- Din foișor…
Rezultatele alegerilor din Republica Moldova
După numărarea voturilor din 99, 91 secții de votare, deci rezultate ca și finale, situația alegerilor se prezenta astfel: PAS era creditat cu un scor de 50,16%, urmat de Blocul Patriotic (24,19%), Blocul Alternativa (7,97%) și Partidul Nostru (6,20%). Prin urmare, partida pro-europeană a cîștigat cu peste jumătate din numărul alegătorilor. Nu am ce comentarii să fac, bucuria este peste cuvintele mele. Ținînd seama de rezultate, repartizarea locurilor în Parlament, în proiecție, era aceasta: PAS 55 de mandate din 101, deci majoritatea, Blocul Electoral „Patriotic” 26 de mandate, Blocul „Alternativa” – 8, iar Partidul Nostru și Democrația Acasă – câte 6 mandate. După cum se vede, PAS a obținut mai mult decît dublul tuturor celorlalți competitori la numărul de voturi și o majoritate clară în Parlament. Între timp, Igor Dodon, șeful partidei pro-ruse, promitea oamenilor bani ca să iasă la proteste! După cît îl duce mintea!
- Prima pagină
Rîdem cu Trump
Un episod din amplul grupaj de trumpisme primit de la scriitorul Cezar Straton. Cu excepția cîtorva de la început, au autori cunoscuți. Și o glumă grafică „cu premeditare” de la comentatorul muzical Radu Lupașcu. Enjoy!
Supraviețuire. Trump și Biden eșuează pe o insulă pustie. Ghici cine va supraviețui? America.
Mingi. Ce au în comun Kobe Bryant și Melania Trump? Amândoi au făcut avere doar jucându-se cu niște mingi… portocalii. (Notă: Kobe Bryant a fost un celebru baschetbalist american, multiplu campion cu Los Angeles Lakers).
Care este singurul motiv pentru care Donald Trump se uită la Jocurile Olimpice? Pentru a putea afla cât de sus pot ajunge practicanții mexicani ai săriturii cu prăjina.
Viagra. Ce se întâmplă când Donald Trump ia Viagra? El crește în înălțime.
Dorințe. Donald și Melania locuiesc în aceeași casă în Florida, dar nu se iubesc prea mult, știut fiind că dorm în camere separate. Într-o zi, dau peste o broscuță fermecată, care se oferă să îndeplinească fiecăruia câte trei dorințe. Donald cere ca toți ceilalți locuitori din Florida să fie niște femei atrăgătoare. Melania pare dezgustată, se gândește un minut și cere o cască de motociclist. A doua dorință a lui Donald este ca și în statele vecine să fie doar femei atrăgătoare. Melania zâmbește și cere o motocicletă. Ultima dorință a lui Donald este ca în întreaga țară să fie numai femei sexy, iar el să fie singurul bărbat. Melania turează motorul motocicletei sale și cere, înainte de a demara în trombă: „Aș vrea ca Donald să fie gay!”.
Gură. Într-o conferință de presă, un jurnalist întreabă: „Secretara dumneavoastră a declarat public că aveți un penis mic. Ați putea, vă rog, să comentați?”. „Adevărul este”, a răspuns Donald Trump, „că ea are o gură cam mare”.
Hartă. De ce nu are Trump nevoie de o hartă? E convins că el este centrul lumii.
Autobiografie. Cum se va numi autobiografia lui Trump? „The Art of Loving Myself.”.
Selfie. „Tipul ăsta are un ego puternic. Când Trump se culcă cu o pipiță, închide ochii și își imaginează că se masturbează.” (Seth McFarlane).
Danger. „Trump a ruinat carierele mai multor modele decât bulimia și a dezamăgit mai multe femei decât Sex and the City 2.” (Lisa Lampanelli).
Ironie. „Este o ironie faptul că un concurs de frumusețe ca Miss USA este supervizat de unul dintre cele mai urâte suflete de pe planetă.” (John Oliver).
Gold. „Putem spune cu siguranță că tot ce atinge Trump se transformă în aur. Mai ales concurentele la Miss U.S.A. pe care le pipăie.” (Seth McFarlane).
Smart. „Spuneți ce vreți despre Trump, numai nu că este prost. Este un om inteligent, cu o înțelegere profundă a ceea ce așteaptă proștii .” (Andy Borowitz).
Noroc. „Știți ce ar fi făcut Trump dacă nu ar fi moștenit în tinerețe 200 de milioane de dolari? Ar fi vândut ceasuri în Manhattan”. (Marco Rubio).
Cancer. „Candidatul republican Rick Perry l-a comparat pe Donald Trump cu cancerul. Ceea ce nu este deloc corect, pentru că unii oameni pot scăpa de cancer.” (Seth Meyers).
Soții. „În ciuda poziției dure a lui Donald Trump față de imigrație, agenția de modele Trump este acuzată că angajează modele străine prost plătite. În apărarea sa, Trump spune că acelea nu sunt modele, ci „viitoare soții americane.” (Conan O’Brien).
Șarpe. „Trump este cam ca în filmul Șerpi în avion. Sigur, ideea este distractivă. Dar un șarpe adevărat în avionul tău ar fi terifiant. Și asta se întâmplă acum. Avionul este democrația americană. Iar șarpele este Trump.” (Seth Meyers).
Carieră. „Donald Trump nu este doar unul dintre cei mai vechi și mai dragi prieteni ai mei, ci este o poveste de succes americană. Când a absolvit facultatea, s-a pus pe treabă: a împrumutat 6 milioane de dolari de la tatăl său și și-a început cariera.” (Larry King).
Dictator. „Președinți proști, președinți deștepți, președinți albi, președinți negri – asta nu a funcționat! Ceea ce are nevoie această țară este un dictator paranoic, ca din Lumea a Treia. Iar Donald Trump are ce-i trebuie pentru a fi astfel. Are deja un avion cu numele lui pe el, clădiri poleite cu aur masiv, ba chiar și… un harem…” (Lewis Black).
Virus. „Efectul principal al „virusului Trump” este dublu: în primul rând, le insuflă gazdelor lui convingerea de nezdruncinat că unul dintre cei mai execrabili clovni din istoria Statelor Unite este un erou care merită să fie instalat la Casa Albă; apoi, după ce a le-a insuflat această convingere, le înlătură facultățile necesare pentru vindecare.” (Charles Cooke).
- De la prieteni…
Emil Bellu – Bellissimes. Note din exil
Dacă e duminică, e Emil Belu, așa că eseistul nostru din Montreal ne aduce spre lectură un nou episod din peregrinările prin locuri și vremuri, peisaje și personaje, cărți și alte produse artistice. E un fragment mai lung și foarte amuzant, lectură plăcută!
■ Eu și Fred Flinstone
Am prins vremurile când stagiul militar pentru absolvenții de învățământ universitar se făcea la terminarea facultății. Nu exista o regulă obligatorie de începere, vârsta absolventului de facultate nu constituia un criteriu al urgenței încorporării, mulți nu erau dornici să înceapă prea repede ostășia după „desfătarea” oferită de viața de student. Erau puțini cei care doreau cu ardoare să scape și de această „corvoadă” patriotică, majoritatea avea alte planuri, iar amânarea nu era o problemă. Nici eu nu m-am grăbit, nu am încercat nimic ca să lungesc această perioadă, m-am dus când m-au chemat, la aproximativ doi ani de la absolvire. Și-apoi, șase luni de cătănie nu erau o veșnicie! Am avut coleg de pluton un lector universitar care „bătea” spre patruzeci de ani. De altfel, mozaicul vârstelor nu mira pe nimeni, astea erau legile și vremurile. Absolvent de electronică – dacă acesta a fost motivul? –, am fost încadrat la specialitatea telecomunicații, iar locul osândei era la „Leu”, unitate aflată în apropierea cunoscutei statui. Ulterior, după vreo lună de zile, ne-am mutat în noile localuri din Drumul Taberei, undeva pe lângă fostul restaurant „Orizont”. Unitatea era spațioasă, câteva blocuri care găzduiau în jur de vreo mie de absolvenți (TR-iști, termen redus), un întreg cartier închis într-o curte bine păzită. Eram amestecați, de-a valma: ingineri, profesori, economiști, absolvenți de Teatru, de Arte Plastice, de Petrol și Gaze, filozofi, agronomi, dar care nu erau. Un Babylon aparent greu de gestionat de cei care aveau această misiune. Și erau destui… o armată! Cursurile zilnice erau organizate pe clase (plutoane) de specialitate, iar cei care predau erau ofițeri în diverse grade. „Școala de ofițeri în rezervă” – titulatura oficială a unității militare – avea ceva din neuitata atmosfera liceală: șef de clasă (pluton), secretar U.T.M. (partid, după caz), iar printre multe alte asemănări era și nelipsita…„Gazetă de perete”. Nu știu ce eveniment aniversar, la nivel național, a avut loc în acea perioadă, că au fost nenumărate ridicări în grad a cadrelor militare din școală. A plouat cu stele, părea că însăși Calea Lactee se prăbușise în curtea unității! Discret, lucru rar în armată, mi s-a sugerat că rămăsesem singurul fără o contribuție la gazeta plutonului. Văduvit de talentul unui autentic gazetar, gândul m-a dus la câteva versuri umoristice. De unde să le iau? M-am scărpinat sub chipiu, nimic! De unde nu-i… În acea vreme, la Televiziunea Română era în vogă un serial de mare succes: „Amintiri din epoca de piatră”, cu neuitatul Fred Flinstone – a cărui strigare intrase în jargonul cotidian: „Wilma, Yabba Dabba Do!” –, serial care mi-a dat idei. Mă asociez cu un coleg de pluton, inginer moldovean, talentat desenator, pentru un articol conceput împreună pentru viitorul număr al gazetei, adevărata oglindă a plutonului. Un „ceva” mai aparte, dincolo de cenușiul cotidian al acelorași articole, cu nelipsitele „rezultate bune și foarte bune”. Naivele mele versuri „băteau” spre recentul eveniment al ridicărilor în grad: „Pe vremea lui Fred Flinstone/ Acum multe mii de ani,/ Se grada cu bolovani./ Acum moda s-a schimbat/ Bolovanul e gradat!” Bunul meu coleg, Florin, a desenat un bust de ofițer militar care, pe epoleți, în locul cuvenit stelelor ce semnificau gradul, erau pietre ordinare în relief, abil desenate – patru pentru gradul de căpitan, în desenul din gazetă. Ideea și realizarea ni s-au părut o reușită. A doua zi, însă, cine dădea cu subsemnatul pe la diverse birouri, obligați să ne asumăm vina pentru intenționata defăimare? Eu și Florin! Cu greu am scăpat de „bulău”, o vorbă din jargonul locului, care masca vreo două săptămâni de pedeapsă într-o unitate militară destinată recluziunii, undeva pe Uranus, aveam să aflăm de la cei trecuți pe acolo. Am scăpat ușor cu interzicerea ieșirii în oraș pe o perioadă nedeterminată. Cam lungă perioadă, aveam să constat ulterior. Pentru instrucție și trageri la poligon, se ieșea în afara orașului, în pas vioi, cu intonarea câtorva cunoscute cântece patriotice, amintind istorice victorii, de care și noi încercam să fim mândri. Zile întregi, la venirea iernii, rămâneam în cazarmă, butonând la aparatura electronică din dotare, într-un fel de seminarii practice. Umoristicul examen de absolvire, pentru că a existat și așa ceva, l-am dat într-un cort înghețat, undeva pe lângă comuna Roșu, în apropierea capitalei. Toți am promovat cu „foarte bine” în ciuda „dificultății” subiectelor trase dintr-o caschetă militară. Eu am nimerit „Salutul de pe loc” și „Întoarcerea la stânga-împrejur din mers”. Subiecte, nu glumă! La asemenea rezultate tăciunii zaiafetului s-au aprins repede. Agapa care a urmat, ținută în cortul devenit cramă, cu mult vin adus din comuna vecină, ne-a înviorat – o excelentă „terapie” împotriva gerului imparțial, egal distribuit, și în cort, și afară. Toate rezervele noastre financiare s-au dus la pivnicerul din comună, iar pentru vreo gustare nu a mai rămas nici un șfanț. Flămând, dar „bien arrosé”, cum zice francezul! Știam că glumele fără perdea plac la nebunie ofițerilor, indiferent de grad și funcție. Cântecele de pahar – mai bine-zis de damigeană! – s-au ivit timid, stârnite de un sudist mustăcios, mai brunet, „ars” de soare, vreau să zic, bine dotat la capitolul muzică lăutărească. Atâta a trebuit, combatanții au prins curaj, harta originilor folclorice a celor ce alcătuiau plutonul obliga la variație, cu toții dându-și obolul artistic. Precauți, am luat-o ușor, cu glume mai nevinovate la început, apoi mai îndrăznețe, funcție de cantitatea vinului dat pe goarnă, glume care făceau deliciul cadrelor militare. Apoi, treptat, s-a trecut la strigături deșucheate, de un erotism brutal, din acelea care se spun la nunțile țărănești după noaptea darului. Un coleg, maghiar, s-a scuzat că nu știe cânta un ceardaș, cum i se ceruse, dar și-a luat revanșa cu câteva înjurături în versuri combinate, din secuime și pusta maghiară, la auzul cărora ar fi înroșit însuși Petöfi Sandor! Traduse într-o originală versificație românească, a smuls ropote de aplauze. Tămbălăul – examenul, pardon! – s-a încheiat fără incidente, într-un final apoteotic în care toți vorbeam în același timp. Întoarcerea la cazarmă s-a făcut în liniște, vocile răgușite, lălăituri disonante în fapt, de abia se mai făceau auzite, iar pasul era într-o continuă rătăcire: dreptul căuta mereu stângul care, numai pe tobă nu era. „De departe vin bravi eroi…” Apoi, „slobozenie”, vorba unui coleg de etnie sârbă, originar dintr-o comună din Clisura Dunării, ultimele zile petrecându-le într-o scurtă cvasi-libertate. Și, în sfârșit! trompeta a dat mult așteptatul semnal al adunării finale de pe platoul central al unității, cu scenariul și regia specifice locului și evenimentului, încheiată în triumf ostășesc: „Să trăiți tovarășe comandant!”.
4.Semnalări amicale
Zile și Nopți, Octombrie 2025/ 25 de Ani!
Am primit de la prietenul nostru Ioan „The” Big ediția pentru luna octombrie a excelentei sale reviste de informații și comentarii artistice și culturale. Sumarul e chiar mai voluminos decît de obicei și asta pentru că publicația tocmai a împlinit un sfert de secol. Îi doresc mulți ani și multe apariții în continuare, iar lui Ioan și colegilor săi multă sănătate, inspirație și voioșie!
Am primit de la scriitorul și eseistul de idei Horia Vicențiu Pătrașcu ediția de la începutul toamnei a excelentei sale reviste pe care o realizează împreună cu un cerc mic de redactori, dar cu unul mai amplu de colaboratori. Ca de obicei, o colecție bogată și valoroasă de studii, eseuri, cronici, poezie și proză etc. Vă amintiți, probabil că subtilul este „revistă de filosofie, arte și umanioare”. În numărul de fașă semnează: Ștefan Afloroaei, Dragoș Grusea, Alina Necșulescu, Ștefan Sebastian Maftei, Iulian Cătălui, Eugenia Zaițev, Elena Rusei, Gelu Sabău, Nadejda Ivanov, Irina Boga, Leonard Boga, Ioana Scoruș, Liviu Cocei, Cristiana Popp, Alexandru Popp, Diana Baraboi, Horia Vicențiu Pătrașcu, Amalia Diaconeasa, Dorian Furtună, Dan Alexandru Chiță, Victor Celac, Savu Popa, Mircea Băduț, Maria Cernat, Alexandru Ionașcu, Gabriela Botici și Nia Damian. Dosarul tematic este dedicat Mirării, abordată din perspectivă culturală, antropologică, filosofică, sociologică. Dosarul mi-a răscolit multe amintiri. Mi-a adus în minte momentul acela din 1974, cînd am citit și studiat minunata carte a lui Anton Dumitriu Philosophia mirabilis. Știam puține lucruri atunci despre conceptul filosofic al mirării, îndeosebi ce spusese Aristotel despre începutul filosofiei în mirare
Jurnal Israelian, 103, Octombrie 2025
Nici n-a sosit octombrie și prietenul nostru, poetul și editorul Adrian Grauenfels, ne și pune la dispoziție ediția pe luna viitoare a excelentei sale reviste culturale. Dincolo de excelentele poezii, de eseurile despre muzică și arte plastice, de condițiile grafice excepționale, mi-au căzut cu tronc cele cîteva analize/ atitudini privind valul de anti-semitism actual care bîntuie lumea. Trebuie să recunoaștem că Hamas și „idioții utili” care li s-au asociat au produs o campanie propagandistică mai eficientă decît oricînd. În așa fel încît lumea uită cine a atacat pe 7 octombrie, cine a ucis, torturat și răpit sute de civili israelieni. Totul arată ca într-o lume pe dos în care agresorului și victimei li s-au schimbat rolurile. Valul acesta de anti-semitism e multidimensional, a căpătat și forma boicotului cultural, ba chiar și sportiv. Îl auzi în gura politicienilor teoretic democrați, a agenților de opinie, a vedetelor artistice și culturale, a mulțimilor isterizate adunate la manifestații „pentru pace!” etc. Sigur, există și voci rezonabile, capabile să pună lucrurile în matca lor logică, să exprime punctul de vedere concurent. Dar aproape nu se aud în vacarmul care devine generalizat. Aș mai vrea să semnalez textul ,,SINDROMUL DUNNING – KRUGER – De ce analfabeții sunt mândri, tupeiști și convinși că le știu pe toate despre faptul că „prostul nu știe cît de prost e”. Poate nu l-am asociat întîmplător celor amintite mai înainte. În sfîrșit, vreau să-i mulțumesc lui Adrian pentru preluarea unui poem de-al meu care, la cîteva luni după prima publicare, pe blog, încă îmi place. Lectură plăcută! Cu folos va fi! De la linkul de mai jos poate fi descărcată ediția în pdf a excelentei publicații.
https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZ2QKe5ZTRx0V4TSnVV4rwAB0B5dMJTyP2Pk
- Rîdem din răsputeri…
Un banc narativ lung, o poveste cu premeditare sosită de la vărul Liviu Scutaru… Enjoy!
Povestea rătăcitului în pădure… Un om străbătea o pădure și deodată se rătăcește. După trei zile, lihnit de foame și obosit, ajunge la o la o casă de la marginea pădurii. Aici, îi deschide o femeie frumoasă și îmbrăcată sumar care, după ce-i ascultă întîmplarea, îi spune:
-Sigur, vă găzduiesc să vă refaceți, dar este o problemă, soțul meu e plecat cu treburi de peste un an și se poate întoarce oricînd…
-Doamnă, o întrerupe bărbatul speriat că nu va fi găzduit, vă înțeleg temerile, dar sînt un gentleman, cuvîntul meu e lege, iar onoarea dumneavoastră este garantată.
Femeia îi zîmbește, apoi l primește, îl ospătează, îl îmbăiază, îl cinstește, îi face un masaj, dar oaspetele și-a respectat cuvîntul de gentleman, chiar dacă a dormit toată noaptea pe ghimpi.
A doua zi dimineață, la plecare, oaspetele observă ceva ciudat în ograda femeii, o singură găină și 20 de cocoși…
-În mod normal, n-ar fi trebuit 20 de găini și un singur cocoș, întreabă el mirat?
-A, nu, domnule, unul singur e cocoș, restul sînt gentlemeni!
De la diverși furnizori, care vor li divulgați pe parcurs. Enjoy!
Deprindere (Septimiu Chelcea)… Cu timpul, capul plecat începe să pască!
Chestie de obraz (Michael Astner, ZdI)… Obrazul subțire cu cheltuială se ține, nu-i așa? Ba da, iar obrazul gros la fel, dar cu cheltuiala altuia!
De alegeri 2 (Ion Sturza, ex-premier)… «„Un fleac, l-am ciuruit pe Putin!” Moldoveni, ați scris istorie! Sunteți primii care i-ați învins pe ruși într-un război de tip nou.»
Remușcarea (Liviu Scutaru)… Remușcarea este cînd mergi liniuștit pe stradă și te mușcă același cîine de două ori…
Felicitări! (Septimiu Chelcea)… Felicitări tuturor persoanelor care nu au mințit niciodată. Nu cred că există vreuna… dar felicitări!
Mema cu AI (Dorin David)… Dacă înainte spuneam: „Google it.” de acum vom spune: „AI it.”
De alegeri 3 (Radu Mârza)… De ce a ieșit Dodon în stradă? Ca să nu cadă de la etaj.
Salvarea! (Septimiu Chelcea)… Cînd toate merg prost, gîndește-te că puteai să fii alergic la bere!
Răzbunarea femeilor! (Ion Fercu)… Cînd o femeie se decide să se răzbune, pînă și diavolul se așează și ia notițe!
Strugurii sînt acri! (Trumpie I însuși)… „Voi primi Premiul Nobel? Clar, nu. Îl vor acorda unui tip care nu a făcut absolut nimic. Îl vor acorda unui tip care a scris o carte despre mintea lui Donald Trump şi despre ce a fost necesar pentru a rezolva războaiele, iar acesta va primi Premiul Nobel”. Bun, dar ce războaie a rezolvat DT în afara celui dintre Azarbajan și Albania? În chestiunea Ucrainei, i-a ridicat mingea la fileu lui Putină, iar în Gaza are planuri mai degrabă turistico-comerciale! Omul păcii!
Un banc ardelenesc, scurt și bun, sosit de la scriitorul Ion Fercu, și o glumă grafică de sezon de la vărul Liviu Scutaru. Enjoy!
Accidentul… Doi ardeleni tăiau lemne, iarnă, frig năprasnic.
-D-apoi, vere, cum de nu ai luat șapca aia cu urechi?
-De cînd am avut accidentul, nu o mai port…
-Ce accident?
-Mi s-a oferit o palincă și eu nu am auzit!
Un reușit grupaj de meme primite de la mai mulți furnizori care vor fi dezvăluiți pe parcurs. Mă încerca o răceală și am adormit devreme. M-am trezit cu noaptea în cap și o combat, inclusiv prin rîs! Enjoy!
Memă motivațională (Septimiu Chelcea)… Cînd îți pierzi încrederea în tine, gîndește-te că în primul an Coca Cola a vîndut doar 25 de sticle.
Un GPS special (Mihai Dinu Gheorghiu)… Am un GPS pentru pensionari. Nu doar că-mi arată cum să ajung la destinație, dar îmi spune și de ce am vrut să merg acolo.
Prostia naturală (Michael Astner, Ziarul de Iași)… Cine-i prost în ciuda inteligenței e insolvabil. Merită să moară prost.
Mema de la Radio Erevan (Liviu Scutaru)… -Noi, pensionarii de rînd, cînd o vom duce mai bine?/ -Nu mai aveți mult…
Dilema zilei (Ion Fercu)… Nu sînt rasist, așa că pot întreba: oare cum arată un negru palid?
De alegeri (Radu Mârza)… Știți bancul cu Putin? Nu vi-l spun, că-i cam prost.
Trumpie, om de gust! (Donald I însuși)… „Sunt o persoană foarte estetică. Nu-mi plac unele dintre navele pe care le construiți din punct de vedere estetic”. Trîmbiță a făcut afirmația la întîlnirea cu generalii și amiralii americani. Că e persoană estetică nu încape vorbă! E destul să admiri bazarul făcut în Biroul Oval și Casa Albă în general!
Un banc cu Bulă, foarte amuzant, sosit de la poetul Liviu Mățăoanu. Enjoy!
Bulă la angajare… Bulă merge la un interviu și își negociază venitul lunar.
– Domnule Bulă, ce salariu doriți?
– Aș vrea cel puțin 10.000 lei.
– Noi suntem dispuși să vă oferim 20.000 lei, mașină de serviciu și secretară personală. Este ok?
– Dumneavoastră faceți mișto de mine?
– Domnule Bulă, păi cine a început?!
Un banc scurt și bun primit de la scriitorul Ion Fercu și o glumă grafică din aceeași sursă – ca să se asorteze cumva! Enjoy!
Olteni la cafenea… Doi olteni intră într-o cafenea. Comandă suc și apoi scot cîte o bucată de brînză din sacoșă. Ospătarul:
-Nu e voie să veniți cu mîncare proprie în cafenea.
Oltenii s-au privit lung unul pe celălalt și au schimbat bucățile de brînză între ei…
De la cîțiva furnizori mai harnici, care vor fi divulgați pe parcurs. Enjoy!
Salut (Septimiu Chelcea)… Dimineața! Că dacă era bună vă salutam din Monte Carlo!
Fertilitate (Emanuiel Pavel, după Clemenceau)… O țară săracă este întotdeauna un tărîm fertil; dacă plantezi funcționari, răsar mereu taxe și impozite.
Sfatul zilei (Ion Fercu)… Fii tu însuți, dar dacă ești prost, nu insista!
Egalitate (Septimiu Chelcea)… Toți oamenii se nasc egali în drepturi. Apoi, circa jumătate dintre ei se însoară!
O nouă dietă (Ion Fercu)… Guvernul a lansat dieta Diesel. Faci plinul la mașină și nu mai mănînci o săptămînă!
De Îngustibus (Cațavencii)… Mihai Miruță, Economie: „Pînă cînd nu vom îngusta pîlnia ca să ne ducem în punctul concret…“. Bănuiesc că după ce o duce la punctul concret, pîlnia va avea și șansa dilatării! Ș.a.m.d. ca în bancul cu Coloana Infinitului!
Cunoaștere (Septimiu Chelcea)… Persoanele care cred că le știu pe toate sînt foarte enervante pentru noi, cei care chiar le știm!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
