- Din foișor…
Recomandare de lectură: Giuliano da Empoli, Vremea prădătorilor
Dacă aș crede în lecturile obligatorii, aș spune că această carte ar trebui să figureze pe listă, dar nu cred, așa că mă limitez s-o recomand. Cum procedez și cu cartea anterioară a autorului – Magul de la Kremlin –, aceea scrisă ca un docu-roman despre crearea/inventarea lui Putin ca înlocuitor al lui Elțîn. În noua carte, aparența romanescă nu mai este păstrată, e un puzzle documentar. Și autorul, prin formație și cariera de jurnalist, scriitor, expert, consilier de politicieni – între altele al premierului italian Renzi – etc. chiar are acces la informații rare, adesea clasificate. Teza este clară și foarte bine argumentată și foarte bogat împănată cu exemple: „…trăim un moment de cotitură al civilizației fondate pe domnia legii, modelul democratic este subminat, președinții aleși se transformă în dictatori, magnații din Silocon Valey se erijează în guru și lideri ai unei noi (dez)ordini, un haos supervizat de Inteligența Artificială”. Autorul îi numește pe mogulii din tech borgieni, de la Borgia, modelul lui Machiavelli pentru Principe. Concluzia, cum vă dați seama, deși aparent deschisă, nu e optimistă. Dar aș da un mic citat care ne poate ajuta să înțelegem ce (ni) se întîmplă: „Adevărul este că sînt extrem de incompetent în materie de inteligență artificială. În schimb, întrucît am frecventat mediul politic, am acumulat o anumită experiență despre prostia naturală.” Lectura poate nu va fi plăcută, deși cartea e scrisă admirabil, dar va fi cu siguranță folositoare.
- Prima pagină
Ca mulți dintre membrii cohortei mele de vîrstă – și a celor megieșe – am avut, în pubertate și adolescență imaginarul bîntuit de această frumoasă și inteligentă actriță italiană. Sigur, au fost și alte dive care mi-au bîntuit mintea atunci, unele și mai tîrziu, dar numai pentru ea am fost în stare să revăd într-o săptămînă de zece ori un film – este vorba despre Cartouche în care făcea echipă cu Belmondo. Se înțelege că i-am văzut toate filmele la care am avut aces și nu doar cele în care a jucat în tinerețe, ci și la maturitate și senectute. A mai plecat cineva din legiunea de artiști, scriitori, chiar sportivi care mi-au măsurat formarea. O să revăd zilele acestea cîteva dintre filmele ei, poate și pe cel pe care îl învățasem pe de rost, dacă îl găsesc pe undeva. Din nenumăratele articole din presa lumii răsfoite de dimineață, îl aleg pe acesta, pentru care îi mulțumesc scriitorului Cezar Straton, pentru că are o bună selecție iconografică și mai multe fragmente de film… RIP, Claudia Cardinale!
- De la prieteni…
Emil Belu – Bellissimes. Note din exil
Un nou episod din peregrinările eseistului nostru din Montreal, Emil Belu, prin lume, vremuri, personaje și peisaje, cărți etc. Lectură plăcută!
■ Senzualitate
„Mă opresc în fața unei porți pe care scrie «Reitschule Christian Qualitz». (Școala de călărie.) Grajdurile. Capete de cai întinzându-se spre mâna mea. Urechile ciulite, ochii mari, uleioși ca niște măsline, boturi moi cum e pielea femeilor între coapse. Mângâi. Mângâi în neștire. Îmi lipesc obrazul de buza lor caldă, de nările aburinde. Cred că prima dată când mi-am descoperit senzualitatea am mângâiat un cal.” (Nora Iuga, Berlinul meu e un monolog)
■ Matricea lumilor
În genere, un bărbat singur este ca un pantof desperecheat, care nu știe să meargă. Femeia e mult mai bine ancorată în viață, în greul vieții, în graviditate, în naștere și, ca atare, și în moarte. E implantată placentar în toate astea. Ea nu dă înapoi în fața greutăților de peste zi și an. Bărbatul e mai liber de acestea, mai detașat, ba chiar extraterestru; femeia are rădăcini, el e un spor; l`uomo è mobile, nu la donna. De aia sunt posibile și însămânțările in vitro, și până la inacceptabilul clonaj, matricea lumilor e ea. Iar matricea, născătoarea noastră, e afină, bineînțeles, cu rezultatul logic al nașterii, cu moartea. Bărbatul singur, excluzându-i pe asceți, e un scandal; văduva nu. (Șerban Foarță)
■ Sistem
Am citit în Jurnalul fericirii, magnificul roman al lui N. Steinhardt, ceva interesant despre o teoremă (experiență, zice N. Steinhardt) din fizică, pe care nu am găsit-o, dar nici nu am prea insistat în căutare. E vorba despre Experiența Michelson – Morley: „Cei doi fizicieni au dovedit printr-o faimoasă experiență – care a constitui și punctul de plecare al experiențelor lui Einstein – că din interiorul unui sistem închis nu se pot face observații și deduce concluzii obiective asupra mișcării absolute a sistemului, deoarece și observatorul e prins, deci antrenat, în mișcarea absolută a acestuia. Așadar, nu poate ieși din-trânsul ca să-l observe din afară și să emită constatări obiective, cu valoare non-relativă.” Deci eu, Emil Belu, care sunt un sistem în mișcare, nu pot emite păreri despre mine însumi: că sunt frumos, deștept, mare tenismen; dar nici despre nevasta mea nu pot spune: că e inteligentă, cultă, cea mai mare pianistă etc., pentru că și ea face parte din același sistem cu mine, sistemul „familie”; dar nici despre prietenul Octavian Petrescu nu pot spune că e inteligent, mare istoric etc., pentru că facem parte din același sistem închis, aflat în mișcare, numit România; și tot așa mai departe.
Și atunci cine poate arunca o privire obiectivă asupra subiectului din sistemul aflat în mișcare? N. Steinhardt are răspunsul teologului care, de obicei, refuză introspecția, alegând soluția mai lesnicioasă și fără bătaie de cap: Dumnezeu! Oare, despre români, ce părere o avea Dumnezeu? Mister!
■ Defăimare
Este eronat să crezi că românii sunt mereu defăimați. Se autodefăimează, acesta este purul adevăr. Nu vin cu argumente, ar fi destule, nu aș mai termina. Cunosc destul de bine ce este în țară și, după 35 de ani de străinătățuri, cam știu și cum e văzută România din afară. Prost! Prost de tot! Ca să fie apreciat, românul ar trebui să facă mai întâi „oul de aur” și pe urmă să cotcodăcească. La noi e invers, cât despre ou… Lăudându-ne și bătându-ne cu cărămida în piept, nu ne ia nimeni în serios. Nici nu ne interesează. Suntem Terra mirabilis, Țara hyperboreenilor, Grădina Maicii Domnului, la concurență cu andinii din Cuzco care, și ei cred, dacă nu sunt chiar convinși, că Peru este buricul pământului. Auzi ce pretenție și la sud-americanii ăștia pe care Francisco Pizarro i-a cucerit cu o mână de conchistadori!
■ Istoria noastră
„Pentru ca să fie spălată vreodată mocirla de vorbe depusă pe istoria noastră, ca să se mai nască generații pentru care istoria noastră să fie prilej de emoție și de mândrie, va fi nevoie de o exorcizare fără egal, de o sinceritate autocritică plină de cruzime, de o privire severă lipsită de complezență și de milă, față de tot ceea ce ni s-a întâmplat de la Cucuteni până la Scornicești; abia așa ceea ce va trece de judecată va putea fi într-adevăr respectat și ne vom mai putea respecta vreodată pe noi înșine.” (Ana Blandiana)
4.Semnalări amicale
Igor Cobileanski – Plaha, serial, Republica Moldova, 2025
Prietenul meu, regizorul și actorul Igor Cobileanski, căruia i-am văzut toate filmele, începînd cu scurtmetrajele de la început, a realizat un serial inspirat din „viața și opera” lui Vladimir Plahotniuc, urmărindu-i „cariera” de la finalul URSS, cînd s-a afirmat ca bișnițar și turnător la KGB, pînă la apogeul puterii sale criminale, cînd controla cam tot ce mișca în republica de peste Prut. Nu am văzut pînă acum decît primele două episoade, dar serialul m-a cucerit. Iulian Postelnicu, unul din cei mai buni tineri actori din România, mi se pare perfect în rolul titular. Filmul a fost lansat de postul Jurnal TV pe 29 august, iar după aceea, au fost postate pe Youtube, la liber, primele cinci episoade, apoi celelalte cinci. Bănuiesc că acest gest de generozitate se datorează extrădării așteptate a lui Plahotniuc și alegerilor parlamentare… Dar asta nu contează, ci că putem vedea serialul! La linkul următor, puteți găsi linkurile speciale pentru fiecare episod, precum și o mulțime de informații despre serial, oligarh, situație etc. Vizionare plăcută!
https://www.youtube.com/results?search_query=plaha+serial
Săptămîna aceasta, editorialul din Cațavencii nu e scris, ca de obicei, de Doru Bușcu, ci de A. Cristorian. Autorul nu are poate verva lingvistică a lui DB, dar are judecăți clare, distincte, necomplezente. Nu comentez, dau numai un citat: „Terenul a fost pregătit decenii la rândul, încă de când am sărit pârleazul din comunism spre democrație. Noua nomenclatură, curățată de trecut în aburii tranziției, a înțeles perfect că, în lipsa unor instrumente de represiune, prostia și lipsa de educație ori cultură sunt condiții de bază pentru a controla o populație. Statul te vrea prost! Nu e doar o simplă vorbă, e realitatea unor decenii în care educația și cultura au fost sabotate și distruse sistematic, până în punctul în care chiorul a ajuns împărat în țara orbilor.”
https://www.catavencii.ro/editorial/triumful-prostiei-asupra-mediocritatii/
Caietele NORR, II, 5 – 6, 2025
Am primit acum două săptămîni ediția pe hîrtie a excelentei reviste pe care o editează poeta Camelia Iuliana Radu la Ploiești. Mi-a făcut plăcere s-o țin în mîini, s-o răsfoiesc și să citesc multe din contribuțiile pe care le adăpostește. Dar am așteptat cu nerăbdare ediția online, voiam să împărtășesc cu cititorii bucuria lecturii. Și mi-a sosit formatul pdf și îl pot oferi tuturor spre lectură, E reconfortant să vezi ce revistă bună reușește să facă o mînă de oameni: Camelia Iuliana Radu (redactor șef), Bogdan-Lucian Stoicescu (senior editor), Abie Elena, Marian Marchidanu, Elena Valentina Nicolae și Mihai Vieru (redactori). O parte importantă a textelor este dedicată regretatului meu prieten și coleg de generație, poetul Ion Stratan, care ar fi împlinit anul acesta 70 de ani, dacă nu ar fi ales să se despartă de această lume acum douăzeci. Aniversarea-comemorare nu este numai binevenită, ci și foarte bine realizată. Am fost bucuros să regăsesc un poem de-al meu dedicat lui Nino și altor cîțiva poeți din generația mea teleportați pe Pășunile Raiului și un articol scris la moartea lui Nino pentru „Contrapunct”. Nu mai știam nimic de textul acesta, m-am bucurat că se mai află pe undeva. În restul sumarului, poezii, proze, eseuri, cronici de foarte bună calitate, după cum revista ne-a obișnuit deja. Îi doresc viață lungă și mulți cititori! Lectură plăcută tuturor. De la linkul atașat publicația poate fi descărcată în format pdf…
https://norr-magazine.com/caietele-norr
- Rîdem din răsputeri…
Un grupaj reușit de meme sosit de la furnizori care vor fi divulgați pe parcurs. numai două sînt haiducite din media. Și o caricatură de C. Pătrășcan, primită de la Emanuiel Pavel, care în ciuda prejudecăților noastre nu e valabilă doar la Vaslui! Enjoy!
Nedreptate (Septimiu Chelcea, după Ștefan Cazimir)… Norocul este prea puțin și oameni sînt prea mulți!
Înmulțire (Liviu Scutaru)… Ce oameni se înmulțesc fără a face sex? Pensionarii.
Femeia, femeia! (Emanuiel Pavel)… Americanul: „Nevastă-mea e ca o leoaică!”/ Rusul: „A mea ca o tigroaică!”/ Ardeleanul: „Mno, ce să zic? Nici a mea nu seamănă a om!”
Antrenamentul contează! (Emil Belu)… – Domnule doctor, mi-e tare frică de moarte, ce-mi recomandați? / – Împachetări cu nămol, te obișnuiești cu pământul!
De ce s-a căsătorit Trump cu o imigrantă? (Cezar Straton)… Pentru că doar imigranții acceptă joburi pe care niciun american nu le-ar vrea.
Un orb (Mardale, Cațavencii)… Aud că s-a scumpit lumina… O fi bine, o fi rău?
Decizie (Septimiu Chelcea)… Dacă în rai, femeile sînt separate de bărbați, nu mă duc, stau acasă!
Un banc foarte simpatic de la prietenul nostru Emanuiel Pavel și o glumă grafică, cu premeditare, de la un alt prieten, Radu Lupașcu. Enjoy!
Control psihologic… M-a trimis nevasta la psiholog pentru că aș fi obsedat sexual. M-am dus, ce puteam să fac. După discuția introductivă, psihologul îmi spune:
-O să vă arăt un desen și dumneavoastră îmi veți spune care sînt primele cuvinte care vă vin în minte…
-Țîțe și buci!
-Așteptați puțin, să vă arăt mai întîi desenul!
Un banc narativ foarte amuzant, o poveste despre un barman de tip nou de la Emanuiel Pavel, și o glumă grafică de la vărul Liviu Scutaru. Enjoy!
Povestea unui barman altfel… S-a deschis un bar complet automatizat. Intră primul client și comandă o tequila. Robotul de la bar îl scanează – IQ 200! Robotul începe o discuție cu clientul despre structura atomului, stringuri, spațiul n-dimensional etc. Intră al doilea client și cere un whisky. Robotul îl scanează – IQ 150 – și începe o discuție despre găurile din straturile de ozon, schimbările climatice și fenomene meteo neprevăzute. Intră un al treilea client și comandă o bere. Robotul îl scanează și contată un IQ de 20. Se uită lung la client și spune: -Și zi așa, l-ai votat pe Călin Georgescu!
Sosite de la diverși furnizori care vor fi divulgați pe parcurs. Poza zilei este de fapt statuia zilei! Statuia care a apărut din senin ieri dimineață la Washington DC, în care-și dau mîna doi buni prieteni, Trîmbiță și Epstein… Eu am haiducit-o din presa americană, dar pînă s-o postez a apărut și pe site-uri băștinașe. Va trebui să mișc mai rapid. Enjoy!
Creșterea prețurilor? (Septimiu Chelcea)… Guvernul a anunțat că nu există motive pentru creșterea prețurilor. Prin urmare, acestea vor crește fără motiv!
Soluție (Liviu Scutaru)… Am stropit cu aghiazmă în șifonier. E cineva acolo care-mi strîmtează tricourile și pantalonii.
Prostie și cunoaștere (Emanuiel Pavel, după Montesquieu)… Prostul nu cunoaște un om mai deștept decît el.
În sfîrșit! (Ion Fercu)… Se iau primele măsuri eficiente pentru combaterea consumului de droguri în școli. Se desființează școlile!
Mema lui Bulă (Liviu Scutaru)… -Bulă, pe ce raft din bibliotecă ai pus cărțile de matematică?/ -Pe raftul cu cărți horror!
Disconfort (Septimiu Chelcea)… Disconfortul termic este produs numai de temperatura resimițită sau și de cea nesimțită?
Pedeapsa potrivită (Dan Darie, Cațavencii)… Nu e destul: Jimmy Kimmel ar trebui presat într-o carte și ars în piața publică!
Un banc narativ foarte acroșant, o poveste sosită de la scriitorul Ion Fercu, și o glumă grafică, cu premeditare, de la muzicologul Radu Lupașcu. Enjoy!
O poveste thailandeză… În timpul unei petreceri în Thailanda a unei companii de succes, ca să mai dezmorțească atmosfera, directorul a făcut următoarea propunere:
-Cine sare în rîul plin de crocodili și iese teafăr, primește pe loc cinci milioane de dolari.
Se gîndește cîteva clipe și adaugă:
-În cazul în care este mîncat de crocodili, familia acestuia primește două milioane de dolari.
Multă vreme nu se hotărăște nimeni pînă cînd un bărbat sare în apă. Imediat crocodilii au tăbărât asupra lui, l-au înconjurat, l-au hărțuit însă bărbatul s-a zbătut, a ripostat curajos și după o luptă crîncenă de jumătate de oră, a reușit să iasă din apă întreg. Cînd a ajuns la mal a întrebat nervos:
-Cine naiba m-a împins în apă?
După cercetări amănunțite, cercetînd și camerele de supraveghere, s-a constatat că era soția acestuia. De atunci și zicala: În spatele unui bărbat de succes, stă mereu o femeie cu inițiativă!
Un al doilea episod din dosarul cu trumpisme primit de la scriitorul Cezar Straton. Cred că mai sînt cel puțin două. Nu-mi dădusem seamă că există atît de multe glume cu el – e drept că unele sînt de pe vremea primului mandat. Și dinspre interior, o caricatură de Ion Barbu primită de la Emanuiel Pavel, îndeobște furnizor de pătrășcanisme. Enjoy!
Salvare. Papa Francisc, Donald Trump, Joe Biden și un băiețel traversează Atlanticul cu avionul, când motoarele se defectează. Ei găsesc trei parașute. Donald Trump ia primul o parașută și sare din avion spunând: „Lumea are nevoie de o persoană salvatoare ca mine!”. Joe Biden ia o parașută și spune: „Trebuie să ajut la luarea deciziilor bune pentru țara noastră”, și sare și el. În acest moment, Papa îi spune băiatului: „Ia ultima parașută, sunt prea bătrân și voi muri oricum într-o zi.” Băiețelul: „ De fapt, au mai rămas două: Donald Trump mi-a luat rucsacul”.
Bob. Ai auzit că echipa de bob a SUA a pus poza lui Donald Trump pe partea din față a saniei? Se pare că nimeni altcineva nu poate face America să alunece mai repede la vale.
Tragedie. Donald Trump vizitează o școală. Într-o clasă, le explică elevilor cuvântul „tragedie”. Apoi, le cere copiilor să-l folosească într-o propoziție. O fată ridică mâna și spune: „Dacă un autobuz școlar cu 20 de persoane ar cădea de pe o stâncă și ar muri toți cei aflați în el, ar fi o tragedie.”. „Nu”, răspunde Trump. „Aș numi-o doar mare pierdere.”. Apoi, un băiat ridică mâna și spune: „Ce-ar fi dacă prietenul meu ar fi la o fermă și fermierul ar trece peste el cu tractorul? Ar fi o tragedie.”. „Nu !”, repetă Trump. „Ăsta e un accident, nu o tragedie. Altcineva?”. Întreaga clasă este tăcută o vreme. În cele din urmă, un băiat ridică mâna și spune: „Știu ce ar fi o tragedie! Dacă Donald Trump ar zbura cu Air Force One și ar fi lovit de o rachetă, cu siguranță ar fi o tragedie.”. „Tu ești cel mai deștept din clasă!”, îi spune Trump, încântat. „Poți face un selfie cu mine, pentru ziarul local”.
Salvarea Monicăi. Trump moare. Merge în Iad, unde Diavolul îl așteaptă. „Nu știu ce să fac”, spune Scaraoțchi. „Ești pe lista mea de președinți păcătoși…, dar nu am loc pentru tine. Dar trebuie neapărat să rămâi aici, în Iad, așa că îți voi spune ce am putea face. Am deja, aici, trei oameni aici care nu au fost chiar atât de răi ca tine, la Casa Albă. Îl voi lăsa pe unul dintre ei să plece, dar tu trebuie să îi iei locul. Te voi lăsa pe tine să decizi cine pleacă.”. Trump a fost de acord (nici nu prea putea alege, la o adică – n.a.). Diavolul a deschis prima cameră. În ea se afla Richard Nixon și o piscină. Nixon înota până la fund și apoi ieșea la suprafață, iar și iar și iar, așa era soarta lui în Iad. „Nu!”, a spus Trump. „Nu sunt un înotător bun și nu cred că aș putea face asta toată ziua.”. Diavolul, amabil, l-a condus în camera următoare. Înăuntru era Tony Blair cu un baros și o cameră plină de pietre. Tot ce făcea era să lovească piatra cu acel ciocan, iar și iar și iar. „Nu! Am o problemă cu umărul! Nu aș putea îndeplini cazna asta”, a replicat Trump. Diavolul a deschis o a treia ușă. Acolo, Trump l-a văzut pe Bill Clinton întins gol pe podea. Aplecată peste el era Monica Lewinsky, făcând un sex nebun… Trump s-a uitat la faza asta cu neîncredere o vreme, dar în cele din urmă a spus: „Da, pot să mă descurc, aici!”. Diavolul a zâmbit și a spus: „Monica, ești liberă să pleci! Te va înlocui Mr. Trump.”.
Trump și Titanicul. Dacă Trump ar fi fost căpitanul vasului RMS Titanic? El ar fi anunțat, pe rând: 1. Nu există niciun aisberg. 2. A existat un aisberg, dar este într-un ocean total diferit. 3. Aisbergul este în acest ocean, dar se va topi foarte curând. 4. Ok, se pare că există un aisberg, dar noi nu am lovit aisbergul. 5. Am lovit aisbergul, dar daunele vor fi reparate de mine, foarte curând. 6. Aisbergul este un aisberg chinezesc. 7. Avem bărci de salvare, dar ele sunt bărcile noastre de salvare, americane, nu bărci pentru mexicani, europeni, etc. 8. Sincer, cred că nu aveam nevoie de atât de multe bărci de salvare. 9. Pasagerii bogați ar fi trebuit să-și planifice aisbergurile și să-și aducă propriile bărci de salvare, pe banii lor, nu ai noștri. 10. Pasagerii ar trebui să ne ceară frumos, politicos bărcile de salvare, nu să urle ca disperații.
Dorințe. Donald Trump găsește lampa magică. O freacă și iese un geniu. Duhul: „Îți îndeplinesc trei dorințe.”. Trump: „M-am săturat să tot fiu dat în judecată pentru tot ce am făcut în pat. Vreau să nu mai existe instanțe judecătorești.”. Duhul: „Îndeplinit. Ce alte dorințe mai aveai?”. Trump: „Ce naiba? Mi-ai spus că am trei dorințe și am folosit doar una!”. Duhul: „Ok, dă-mă în judecată!”.
Investigație. Trump privește peluza acoperită de zăpadă a Casei Albe și observă că cineva a urinat pe nea, scriind textul „Trump e un bărbat de rahat”. Furios, cere ca Serviciul Secret să investigheze. Câteva zile mai târziu, șeful SS spune: „Domnule președinte, am vești bune și vești proaste. Vestea bună este că am făcut un test ADN de urină și l-am găsit pe vinovat: este Mike Pence.” „Trădătorul ăla”, strigă Trump. „Îl voi da afară!”. Acum, care e vestea proastă?” „Ei bine”, spune șeful SS, „se pare că e scrisul de mână al doamnei Melania.”.
Plăcere. Un bărbat merge la Casa Albă și cere să vorbească cu președintele Trump. Un paznic îi spune că Trump nu mai este președinte. Bărbatul pleacă, dar se întoarce a doua zi și cere din nou să vorbească cu președintele Trump. Gardianul spune: „Ți-am spus, el nu mai este președinte”. Acest lucru se repetă și a treia zi, iar paznicul întreabă: „De ce, naiba, te întorci, când ți-am spus că Trump nu mai este președinte?!”. La care bărbatul răspunde: „Pentru că este o mare bucurie pentru mine, de fiecare dată când aud că Trump nu mai este președinte”.
Cum se numește o combinație între Donald Trump și Viagra? O fraudă erectilă.
Salvare. Un asasin aleargă spre Trump. Garda sa personală îl vede și îi strigă: „Mickey Mouse”. Asasinul tresare și fuge în direcția opusă. Trump se întoarce către garda sa și îi spune: „Mulțumesc, dar de ce ai strigat Mickey Mouse?” Garda răspunde: „Îmi pare rău, domnule, am vrut să spun Donald Duck.”.
Dilemă. De ce Donald Trump vrea să distrugă Coreea de Nord? I-ar plăcea să devină el, acolo, un lider total.
Sfaturi. Președintele Trump doarme la Casa Albă, iar fantoma lui George Washington apare la picioarele patului său. Trump îl întreabă: „Georgie, cum pot fi un președinte mai bun?”. George spune: „Mai întâi, să nu mai spui niciodată minciuni gogonate.” Lui Trump nu-i place acest răspuns și strigă după gărzi. George dispare, iar Trump adoarme la loc. Este trezit puțin mai târziu de fantoma lui Franklin Roosevelt care stă la picioarele patului său. „Frankie, ce pot face eu ca să fiu un președinte mai bun?” FDR se gândește un moment și spune: „Trebuie să pui oamenii deștepți pe primul loc.” Încă o dată, lui Trump nu-i place acest răspuns, strigă după securitate, iar FDR dispare. Apoi, îi apare în vis J.F. Kennedy, care îi spune , sec: „Du-te, naibii, Donald, la culcare!”.
The Wall. Ce au în comun Donald Trump, Prințesa Diana și Pink Floyd? Cel mai hit al lor a fost The Wall (Zidul).
Porc. Într-o noapte, Trump și șoferul său conduceau pe un drum izolat când au lovit un porc, ucigându-l pe loc. Trump i-a ordonat șoferului său să meargă la fermă și să-i informeze pe proprietari despre ce s-a întâmplat, pentru a-i despăgubi. După aproximativ o oră, Trump observă că șoferul său se întorcea clătinându-se spre mașină, cu o sticlă de vin într-o mână, un trabuc în cealaltă și hainele zdrențuite și rupte. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat Trump. „Ei bine, fermierul mi-a dat vinul, soția lui mi-a dat trabucul, iar fiica lui de 19 ani a făcut sex pasional cu mine.”. „Dumnezeule, dar ce le-ai spus?”, întreabă Trump. Șoferul răspunde: „Doar atât: sunt șoferul lui Trump și tocmai am omorât porcul.”
Un banc șugubăț de la profesorul Septimiu Chelcea și o glumă grafică, cu premeditare, de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Optimism medical!
-Domnule doctor, spuneți-mi vă rog sincer, ce șanse am?
-Fac operația asta pentru a suta oară…
-Oh, atunci sînt liniștit!
-Odată și odată, tot trebuie să-mi reușească!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
