SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Tot de toamnă rea…

1.Șase ani de la tragedia „Colectiv”…

 

Acum șase ani, cam cu o oră mai devreme decît cea la care scriu, a avut loc cumplita tragedia de la clubul Colectiv. Bilanțul inițial al victimelor a sporit zi după zi, ajungînd la 64 de morți. Trebuie desigur adăugate și persoanele, alte zeci, care au supraviețuit tragediei, dar care au rămas cu sechele pe viață. Ce s-a întîmplat după aceea? A renăscut spiritul civic, a demisionat guvernul Ponta și KiWi și-a pus „guvernul meu”. Altceva? Păi, patru dosare penale, trei reuniri, un judecător pensionat, zeci de termene de judecată. Și? Deocamdată, NICIUN VINOVAT! Ce poți să spui rudelor și apropiaților victimelor? Nimic. Din cîte motive de rușine bîntuie societatea românească nu cred să existe unul mai mare. Cred că ar trebuie să ne fie rușine tuturor, chiar dacă gradual…

2.Sena

Prima oară am avut viziunea asta în toamna lui 1990, în prima mea vizită la Paris… Citeam Celan într-o ediție franțuzească. Zilele astea am citit de mai multe ori poemul pe care l-am și postat și iarăși mi-a apărut șirul de înecați, iluștri sau necunoscuți…

Sena

Am recitit un poem de Celan și deodată

s-a conturat silueta poetului pe pod,

într-un lanț de oameni cunoscuți sau nu

care au ales ca ultimă îmbrățișare a lumii

apele grele, reci, verzi-cenușii ale Senei…

Cunosc senzația, am fost pe multe poduri,

pe mari fluvii ale lumii, dar numai acolo,

pe Sena, simți magia aceea difuz malefică,

o atracție fără motiv, fără cauză interioară –

ai nevoie de putere să scapi magnetului umed.

Acolo, fluviul contează, nu orașul care numai

se lasă împărțit în două părți aproape anonime,

malul stîng și malul drept, după care pleacă

să arunce oceanului prada de poeți, șomeri, tîrfe,

care au akes Sena ca ultimă îmbrățișare a lumii.

Și auzi cum bat valurile în mal, în pilonii podului.

Octombrie – Noiembrie 1990, Paris – 27 Octombrie 2021, Iași

3.Bancul anului…

Am înlocuit ziua cu anul pentru că e aproape un an de cînd acest cuplu de clovni siniștri conduc simbiotic România, aruncînd-o în cea mai mare catastrofă umanitară de la război încoace. Și bancul, al cărui expeditor își păstrează anonimatul ilustrează perfect capacitățile și performanțele ipochimenilor cu pricina…

În timpul unei vizite oficiale în Anglia, Iohannis e invitat la un ceai de Majestatea Sa, Regina. Și Iohannis o întreabă: 

– Majestatea Voastră mi-ar putea răspunde la o întrebare? 

– Desigur. 

– Aveți o experiență lungă în fruntea unei țări. Care este secretul unei bune conduceri?

Cu un zâmbet suav, Regina răspunse: 

– In opinia mea, filosofia minimală a conducerii cere să fii înconjurat de oameni inteligenți. 

Iohannis insistă: 

– Și cum își dă Majestatea Voastră seama cine este inteligent și cine nu? 

– Foarte simplu, spuse Regina, permiteți-mi să vă arăt. 

Il sună pe Boris Johnson, puse telefonul pe speaker și spune: 

– Domnule prim-ministru, vă rog să aveți amabilitatea de a-mi răspunde la o întrebare: mama dv. are un copil, tatăl dv. are un copil, iar acest copil nu este nici fratele, nici sora dumneavoastră. Cine este el? 

Boris Johnson răspunse fără ezitare: 

– Sunt exact eu, Majestate. 

– Corect, spuse Regina. Mulțumesc și la revedere. 

Apoi, privindu-l pe Iohannis:

– Ați înțeles, domnule președinte? 

– Da, Majestatea Voastră! Foarte interesant! Voi folosi această lecție! 

Odată întors la București, Iohannis se hotărăște să îl supună la test pe Cîțu. Convocat, acesta vine la Cotroceni. 

– Cîțule, mă întreb dacă ești capabil să-mi răspunzi la o întrebare. 

– Desigur, domnule președinte. 

– Ei bine, mama ta are un copil, tatăl tău are un copil, copilul ăsta nu este nici fratele, nici sora ta. Cine este el? 

Cîțu își rotește câteva clipe ochii între tavan și podea și, în final, îl întreabă pe președinte dacă i-ar putea acorda un răgaz de gândire. Întors la Guvern, îi convoacă pe miniștri alături de care zăbovește câteva ore asupra problemei, fără să ajungă la o soluție. Pradă disperării, îl sună pe Barna. 

– Ascultă, zi-mi și mie: maică-ta are un copil, taică-tău are un copil și acest copil nu este nici frate-tău, nici soră-ta. Cine este el?

Barna răspunde pe loc: 

– E simplu, sunt eu. 

Cîțu fuge glonț înapoi la Cotroceni și intră gâfâind în biroul lui Iohannis. 

– Știu răspunsul, domnule! Știu cine este blestematul ăsta de personaj! E Barna!!! 

La care Iohannis, cu o nedisimulată grimasă de dezaprobare, îi zice: 

– Ești foarte prost, Cîțule! E Boris Johnson.

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…