- Marco Polo Rex…
Enervat că locatarul de la Casa Albă în renovare tot pozează ba în papă, ba în rege, ba în pilot de avion etc. Marco Polo, ajutat de Anonimul Cracovian, s-a hotărît să-i dea ghiolbanului o lecție de demnitate regală… Fie și de Halloween! Printr-un șoptit regal, Marco mă roagă să comunic că nu folosește formula din titlul pe care-l poartă în sensul tare, cathar, ci într-un sens autoironic, nu doar pentru că e Halloween, ci și pentru că, deosebit de ghiolban, M Sa are umor…
- Reamintiri…
Trei umbre
Orice s-ar întîmpla, cele trei umbre se apropie, mă apropie
de destinul meu, parcă aruncă trei crîsnice laolaltă,
care se suprapun, nu sînt în concurență, evocarea lor
a fost un număr nefericit de magie neagră – să le spun
H, M și B și să invoc acum retragerea lor în tenebre,
să nu mai acopere cu negrele lințolii, ca aripi mari,
cenușii de lilieci veniți dn vremuri vechi, lumina,
Să vină dimineața fragedă în care ochelarii negri,
de soare, se recapete cu adevărat, un sens,
ca pe vremea în care John era viu, iar mie, mie
nu lui Wlly, mi se spunea după dreptate ochi de șoim!
25 iulie 2019, în Iași
- Prima pagină…
Mircea Dinescu – Odă măgarului
Sunt singurul poet de pe pământ
ce și-a hrănit măgarul cu poeme,
că am semnat cu el un legămînt,
să fiu ferit de proști și de eczeme,
de bube dulci, de lepre și de trînji,
de ticăloșii care plimbă vorba,
de gloabe cu certificat de mînji
și de muscoiul ce-mi pîndește ciorba.
Fiindcă de-atîtea ori am întîlnit
măgari ascunși sub pălării de fetru,
că i-aș mîna mai jos de infinit
să-i pună la cotigă Sfîntul Petru,
să vadă și ei adunate-n Rai
bisericile rase de nea’ Nicu,
pe cînd strigau lozinci de unu mai
și degustau borhot cu polonicu’.
Măgarul meu îl știe pe Iisus
fiindcă strămoșul său l-a dus în cîrcă,
d-aia aștept acum un semn de sus,
la Maglavit, să-mi zică Domnul „Urcă!”.
- De la prieteni…
Emil Bellu – Bellissimesc; Note din exil
E duminică, sosește Emil Belu din Montrealul său cu o nouă colecție de însemnări din lume și vreme, despre, oameni, fapte, întîmplări, cărți și alte minuni. Pentru că în această parte a manuscrisului un text lung este încadrat de mai multe notații scurte, le grupez pe cele din urmă aici, textul lung urmînd să apară în episodul următor. Lectură plăcută!
■ Marcia (2 decembrie, 1978)
„Aseară, la Croissant, reîntâlnim după vreo patru, cinci ani, pe Marcia și Johnson. Știam că, în toamnă, băiatul lor murise călcat de o mașină. Marcia ne povestește, cu vocea ei clară, fermă, aceste amănunte: era la Universitate (unde predă un curs de muzică instrumentală) și i se telefonează de la spital că băiatul a avut un accident. Nu i se spune însă, că accidentul fusese fatal. Marcia intră cu ghitara sub braț și dând cu ochii de trupul băiatului înțelege – și împietrește. Peste putință să spună ceva, să plângă, să se lamenteze. Se așază pe un scaun lângă patul copilului și începe să cânte, unul după altul, acompaniindu-se la ghitară, toate cântecele lor favorite, ale băiatului, ale ei, ale lui Johnson. Ce scriitor ar fi putut imagina o asemenea scenă, fără să alunece în melodramă? Poate doar Cehov…” (M. Eliade, Jurnal II)
■ Padre Pio (Paris, 6 iulie, 1961)
Aseară, la Suzanne Tézenas, l-am întâlnit pe Henri Michaux. Îmi vorbește despre Padre Pio. A asistat de mai multe ori la liturghia sa. Impresie extraordinară: Padre Pio vorbește cu Dumnezeu, pentru el Dumnezeu este acolo. După trei zile a plecat, de frică să nu se convertească. „Drumul meu este cu totul altul, îmi mărturisește el. Sunt un artist. Am experiențele mele personale.” (M. Elidae, Jurnal I)
■ Florică, mezinul
Unul dintre frații mamei, care de mic avea umor, a intrat în istoria familiei printr-o glumă involuntară. Verile erau foarte călduroase la noi, la Calafat – satul, Ciupercenii Vechi, ținea de oraș ca administrație – , iar noaptea, să dormi în curte pe rogojină, să privești cerul înstelat și să asculți o rudimentară lecție de astronomie ținută, după pricepere, de unul de-al casei, nu era ceva rar. Ograda, devenită marele dormitor al vremurilor de excesiv năduf din timpul verii, nu era o invenție oltenească, se practica și în alte zone. Am auzit-o adesea. Seara, înainte de culcare tatăl, în calitatea lui de șef de familie, numea pe unul dintre cei trei băieți să spună rugăciunea de seară. De data asta, cel ales dintre cei trei, a fost mezinul familiei. Emoționat, surprins de povara datoriei, Florică părea a fi uitat începutul și nimeni nu părea a-i sări în ajutor, niciun „sufleur”, nicio șoaptă! După câteva clipe de liniște mormântală, cu ochii închiși de emoție, ca un mare actor cu trac, care își pregătește meticulos intrarea în rol, izbucni victorios: „Tatăl Nostru care dormi pe rogojină…”.
■ Luna și soarele
„Aici, în Suedia, Luna e un bărbat, și Soarele o femeie. Chiar și moartea e bărbat, și nu o Doamnă ca la latini. Asta, cred, schimbă mult psihologia oamenilor. Soarele dă căldură, viață, e o mamă iubitoare, pe când Luna, ca și moartea, e un «el» rece și tranșant, plin de mister, cu care nu se poate face nici un compromis.” (Gabriela Melinescu, Jurnal suedez, III)
■ Turcisme
Câteva curiozități de ordin lingvistic. Interesante pentru un nespecialist, pe care le-am „pescuit” din volumul Scutecele națiunii și hainele împăratului, un volum care îl are ca autor pe Vintilă Mihăilescu. „Fondul lexical românesc împrumutat de-a lungul timpului din limba turcă se ridică la circa 2.770 de termeni, dintre care majoritatea au ieșit din uz în cursul veacurilor” – ne spune Emil Suciu în cartea sa despre 101 cuvinte de origine turcă. „Inventarul împrumuturilor din turcă pe care secolul al XX-lea l-a transmis noului mileniu cuprinde în jur de 1.100 de cuvinte.” Nu este mult, dar nici de neglijat. Multe dintre aceste cuvinte au intrat în mod firesc în limbajul curent datorită relațiilor politice și administrative curente în acele vremuri și au dispărut în bună măsură, la fel de firesc, atunci când aceste relații au încetat și ele. „Lefegii” au plecat, „bacșișul” a rămas…
■ Georges Dumézil
„Cinăm, invitați de Madeleine și Georges Dumézil, la un restaurant din cartierul lor. Întra altele, G.D. îmi spune că are înregistrate pe bandă, dar încă netransmise, multe zeci de povestiri, legende, basme, proverbe și fabule în oubyk, cherkez și alte dialecte caucaziene; material pentru câteva mii de pagini dactilografiate. Când va simți că nu mai are nimic de spus despre religiile și mitologiile indo–europene (dar va veni oare vreodată un asemenea moment?…) se va concentra exclusiv asupra transcrierii, traducerii și comentariilor acestor materiale folclorice caucaziene. (Dumézil cunoaște vreo treizeci și cinci de limbi și dialecte, dar marea lui pasiune, încă din tinerețe, au fost – și au rămas – limbile și dialectele caucaziene.)” (M. Eliade, Jurnal II)
- Semnalări amicale…
Florin Iaru: Bufnițele nu sînt ce par a fi și nici festivalurile nu se simt prea bine
Îmi place foarte mult rubrica aceasta din Cațavencii a prietenului meu, poetul Florin Iaru. Autorul este lovit, ca să spun așa, de o temă, răscolește informația, o pune în ordine și cele mai adesea ajunge la niște concluzii cît se poate de interesante. Deși, uneori, acestea par contra curentului, culmea e că se dovedesc adevărate, sunt măcar verosimile. De un singur lucru mi-e teamă în legătură cu analiza de față – nu cumva să le dea idei idioților care ne guvernează. Nădejdea stă în faptul că nu-i suspectez de viciul lecturii. Așa că vă doresc dumneavoastră, lectură plăcută!
https://www.catavencii.ro/bufnitele-nu-sint-ce-par-a-fi-si-nici-festivalurile-nu-se-simt-prea-bine/
Mircea Dinescu: O donație pentru Ilie Bolojan sau Opera Omnia de trei parale
Destul de trist, deși poetul pamfletar se străduiește să nu fie, acest articol al lui Mircea Dinescu. A propos de fotografia din tinerețe, pe vremea helicopterizatului, un premiu al USR nu era de circa 200 de euro, ci probabil de 4 – 5000 – de euro! Iar premiile și-au păstrat relativa autonomie pînă și în sinistrul ultim deceniu al vechiului regim, le-au primit și cărți adevărate, scriitori demni, nu doar dintre cei politrucizați. Cum s-ar spune, avea dreptate Dna Kuperman, pe care am avut prilejul s-o cunosc și eu la începutul lui 1990 la Iași, cînd a venit într-o vizită, probabil ultima înainte de se întoarce acasă…
https://www.catavencii.ro/o-donatie-pentru-ilie-bolojan-sau-opera-omnia-de-trei-parale/
A apărut: Romulus Brâncoveanu, Strada Libertății, Rocart, 2025
Stilul de a debuta „în trepte” al poetului Romulus Brâncoveanu, coleg de generație, seamănă uimitor cu stilul debutului meu. Niciunul dintre noi nu ne-am ales acest stil, s-a ocupat sistemul politic cu cenzura lui cu tot! Din păcate, în cazul lui, după debut, a urmat o foarte lungă tăcere poetică, una de decenii, în care ce-i drept a explorat cu mult folos zona filosofiei și a umanioarelor. Însă, în 202, la sfîrșitul pandemiei, Romulus a fost autorul unui come back pe cît de neașteptat, pe atît de spectaculos. A publicat la Rocart volumul Reply care reunea cele trei debuturi ale sale, iar la finele pandemiei, în 2023, un volum nou nouț, Estimp, patru poeme la aceeași editură. Revenirea fusese anunțată, iar acum a sosit și confirmarea acesteia, cu volumul Strada Libertății (Rocart, 2025).
Mai jos, linkul către povestea pe larg a debutului prelungit, a pauzei și a revenirii
(https://antoneseiliviu.wordpress.com/2023/07/08/c-p-a-romulus-brancoveanu-estimp-patru-poeme-2023/)
Noul volum continuă excelent procesul de revenire la poezie a lui Romulus Brâncoveanu început acum cîțiva ani. Alcătuit din trei secțiuni – Strada libertății, Natul și Umbra lui Noica la Densuș – poemele de aici par orientate pe axa evenimențială, nu pe cea temporală, precum cel apărut anterior. Desigur, e o constatare generală, o fixare a dominantelor, cele două axe intersectîndu-se fertil în ambele volume. Volumul este foarte bun, dacă nu chiar extraordinar… Interesant destin poetic, debut mereu amînat sau ciopîrțit, reintrarea în poezie prin volumul din 2020 și începutul noului marș poetic, pe care i-l doresc lung și pe măsura reîncepului. Felicitări poetului Călin Vlasie și editurii sale pentru aceste admirabile gesturi de dreptate literară.
Zile și Nopți, București, noiembrie 2025
Tocmai am primit ediția pentru această lună a excelentei reviste de informații și comentarii cultural-artistice realizată de prietenul nostru, excepționalul critic de muzică și film Ioan „The” Big. Și această lună promite o mare desfășurare de evenimente muzicale, teatrale, cinematografice, coregrafice etc. Ca de obicei nu sînt lăsate deoparte informațiile care țin de artele vieții, de la arta modei la cea culinară.
- Rîdem din răsputeri…
Primite de la mai mulți furnizori, care vor fi divulgați pe parcurs, doar două culese din media. Să rîdeți bine!
Despre metodă (Septimiu Chelcea)… Cea mai bună metodă de a reuși în viață este să acționezi potrivit sfaturilor pe care le dai altora.
Nemții beau de sting! (Michael Astner, ZdI)… Conform statisticilor, o treimea din nemți beau cît să le dăuneze sănătății. Vorba lui Dieter Nuhr de la ARD: „Toată Germania se apropie de Rusia, acum și din punct de vedere cultural”!
După puteri (Florin Iaru, Cațavencii)… „Cum zicea cineva, din Epoca de Aur rămînem cu Casa Poporului, iar din România capitalistă, cu Mîntuirea Neamului. Nașpa. Atît s-a putut.”
Plan diabolic (Liviu Scutaru)… -Am un plan să ucid 20 de milioane de români și o pisică./ -De ce și o pisică?/ -Vezi? Nimănui nu-i pasă de români!
Un lăutar despre dușmanii (Marian Cosma, Media)… Omul fără dușmani e ca banca fără bani. De obicei oamenii slabi urăsc.
Adevărul (Septimiu Chelcea, proverb german)… Pentru a îngropa adevărul este nevoie de mai multe lopeți.
Coincidențe (Michael Astner, ZdIași)… De ziua lui Putin, a fost ucisă Anna Politkovskaia. Acum doi ani, tot de ziua lui Putin, a fost atacat Israelul de Hamas. De-ar căuta cineva, ar mai găsi niscaiva „coincidențe” d-astea. Ce sper eu e că istoria va avea ironia ei și că îl va strânge în brațe pe Putin, fix cât trebuie, chiar de ziua lui.
În grupajul de bancuri primit de la Radu Lupașcu sînt risipite din loc în loc și bancuri cu Bulă. Am decis să le separ și să le public separat cînd dau peste ele. Enjoy!
Bulă se trezeşte în salvare:
– U… u… unde mă duceţi?
– La morgă!
– Păi, încă nu am murit!
– Păi, încă nu am ajuns!
***
Bulă merge la o prostituată. După ce termină treaba, pleacă şi, din uşă îi spune tipei:
– Ţi-am dat bani falşi!
La care tipa răspunde:
– Tu să fii sănătos!
***
Bulă merge pentru prima dată cu avionul. Stewardesa îl întreabă:
– Doriţi cina?
– Ce pot să aleg?
– Da sau Nu!
***
Bulă către soție:
− Ai văzut-o, dragă, pe tânăra aceea care zâmbea la mine?
Soția:
− Nu-i nimic iubitule, și pe mine m-a bufnit râsul când te-am văzut prima oară…
Numai trei bancuri de la prietenul nostru Virgil din Toronto. Și o glumă grafică de la istoricul și scriitorul Radu Mârza… După cum vedem, portocaliul se ocupă de Constituție. Enjoy!
Iisus Hristos se plimbă prin deşert, îl caută pe Dumnezeu. Deodată vede un moş amărât, cam slab cu vederea şi-l întreabă:
– Ce faci moşule singur prin deşert?
– Îmi caut fiul!
-Şi cum arată fiul tău?
-Are urme de cuie în palme.
-Daaaa? Înseamnă că tu eşti, Tată!
-Pinochio!
***
Dumnezeu către Adam:
– Hai, mă, te zgârcești la o coastă?
– Nu, Doamne, pur și simplu am o presimțire rea…
***
La patul soțului bogat :
– Doctore, mai e vreo speranță ?
-Niciuna, doamnă. Se va vindeca.
O parte primite, o parte haiducite, o parte politice, o parte civile, după cum se va vedea pe parcurs. Enjoy!
Logică infailibilă (Virgil Glăvan)… Dacă sticla e de Coca Cola iar dopul e de Fanta, în ea precis e țuică 100%.
Un vot miraculos (Emanuiel Pavel)… La un vot în C. J. din Brăila, a fost înregistrat următorul rezultat: 30 de consilieri prezenți, 32 de voturi depuse în urnă! Vorba președintelui CJ, Iulian Chiriac: „Așa-i în democrație”! Da, în democrația noastră originală, de asta ne și merge cum ne merge!
Paradox (Michael Astner, Ziarul de Iași)… „Să ai vedere bună, dar vederi proaste.” Și tot autorul conchide că nue nici un paradox!
Întrebare fundamentală (Mardale, Cațavencii)… Oare cum s-o descurca un prost cînd are o zi proastă…?
Privind în jur (Michael Astner, Z de Iași)… „Nu pot eu să beau cît aș vrea să borăsc văzînd situația”.
Simion vrea pază SPP (Mardale, Cațavencii)… „Da” cu pază de la Jilava ce are, măi, sperioasă mică?”
Există motive! (Liviu Scutaru)… Un bucureștean prins de nevastă în patul amantei a dat vina pe suflul exploziei din Rahova…
Zîmbet cu premeditare (Septimiu Chelcea)… Cel care zîmbește cînd lucrurile merg prost s-a gîndit deja pe cine să dea vina.
Începutul și sfîrșitul (Media, Ciprian Ciucu, primar)… „Nu e bine că partidul a început cu Brătieni și se termină cu noi…“. Dacă în 1990, niște oameni n-ar fi reînființat PNL, acum nu încăpea pe mîinile pe care a încăput și nu era în pericol de dispariție…
Locul potrivit (Liviu Scutaru)… –Unde trebuie să săruți un bărbat ca să nu te uite?/ -În fața nevestei, nu te va uita niciodată!
Parlamentul pute! (După Mardale, Cațavencii)… „Parcă miroase a gaz în Parlament… Pot să rup sigiliul”. N-am decît o obiecție – miroase e doar un eufemism!
Georgică în pericol! (Media,Virgil Popescu)… După mîzgîlirea banerelor de la sediul AUR, Georgică se simte în mare pericol, se teme că va fi asasinat. Așa că a cerut și primit paza SPP. În legătură cu acest curajos băiet pentru cauze străine, cred că se potrivește afirmația lui Virgil Popescu, cel pe care l-a strîns de gît în Parlament: „Curajul nu se cere cu escortă. Dar poate că adevărul e altul: nu te mai ascultă nimeni, Simioane – şi, precum Dragnea altădată, ai ajuns să-ţi inventezi asasini ca să mai simţi că exişti”.
Nu da, Doamne, nimănui creierul jandarmului! (Cațavencii)… La marșul organizat pentru a comemora morții și schilodiții de acum zece ani de la Colectiv, jandarmii au găsit de cuviință să-l amendeze pe organizator! Da, aceiași jandarmi care au snopit oamenii pe 10 august 2018, dar i-au protejat cu dedicație pe protestatarii suveraniști astă-vară. Comunicatul conducerii Jandarmeriei susține că amendacul a înțeles numai litera legii, nu și spiritul acesteia! Măi să fie, ar trebuie să fie puși să citească Hegel, cum scriu colegii de la Cațavencii!
Un banc de la Emanuiel Pavel și o glumă grafică, dar foarte serioasă, de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Răscumpărarea
Sună telefonul dimineața:
-Alo, ți-am răpit soția! Adu 100.000 de euro să ți-o dăm înapoi!
-Dar eu n-am atîția bani…
-Nu ne interesează, descurcă-te!
Sună telefonul seara:
-Vino să-ți iei nevasta!
-Dar n-am făcut rost de bani…
-Îți dăm noi, numai ia-o de-aici!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
