antonesei – interviu Cristina Rhea
Liviu Antonesei este scriitor, cercetător, publicist, politician democrat, actualmente retras din politică, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Demersul său intelectual, atât înainte dar și după Decembrie 1989, de a schimba mentalități și idei în sensul libertății și al democrației autentice, este remarcabil, într-o Românie supusă traumelor comuniste și repetatelor transformări politice, economice, sociale și culturale de după 1989. Fire noncoformistă, tonică, un om sufletist, prietenos și susținător al tinerei generații, extrem de activ online și pe rețelele de socializare, Liviu Antonesei este unul dintre intelectualii cei mai îndrăgiți de public, grație scrierilor sale și atitudinii civice pronunțate în cetate.
1.Ce tip de intelectual s-a creat în societatea comunista/ceauşistă? Dar în societatea românească de după 1989?
Mai întîi, va trebui să precizez ce înțeleg eu prin intelectual. Un voi proceda ca un teoretician, pentru că nu sunt, ci ca un scriitor, ceea ce mă socotesc. În adolescență, conform vulgatei zilei, înțelegeam prin intelectual orice persoană care desfășura orice altă muncă decît cele fizice. Mi-am dat seama că e o definiție pera generoasă și am avut norocul să întîlnesc definiția lui Camus – intelectualul este cel care spune nu. E o definiție pera restrictivă, intelectualul poate spune și da, da dar, poate. Este adevărat însă că esențial este să poată spune nu răului în toate formele sale. Eram încă foarte tînăr cînd am întîlnit definiția lui Foucault – un intelectual trebuie să aibă mintea atît de plastică cît este posibil și coloana vertebrală atît de dreaptă cît este necesar. Am rămas de-atunci la această definiție, care este trecută drept motto la blogurile mele de peste douăzeci de ani. Ca orice distopie, comunismul urmărea omogenizarea social și abolirea diferențelor dintre oameni. Din fericire, nu a durat suficient de mult timp pentru a-și atinge aceste obiective, dar unele succese a înregistrat. În ce privește intelectualii, o bună parte au devenit „intelectuali de tip nou”, mai degrabă propagandiști, care au urlat cu lupii. Un număr mai mic au refuzat să urle și au încercat să-și facă pur și simplu meseriile, renunțînd la anumite avantaje profesionale, materiale, sociale. Foarte puțini au rezistat și altfel decît pur profesional. Sînt cei care s-au comportat după definiția lui Foucault sau foarte aproape de această definiție. Prăbușirea comunismului a însemnat dispariția controlului ideologic, polițienesc și a cenzurii. Prin urmare, intelectualii au avut ocazia să se manifeste liber, după mintea și coloana lor vertebrală. Tipurile de comportamente s-au diferențiat foarte mult pe o axă de la conformism și supunere față de noua putere pînă la comportamente de opoziție sau independente. De data aceasta, opțiunile bune sau proaste au fost autonome.
- Care sunt datoria şi calea culturii într-un sistem ideologic de tip totalitar? La ce tip de existenţă a fost constrâns omul de cultură în anii totalitarismului?
Din păcate, în vremea comunismului, o bună parte a culturii s-a transformat în propagandă. Comunismul, înainte de a fi un sistem politic, este o pedagogie care urmărește adaptarea persoanelor la o lume pe dos. Asta un înseamnă că nu au existat și insule de creativitate culturală autentică, mai ales în zona tehnică, de expertiză în diverse domenii, chiar și în cea literară și artistică. Cred că aceste zone au permis relansarea culturii noastre după prăbușirea comunismului.
- Intelectualul român este, în prezent, eliminat de pe scena socială şi politică a societăţii?
Dacă la începutul tranziției, intelectualii erau peste tot, acum, fără îndoială, vizibilitatea lor este mult mai redusă. Atunci, au pus bazele societății civile, s-au pronunțat în chestiunile importante ale societății, au contribuit la geneza unor partide. Acum, cei mai mulți par să se fi retras la ocupațiile lor inițiale, poate au și obosit. Uneori, în situații de urgență, îi vedem revenind, poate că așa și trebuie.
- Comunismul a încercat să submineze identitatea culturală a Europei de Est. Ce a adus nou şi ce a păstrat România în acest spaţiu geografic, în privinţa culturii?
În perspectivă istorică, cultura română a adus și destule lucruri noi, unele chiar foarte importante. Din acest motiv, comunismul nu a putut face tabula rasa, deși a eliminat multe din elementele care nu i se potriveau flagrant. După 1990, a început recuperarea acestor elemente istorice, a creației, oamenilor de cultură și artiștilor din exil și a vastei arii din cultura lumii, ocultate sub comunism.
5.În 2022, valoarea în România este apreciată sau descurajată? Putem vorbi de un vid legislativ în promovarea valorilor naţionale?
Pentru politicienii zilei cultura a devenit a cincea roată la căruță. Valoarea un este nici apreciată, nici descurajată, este pur și simplu nebăgată în seamă. Sigur, există legi care urmăresc promovarea culturii, există și instituții dedicate acestui scop, pot fi elaborate noi legi și create noi instituții, dar asta un ajută la nimic, pînă cînd politrucimea noastră nu este supusă unei lobotomii, care s-o elibereze de disprețul față de cultură. Nu e mai puțin adevărat că oamenii de cultură ar trebui să-și schimbe atitudinea, să nu mai ceară, ci să pretindă.
6.Cît de importantă este cultura Estului pentru Europa?
La începutul anilor 80, Eugen Ionescu spunea într-un interviu că șansa, viitorul Vestului, depinde în mod esențial de tinerii din Est și de cultura acestora. Ceea ce părea o butadă avea să se verifice după prăbușirea sistemului comunist european. Operele creatorilor din Est, uneori și persoanele fizice ale acestora, au invadat Vestul. Sute de scriitori, pictori, muzicieni, actori și regizori, oameni de știință sînt uneori mai cunoscuți în Vest decît acasă la ei. Cred că formula „Vestul și Restul” trebuie înlocuită cu formula „Vestul și Estul”. Prin această afirmație nu vreau să sugerez că aș desconsidera cultura occidentală, observ numai că zona estică este atît de exuberantă încît a început să-și pună amprenta pe cea vestică, plătind o datorie de multe sute de ani.
7.Ce reprezintă pentru dumneavoastră România, limba română şi poporul român? Care vă este motivaţia de a trăi şi a scrie cărţi în continuare în România, pentru români? V-a tentat vreodată ideea de a vă stabili definitiv în Occident?
Eu sînt un scriitor de limbă română, prin urmare este esențial să trăiesc în spațiul în care se vorbește această limbă. De două ori, după 1990, am fost supus tentației de a mă stabili în Vest, la Paris sau la Munchen. Dar cum spuneam, sînt un scriitor de limbă română și, pe de altă parte, mi-am dat seama că aici era totul de schimbat, iar dincolo un aveam nimic de făcut.
8.Care vă este mesajul către tinerii români şi, global, către cetăţenii României?
Cel mai potrivit mesaj, pentru tineri și pentru vîrstnici, mi se pare cel din Evanghelie, preluat de Papa Ioan Paul al II-lea în titlul unei cărți – Nu vă fie frică!
9.Care vă sunt regretele şi împlinirile cele mai mari?
La vîrsta mea, aș putea face un bilanț. Cred că cea mai importantă împlinire a mea stă în ceea ce am reușit să scriu pînă acum. Regretele nu-și mai au rostul, totuși, există unul legat de ceea ce nu voi mai apuca să scriu. Ceea ce este sigur este că nu mi-aș fi dorit altă viață, mai ales dacă mă gîndesc la cea din ultimii cincisprezece ani.
3..De la prieteni – Nechifor BUGEAC
a.De ascuțimea minții muiarilor
Ei, iată, putem a spune că Hronicariul a luat-o înaintea vremilor sale…
Iaste o voroava ce o folosesc unele cand raspund Letopisetului: „Cu mintea mea proasta de muiare”. Ce alta nu-i aiasta voroava decat una sagalnica, ca se stie bine cumca muiarile se afla daruite foarte de Domnul cu minte, unele mai abitir ca omul, izbutind a hi dascalite desavarsite. Deci foarte m-am bucurat cand doaua dintre acestea, cu mintile lor ascutite de muiari, au facut frumoasa scriitura de lucrarea hronicarului, si o au dat-o tiparnitei la scoala cea mare den cetatea Timisoarei. Ci nu au scris in graiul nostru, ce in acela anglizesc, sa priceapa toate noroadele lumii – „A Chronicler hath a Facebook” – adeca „Avut-au un hronicar o foaie pre Ceaslovul Chipurilor”. Deci le foarte multamesc acestor vrednice dascalite, dicandu-le: Axion, Adino! Axion, Monico! Vrednice de cinste si multamiri va aflati! Cetiti, dar, ce au scris acestea, si aflati de la mine cumca Epstenie siesi nu si-au frant gatlejul.
b.De pocalul lumesc den Pustiia Catârului
După cum vedem, Hronicariu nu a pierdut din vedere nici gîlceava den Pustiia Catîrului, Rezbelul Lumei, dupe cum se mai dzice…
PS Hronicariul are o frumoasă poză cu mîțe, dar cred că asta, primită de la profesorul Septimiu Chelcea, e mai potrivită…
Nemaipomenită veaste primit-am den Pustiia Catârului unde au fost gâlceavă mare, că s-au bătut pre o pajiște doauă tarafuri; unul de arapi den țeara frâncească, și altul de râmleni den țeara arginților. Ci așa gâlceavă nu se vede adeseori, ce numai den patru în patru leaturi, de până și aceia carii nu au drag de podosfariu privesc acolo. Ci dupre ce au izbit cu putere în beșica udului, s-au numărat de câte ori au intrat aceea în năvod, și au eșit câștigători la numărătoare aceia cu chip bălai; și au fost plânsul și scrâșnirea dinților în țeara frâncească, în cetatea Luteției și aiurea, tânguindu-se aceștia în graiul lor – „Merde, alors”. Iară în aceea a arginților au cântat norodul cântare de această veste minunată, și de cinstită măicuța aceluia ce au adus pocalul lumesc acolo:
„La Rosario, Celia
Săvârșind căsătoria
Într-un mic sălaș
Den acel oraș
L-au născut pre Messi ea”
4.William Shakespeare – Sonetul XXVIII
Adevărul este că avem un ritm bun, am ajuns deja la ce-l de-al douăzecișioptulea sonet shakesperian. Sigur, meritul este al excelentului traducător, poetul Adrian Vasiliu!
Howcan I thenreturn in happy plight
Cum să revin la harul bucuriei
Dacă odihna nu mi-o regăsesc?
Când noaptea nu alină truda zilei,
Iar noapte-zi, zi-noapte se urăsc?
Chiar dacă-și sunt dușmance, într-un gând
Mâna și-o dau să mă rănească bine,
Ziua cu truda, noapte aducând
Regretul că departe sunt de tine.
S-o mulțumesc, zilei îi spun cât ești
De luminos, când nori o năpădesc,
Iar nopții, lingușind, că strălucești
Când stelele pe cer abia clipesc.
Dar ziua zilnic dorul mă încearcă
În timpul nopții mai puternic parcă.
Traducerea: Adrian Vasiliu
5.Tot de la prieteni – Vitalie VOVC
Nu am mai citit de multă vreme un poem de-al fratelui Vitalie, dar acum am găsit unul pe blogul său și l-am haiducit fără să clipesc. Un poem foarte bun, puternic și prin arta reținerii pe care o pune în joc. Mulțumiri, Vitalie!
când vei ajunge la mine
să fii cu gâtul gol
nu reușesc să vă urăsc
nu-mi iese
mă-ntreb dacă aș putea trage în voi
nu cred
e prea tehnic
mă-ntreb dacă aș face ceva pentru voi
nimic
m-aș uita cu dezgust cum se scurge seva
din voi
aș aștepta fumând o țigară
apoi aș suna serviciile abilitate
să vină
să curețe fața locului
aș ajuta cu ce pot serviciile abilitate
aș face și voluntariat
din motive igienice
nu cred că aș putea trage în voi
e prea tehnic
prea premeditat
nu am suficientă ură pentru așa ceva
dar dacă, dacă s-ar nimeri
dacă ați apare în fața casei mele
mi-aș înfige dinții de lup
în gâtlejul vostru
v-aș sugruma cu mânurile mele
de țăran uitat
până la capăt
apoi aș chema serviciile abilitate
să vină
să curețe fața locului
nu am ură
nu am premeditație
aș fi un foarte rău soldat
nu cred
și e prea tehnic
- Rîdem din răsputeri…
Un banc sosit de peste ocean, de la Virgil Glăvan. Gluma grafică este tot de peste ocean, dar mai de la sud, de la Julietta Mihai. Pare a făcută special pentru finala CM. Francofonii sesizează imediat jocul de cuvinte Messie/ Messi…
Bubulina ajunge acasă de la muncă, tunând și fulgerând:
– Bulă, m-ai înșelat cu vecina noastră!
– Care vecină, Bubulino?
– Vecina de la etajul 4!
– Cum poți să zici așa ceva? Ai vreo dovadă?
– Da, am! Soțul ei poartă boxerii tăi!
Un frumos grupaj de întîmplări prostești de la Virgil Glăvan și o glumă grafică despre cineva suspectat de inteligență de la profesorul Septimiu Chelcea…
Oare în ce se măsoară prostia?
*1* Reputatul post de televiziune britanic BBC a difuzat un reportaj detaliat despre recolta foarte bună de spaghetti din livezile de arbori de spaghetti din Elveția. Reportajul a avut un succes uriaș, sute de telespectatori au sunat la redacție întrebând cum ar putea obține și ei un copac de spaghetti să-l planteze în curte.
*2* În 1962, la postul național de televiziune suedez, doi fizicieni au explicat audienței cum își pot face singuri televizoare în culori dacă întind un ciorap de damă, de nailon, peste ecran. Ei au descris în termeni științifici cum are loc refracția luminii in fibrele de nailon, exact ca-n tubul catolic al televizoarelor în culori. A urmat un val de reclamații furioase din partea telespectatorilor dezamăgiți că metoda n-a funcționat.
*3* În 1976, un reputat astronom britanic a explicat la Radio BBC 2 că, din cauza unei alinieri istorice între planetele Pluto, Jupiter și Terra, gravitația pe pământ urmează să fie redusă în mod semnificativ. Astronomul le-a cerut ascultătorilor ca fix la 9:47 să sară ca să experimenteze imponderabilitatea la ei acasă. Liniile telefonice s-au umplut ulterior de ascultători care au descris convingător ca au simțit reducerea gravitației exact la ora precizata.
*4* În 1998, lanțul american de fast-food Burger King a publicat reclame în toate marile ziare pentru a anunța că a pus în vânzare hamburgerul pentru stângaci, în care toate ingredientele și condimentele sunt rotite cu 180°, astfel încât se poată bucura de ele în mod corect și stângacii. S-au format cozi mari. Clienții voiau să se asigure că primesc hamburgerul corect și că nu se încurcă comanda lor – hamburgeri pentru stângaci livrat dreptacilor.
*5* Tot în 1998, într-un jurnal științific din statul american Alabama a apărut un articol în care se relata că Parlamentul urmează sa redefinească valoarea numărului PI de la 3,14159 etc la 3, la cererea bisericii și ca să fie de acord cu valoarea precizată în biblie. Parlamentul local a fost inundat de telefoane furioase ale alegătorilor care au cerut deputaților să lase pe PI in pace.
*6* În 2013 armata americană a anunțat că începe să înroleze și pisici, nu doar câini, în rândul trupelor speciale. Anunțul publicat în Jurnalul Oficial al armatei preciza că se caută pisici sănătoase, agile şi capabile să sară cel puțin 2 m și jumătate înălțime, care vor fi folosite și antrenate să zgârie, să muşte şi să scuipe inamicii.
Ambele de la Willy Shalev și, printr-un mic detaliu, aflate cumva în relație…
Stau la bar în localul meu preferat… Deodată, intră pe ușă cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
Mă gândesc cum să intru cu ea în vorbă și comand o sticlă de șampanie. Trimit chelnerul la masa ei, cu sticla și un bilețel – dacă dorește să bem împreună. Ea citește bilețelul și îmi zâmbește (ce frumoasă e !) scrie ceva și îmi trimite mesajul ei prin chelner.
Pe bilet stă scris:
„Onorate Domn, dacă aș bea cu dvs. din această sticlă, ar trebui ca în garajul dvs. să existe cel puțin un Mercedes, pe contul dvs. cel puțin un milion, în pantalonii dvs. ar trebui să fie 17 cm, iar o vilă în Insulele Canare ar fi de asemenea de dorit.”
Citesc…. hmm ! OK, și, ca un om educat și de caracter, îi scriu înapoi puțin supărat:
„Stimată Doamnă, în garajul meu se află un Ferrari, un Porsche și un Mercedes, pe fiecare din cele 8 conturi ale mele se găsesc câte două milioane, am case de vacanță in Bali, Florida și Elveția… însă niciodată, nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume nu mi-aș tăia 4 cm !” Vă rog, deci, să-mi returnați sticla !
Ambele de la poetul Nicolae Turtureanu, căruia îi mulțumesc…
Două blonde
O blondă către alta:
-Mi-am dat două găuri într-o ureche…
-Și acum auzi mai bine?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
