- Poezie de ianuarie…
Jocul arlechinilor
Nu devii nefericit, nimeni nu devine așa,
te naști pur și simplu dintr-o conjurație a stelelor,
dintr-o întîlnire greșită între persoane greșite,
dintr-o chimie care a mișcat formula genetică,
sau din lenea ori capriciul unor zei smintiți –
și asta e o condamnare pe viață, e scris
pentru totdeauna, cu sincope uneori,
prilejuite de jocul vesel al arlechinilor,
minunați cei din Piața San Marco, cu
hainele domino, gesturi pline de haz
și salturi mortale, care îmi revin mereu
în minte în momentele grele, pustii,
sau de muzica născută din mintea preclasicilor,
de albastrele bluesuri, uneori de combinațiile
alcătuite aproape autonom de computer.
Și cîte o femeie bîntuită de geniul binefacerii
pare, uneori, să-ți acorde amnistie, poate chiar
o grațiere definitivă. Pare, da, pare…
Încă nu s-a născut geniul care să spargă,
să pulverizeze definitiv nefericirea,
care să sfarme, să explodeze destinul
în puzderie de cioburi strălucitoare.
Și aștepți. Mereu aștepți. Pentru că sigură
nu este decît așteptarea fără sfîrșit –
ea arde, se consumă fără să se epuizeze…
- Prima pagină…
După ce, mai bine de un an, am citit și recitit mai ales proză, iar de cîteva luni, fac același lucru în privința poeziei, de vreo săptămînă, mă îndeletnicesc și cu (re)lecturi filosofice. Dar nu mă refer la marii autori de sisteme, ci la acei autori contemporani, mai ales fenomenologi, hermeneuți și de-constructiviști care ne-au ajutat să ne eliberăm de structuralism și de o bună parte din semiotică și filosofia analitică. O parte, pentru că o altă parte, mai mică, este utilă demersurilor lor. Sînt autori care se ocupă de noi, de viața – și moartea! – noastră, de relațiile dintre noi și de cele dintre noi și lume, dintre noi și divinitate. Dar fără scheme, formule abstracte, matematici ale gîndului. Autori de felul lui Levinas și Ricoeur, Merleau-Ponty, Habermas, Gadamer, Deleuze, Baudrillard și alții din aceeași familie extinsă și cu membri suficient de diferiți pentru a trebui să-i recitești pe toți… Constat că aceste relecturi sînt eficiente și colateral, îmi aduc în minte alte teme, alți autori. În cărticica lui Baudrillard Cuvinte de acces – în fapt, un auto-rezumat al operei sale prin apelul la cele vreo cincisprezece concepte fundamentale cu care operează -, am găsit o scurtă parabolă tibetană, pe care o știam de mult, dar care îmi ieșise complet din minte. Iat-o: „De multe veacuri, călugării din Tibet descifrează numele lui Dumnezeu, toate cele nouă miliarde de nume ale lui Dumnezeu. Într-o zi, ei îi cheamă pe oamenii de la IBM, care vin cu computerele lor și care numai într-o lună termină treaba. Or, profeția călugărilor spune că, odată încheiată această trecere în revistă a numelor lui Dumnezeu, lumea va lua sfîrșit. Oamenii de la IBM nu dau evident crezare acestei profeții, dar cînd coboară de pe munte, după ce și-au terminat treaba, văd pe firmament stelele stingîndu-se una după alta…” Acum vreo trei decenii și ceva, cînd am citit prima dată parabola, ceea ce mă preocupa era faptul dacă utilizarea computerelor pentru a atinge sfîrșitul lumii era legitimă, dacă monahii aveau dreptul să-și atingă scopul apelînd la un sprijin extern, la viteza de operare a computerelor. Acum, cînd multe lucruri s-au schimbat, și în mine și cu lumea, cînd și sfîrșitul lumii pare mai aproape, iar sfîrșitul lumii mele cu siguranță, sînt fermecat de imaginea ultimă a parabolei, de o frumoasă poeticitate, de sfîrșitul prelungit al lumii…
- De la prieteni…
Emil Belu – Bellissimes. Note din exil (87)
Încă e lumină afară, gerul mai scăzut, așa că prietenul nostru Emil Belu, eseistul din Montreal, a prins un moment bun pentru a sosi. Prin urmare, o nouă selecție din însemnările sale prin locuri și vremuri, peisaje și personaje, cărți și alte artefacte culturale. Vă doresc lectură plăcută tuturor!
■ Spandau, West–Berlin, 1990
Sunt locatarul unuia dintre numeroasele cămine ridicate în pripă pentru a face față invaziei de azilanți – „cerșetorii de azil”, cum adevăr grăit-a unul de-al nostru –, asylbewerber, cum se specifica în documentele germane. Într-una din zile, la acest cămin din Spandau, West Berlin, în primăvara lui 1990, era agitație mare la poarta principală de intrare. Încă nu se înfăptuise unirea oficială a celor două state germane. Un tânăr moldovean, ușor afumat, fără a ști o boabă de germană, încearcă zadarnic să-i explice portarului înțelesul proverbului „capul plecat, sabia nu-l taie!”. Nu știu de unde până unde ajunsese la o asemenea discuție, monolog de fapt în absența unei limbi de comunicare comune. Portarul, neamț get-beget, nu înțelege nimic din explicațiile concetățeanului meu. Nicolae – Nikolaus, pentru nemți – , cum îl chema, într-un avânt cu iz didactic, smulge un arac, care sprijinea un arbust firav și îl învârte deasupra propriului cap, aplecat, încercând o explicație practică, mai înțelegătoare a proverbului pentru neamțul pus de pază. Efect invers: acesta a luat foc! Vrea să-mi dea în cap, a țipat, a pus mîna pe telefon și a chemat în ajutor un Herr Polizei! Scandal, anchetă, „priponirea” imediată a bietului moldovean, dornic de a promova proverbe în spațiul teuton.
L-am întâlnit după câteva zile, posomorât, decepționat de turnura aventurii lui. Îl mai văzusem prin curte, părea un om liniștit, avea un copil cu care se juca, mai bătea o minge pe marginea lacului, mai pescuia în Havel, în general îndeletniciri mai nevinovate. Ce ți-a venit cu „proverbul”, l-am întrebat la prima întâlnire după năstrușnica pățanie? Alcoolul, bată-l, el a fost de vină! A stat o noapte la sediul poliției, singur în celulă, umilit, năpădit de gânduri negre, a mai primit și o amendă usturătoare, ba este amenințat și cu anularea cererii de azil politic și, drept consecință imediată, expulzarea din Germania. Familia e greu încercată de turnura evenimentului. Era mai bine să te gândești la alt proverb, am încercat eu o consolare tardivă. Trebuia să meditezi mai mult la unul pe care îl știi prea bine: „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”.
■ Witold Gombrowicz
„Citesc o bună parte din Cahier de l`Herne închinat lui Gombrowicz. Nu cunoșteam de el decât fragmente din Jurnal și dintr-un roman al cărui titlu îl uitasem. Voința lui de a dovedi concret că se desolidarizează de condiția lui aristocratică: în restaurant se scobea în dinți cu furculița. Cum ar fi putut, altminteri, să proclame că, deși născut boier, este liber să se poarte altfel? În Argentina, la început, a cunoscut mizeria. Întovărășea convoaiele săracilor până la cimitir, ca să poată mânca „de pomană”. Și, în același timp, extremul lui orgoliu. Nu s-a putut alipi de nici unul din cercurile culturale ale Argentinei. Certitudinea că este excepțional, unic, nu l-a abandonat niciodată.” (M. Eliade, Jurnal, II)
■ „Binefaceri”
De persoana lui Luis Torres este legată încă o „binefacere” adusă de expediția lui Columb întregii lumi. Columb îi trimisese, împreună cu Rodrigo de Jerez, în căutarea suveranului insulei Guanahani, unde debarcaseră. Cei doi aduseră, la întoarcere, niște frunze făcute sul și pe jumătate arse, pe care indienii le numeau tabacos. Columb nu dădu atenție acestor plante și nici măcar nu le menționă în raportul făcut la întoarcere în Spania. Totuși, astfel a ajuns tutunul în Europa. Observând că fumatul era un adevărat viciu pentru indieni, rămânând unica lor plăcere după ocuparea țării de către seniorii europeni, spaniolii creară monopolul tutunului, idee care a fost imitată de toată lumea. Le-au interzis indienilor să dispună cum voiau de tutunul lor: nici un indios nu avea voie să fumeze decât după ce preda albilor o parte din recoltă. Să menționăm încă o „binefacere”: pe continentul american, tuberculoza nu era cunoscută. Spaniolii le-au adus-o cadou indienilor. Boala s-a răspândit rapid, iar băștinașii au pierit ca muștele. În schimb, spaniolii s-au ales cu sifilisul, boală până atunci necunoscută în Europa. (S. Wiesenthal, Calea speranței)
■ Un gând
Relația dintre tinerețe și bătrânețe nu este una lineară, ci una calitativ–periodică. Am fost de câteva ori în viață mai bătrân decât sunt astăzi, mai ales în jurul vârstei de treizeci de ani. Ceea ce mă izbește și în fotografiile mele. Există perioade în care suntem „terminați”; ele pot fi urmate de relaxări, atât de importante pentru omul productiv. Erosul aduce, de asemenea, nu rareori cu el o nouă tinerețe. Noua creștere poate să înceapă cu dureri, cu boală, cu pierderi; tot așa, frunzișul tânăr al copacilor încoronează tăieturile grădinarului. Forța reală a omului productiv stă, în genere, în viața vegetativă, în timp ce aceea a răufăcătorului se hrănește din voința animalică. Copacul poate să îmbătrânească oricât: el e tânăr cu fiece nouă înflorire. De viața vegetativă țin și somnul, visele, jocurile, răgazul și vinul. (Ernst Jünger, Jurnale pariziene)
- Semnalări amicale…
Caietele Saga, 24, 15 Ianuarie 2026
Cred că după poetul, traducătorul și editorul Adrian Grauenfels ne putem verifica liniștiți calendarul! Pe întîi ale fiecărei luni, primim Jurnalul Israelian, iar pe cincisprezece, Caietele Saga. Astăzi e 15 ianuarie și prin urmare am primit cea mai recentă ediție a caietelor… O ediție de o sută de pagini, bogată și interesantă ca de obicei și ilustrată așa cum numai lui Adrian îi iese. De cînd l-am primit, am răsfoit temeinic noul număr al publicații, am și citit o bună parte din contribuții, mi-am stabilit niște preferințe, să spunem de la amplul grupaj de poeme japoneze – haiku și tanaka – ale unor poeți de limbă română la articolul despre Platforma Dali, un nou program despre artă și știință, fără a uita celelalte poezii sau analiza privind „fragilitățile ascunse ale inteligenței artificiale”. Îi mulțumesc lui Adrian pentru preluarea unui poem de-al meu de la jumătatea lunii trecute, care observ că îmi place și acum. De la linkul care urmează puteți descărca revista în format pdf. Lectură plăcută!
https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZTGTw5ZnqW6QKCMM75skOpdaa7H7JYTfEyX
Marian Turosu: Sînt plagiatorii o problemă de siguranță națională?
De bună seamă, dacă este vorba despre cei enumerați de autor și alții asemenea lor. Așa că nu-mi rămîne decît să mă întreb de ce MT formulează titlul interogativ…
https://www.catavencii.ro/sint-plagiatorii-o-problema-de-siguranta-nationala/
Florin Iaru: Slugă fără voie la doi stăpîni veroși, din AI scoși
Vreți să știți de ce Windows face tot mai multe figuri? De ce în loc să se lase controlat de cel care l-a cumpărat, ține tot mai mult să-l controleze el pe utilizator/ cumpărător? Și cîte alte neajunsuri care se aglomerează în computerele noastre! Ne explică poetul Florin Iaru, foarte bun specialist și în computere, în harduri și softuri, ca să spun așa…
https://www.catavencii.ro/sluga-fara-voie-la-doi-stapini-verosi-din-ai-scosi/
- Rîdem din răsputeri…
Șase bancuri diferite, structural și tematic, de la șase furnizori diferiți. Enjoy!
Interviu (Ion Fercu)… Un cetățean a fost intervievat de un reporter de știri:
-Cum a fost cu gerul și cu zăpada din zilele trecut?
-Apoi, domnule dragă, a fost orgie în tot satul.
-Poate vreți să spuneți urgie…
-Nu, nu, orgie, că trebuia să ne încălzim și noi cumva!
Legile (Septimiu Chelcea)…
-Orice lege are o portiță de scăpare. Cei deștepți o găsesc, cei bogați o cumpără – le spune studenților un renumit profesor de drept.
-Ce se întîmplă cu cei care nu o găsesc singuri și nici nu au bani? – întreabă un student.
-Pentru ei sînt făcute legile!
Sensul vieții (Virgil Glăvan)…
– Iubitule, mă iubești?
– Da.
– Promiți că te lași de fumat?
– Da.
– Și de băut?
– Și de băut mă las!
– Îmi dai tot salariul mie?
– Da.
– Nu o să te mai uiți după femei?
– Nu o să mă uit!
– Ți-ai dat și viața pentru mine?
– Normal că da! Ce să fac cu așa viață?
Blonda de la poartă! (Ghiocel Costăchescu)… O blondă plîngea amarnic la poarta unei unități militare.
-Ce s-a întîmplat?, o întreabă soldatul de gardă. Ți-au luat iubitul în armată?
-Da, da, zice blonda, pe toți cinci deodată!
Lauda de sine (Mihai Dinu Gheorgiu)… Trei bărbați la o bere se lăudau ce cadouri le-au luat soțiilor lor de Crăciun…
-Mă, eu i-am luat ceva ce ajunge de la 0 la 100 în 10 secunde!
-Aaa, i-ai luat o mașină rapidă.
-Da, un Porsche.
-Bă, eu i-am luat ceva ce ajunge de la 0 la 100 în patru secunde.
-Aaa, i-ai luat un Ferrari.
-Da, mă, un Ferrari.
-Bă, eu i-am luat ceva ce ajunge de la 0 la 100 în mai puțin de o secundă!
-Ce naiba i-ai luat, mă?
-Un cîntar!
La service (Emil Belu)…
-Bună ziua. Am venit pentru o verificare la roată. Nevastă-mea spune că are probleme.
-E dezechilibrată?
-Da, da, și ea, și mă-sa!
Multe, de la mai mulți furnizori, care vor fi divulgați pe parcurs. Numai două haiducite din media. Și o glumă grafică, destul de sinistră, de la Radu Mârza. Enjoy!
Bulgaria a trecut la euro (Mihai Dinu Gheorghiu)… România? N-a trecut la euro, a sărit direct la prețuri din Elveția!
Nașteri cu peripeții! (Adrian Vasiliu)… -Soția mea a născut în autobuz, într-o aglomerație infernală!/ -Asta nu-i nimic, a mea a rămas însărcinată în aceleași condiții!
Concordie familială (Septimiu Chelcea)… Pentru păstrarea armoniei în familie trebuie să aveți multă răbdare, deplină înțelegerea a celorlalți și cel puțin două televizoare!
Frig, tare frig! (Ion Fercu)… E atît de frig afară că am văzut un ardelean grăbindu-se pe stradă!
Dumnezeu a zis bărbatului (Ghiocel Costăchescu)… „Soții bune, ascultătoare și necicălitoare veți găsi în toate colțurile pămîntului”. Apoi, Dumnezeu a făcut pămîntul rotund și a rîs, și a tot rîs…
Sex conjugal (Emil Belu)… -Doctore, spune-mi drept: după 15 ani de căsătorie, se mai poate vorbi de sex cu soția?/ -De vorbit, se poate!
Cardul mă-sii! (Virgil Glăvan)… –Mai ai ceva pe card?/ -Da, numele, numărul și data expirării!
Evrika! (Mihai Dinu Gheorghiu)… Americanii au descoperit că e mai ușor să schimbi președinții altor țări decît pe ai lor.
Curat neconstituțional! (Adrian Vasiliu)… Masturbarea este interzisă de art. 17 din Constituție: „Nimeni nu-și poate face dreptate cu mîna lui”!
Pe vremuri (Septimiu Chelcea)… Groaznic val de aer polar, cunoscut pe vremuri ca „iarnă”!
Inspector ANAF (Ghiocel Costăchescu)… Faptul că dumneavoastră mai aveți bani nu este meritul dumneavoastră, ci e o slăbiciune a sistemului nostru de colectare!
La aeroport (Emil Belu)…. -Doamnă, ce greutate aveți?/ -E secret!/ -Vă rog, măcar primele două cifre!
Treaba cu norocul (Mardale, Cațavencii).. Am pășit hotărîți în 2026, acum să vedem, cînd calci într-un kăkt, cică-i semn de noroc!
Scad visele de mărire? (Media, LA)… Portocaliul a postat pe rețeaua sa socială poza oficială sub care apare titulatura: Acting president of Venezuela/ Președinte interimar al Venezuelei! Ciudat, nu doar că la Caracas există o președintă interimară, cu care nebunul negociază, dar observ și un fel de scădere a ambițiilor. Altădată, se imagina rege, Papă, chiar Împărat!
Un grupaj măricel și vioi de la prietenul nostru Virgil din Toronto… Și o glumă grafică financiar-fiscală de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Un bărbat intră într-un bar și spune:
– Barman, dă-mi o bere, că nevastă-mea a zis că dacă mai beau, pleacă de acasă.
Barmanul îi dă o bere. După ce o bea, tipul zice:
– Dă-mi încă una… Să sărbătorim!
***
Un polițist îl oprește pe un pieton:
– Domnule, ați trecut pe roșu!
– Și ce? Eu sunt daltonist!
– Atunci ar fi trebuit să vedeți albastrul girofarului!
***
Un turist întreabă un localnic:
– Este departe Oradea?
– Ești pe jos sau cu mașina?
– Pe jos…
– No, mergi drept înainte și marți o iei la stânga…
***
Profesoara o întreabă pe Ionela:
– Cum se face că întârzii mereu la școală?
– Din cauza panoului, doamnă.
– Panou? Ce panou?
– Cel care e pe stradă și pe care scrie: „Atenție, școală! Încetiniți!”
***
Întrebare:
– De ce a fost dată afară albina de la școală?
Răspuns:
– Pentru că tot timpul zumzăia în loc să răspundă!
***
– Ce mănâncă roboții la cină?
– Baterii cu sos de date!
***
Două prietene se întâlnesc întâmplător pe stradă, după mulţi ani. Se îmbrăţişează bucuroase şi încep să se descoasă despre bărbaţii lor cunoscuţi în anturaj ca mari adepţi ai lui Bachus:
– Auzi dragă, mai bea al tău aşa mult?
– Nuuu…, l-am dezvăţat.
– Cum ai reuşit, dă-mi şi mie reţeta.
– Păi… am luat o pisică de pe stradă, am umplut cada cu vin şi am băgat pisica acolo. El, când a ajuns acasă m-a îmbrăţişat că şi-a văzut visul împlinit, a intrat în cadă, a băut tot vinul şi când a găsit pisica… a leşinat. De atunci nu mai bea decât apă şi pe aia doar la nevoie.
– Dragă, îţi mulţumesc. Chiar acum mă duc să caut şi eu o pisică.
Găseşte pisica, o duce acasă, toarnă vin, îl invită pe bărbat în baie. Trec câteva ore bune şi disperată că nu mai iese, intră peste el să vadă ce se întâmplă. Bărbată-su mort de beat stătea pe marginea căzii şi storcea pisica spunându-i:
– Hai mă pisi …, încă un strop!
***
– De ce nu se joacă roboții de-a v-ați ascunselea?
– Pentru că, indiferent unde s-ar ascunde, tot au semnal!
***
– Iubi, ginecologul meu mi-a cerut prietenia pe Facebook.
– Ce naiba mai vrea să vadă?
***
– Dragă, iar te uiți la vecinii de peste drum?
– Nu, doar mă uit la perdelele lor… le au trase.
– Și ce vezi?
– Imaginația face minuni!
***
Discuţie pe Facebook:
– Eu sunt din București. Tu de unde ești, drăguțo?
– De unde nici nu te aștepți.
– De unde?
– Din dormitor. Sunt nevastă-ta!
***
Un puști de 5 ani către tatăl lui:
– Tată, să știi că m-am decis: când o să fiu mare vreau să lucrez la Polul Nord. Dar până atunci trebuie să mă antrenezi!
– Bine, puiule, dar cum ar trebui eu să te antrenez?
– Cumpărându-mi o înghețată în fiecare zi!
***
Discuție între doi bețivi:
– Vasile, este adevărat că, dacă combin doi atomi de hidrogen și unul de oxigen, voi obține o moleculă de apă?
– Da, și dacă mai adaugi puțin vin obții șpriț!
***
Soţia ministrului culturii discută cu o prietenă:
– Nu ştiu ce cadou să-i iau lui bărbată-miu!
– Cumpără-i o pălărie.
– Nu, că asta i-am luat anul trecut.
– Cumpără-i atunci o carte.
– Nu, că mai are una!
Numai patru bancuri de la patru furnizori în așteptarea unui grupaj mai mare. Dar sînt unul și unul! Enjoy!
Bulă vînător (Ion Fercu)… Bulă se întoarce acasă de la vânătoare, obosit mort şi fără nimic în tolbă. Vecinul său, Strulă, care era medic, îl întreabă:
– N-ai împuşcat nimic, vecine? Chiar nimic?
– N-am ce să fac, vecine. Iepurii mei nu stau aşa de cuminţi ca bolnavii dumitale…
***
Bulă martor (Emanuiel Pavel)… În drum spre școală, Bulă surprinde o scenă „amoroasă” prin fereastra de la demisolul unui bloc. Un moș, coborît din pat, se duce către calorifer să se încălzească, se freacă de el, i se scoală ceva, dă să se ducă spre pat, să-și folosească aceea cu baba, dar pînă la pat, i se blegește. Se duce din nou la calorifer și se repetă nefericita figură de cîteva ori. Exasperat, Bulă, bate în geam și spune:
-Mută, bre, patul lîngă calorifer, că întîrzii la școală!
***
Bulă amorezul (Emil Belu)… Bulă agață o femeie. La avansurile lui insistente, aceasta protestează:
-Mai bine mi-o cos decît să mă culc cu tine!
Bulă insistă și iar insistă și în cele din urmă are cîștig de cauză. După o noapte de sex sălbatec, mahmur și epuizat, îi spune femeii:
-De cusut… nu ți-o coase, dar vreo două pense nu i-ar strica!
***
Bulă în doliu (Radu Lupașcu)… Moare bunica lui Bulă, iar acesta plînge de i se udă cămașa. Mama încearcă să-l consoleze:
– Nu mai plînge, Bulă.
– Ba da, plîng, ca eu dormeam cu bunica.
– Ei, lasă, acum ai să dormi cu mine.
– Da, dar bunica mă ținea de puță.
– Lasă că o să te țin și eu.
– Da, dar bunica avea Parkinson.
Dacă numărăm și gluma grafică sosită de la scriitorul Ion Fercu, e chiar un sextet. Furnizorii glumelor text vor fi divulgați pe parcurs. Enjoy!
Trecutul (Septimiu Chelcea)… Două prietene stau de vorbă despre noii lor iubiți…
-Ți-a mărturisit aventurile lui din trecut?
-Nu.
-Să n-ai încredere în el.
-Dar nici eu nu i-am povestit…
-Bravo! Bine ai făcut! Ce-a fost a fost!
La farmacie (Ion Fercu)… Se duce unul la farmacie, cere bicarbonat de sodiu, plătește și pleacă. După ce iese, farmacistul aleargă după el:
-Nu vă supărați, în loc de bicarbonat de sodiu, v-am dat cianură de potasiu…
-Și care-i diferența?
-Mai trebuie să-mi dați cincisprezece lei!
Amenințarea (Ghiocel Costăchescu)…
-Iubito, dacă mă superi, te desfigurez!
-Cum, ai fi în stare să mă lovești?
-Nu, nu, îți ascund fardurile!
La tribunal (Emanuiel Pavel)…
Soțul: Intru în casă și-mi văd soția întinsă pe pat, dezbrăcată, geamul larg deschis. Mă uit pe geam și văd pe unul în chiloți, alergînd. Iau noptiera și o arunc după el.
Soția: Era cald. M-am dezbărcat și am deschis geamul. Văd cum intră soțul meu și fără să zică ceva aruncă noptiera pe fereastră.
Victima: Eu sînt sportiv. Alerg în fiecare zi pe acel traseu. Aud ceva, întorc capul și văd o noptieră cum zboară spre mine.
Martorul: Eu nici nu știu ce caut aici… Stăteam liniștit în noptieră…
Aritmetică (Emil Belu)…
-Mamă, eu cînd voi avea două penisuri ca tati?
-De ce crezi că are două?
-Am văzut eu. Cînd face pipi îl scoate pe cel mic, iar cînd vine vecina îl scoate pe cel mare!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
