- Poezie de februarie…
A fi spre a nu fi
cîndva era bine în brațele tale ca între ramuri
de viță de vie mă simțeam mai ceva decît
un roi de bacterii în apele termale din iazuri
risipite pe cîmpii prin văgăuni ascunse și păduri
sau în permafrostul înghețat din întinderile nordice
poate eram un cocon ce aștepta nerăbdător eclozarea
și dintr-odată apele termale nici n-au mai fost
permafrostul a devenit perm-a-fost n-au mai fost nici
brațele tale nici eclozarea și nici roiul de bacterii
n-a mai fost n-a mai fost n-am mai fost pentru că
nimic din ceea ce-a fost vreodată n-o să mai fie
poate în muzeul lumii un cîntec absurd în colivie…
(geaba mă scăldați acum în cisterne cu apă vie)
18 – 19 Februarie 2026, în Iași
Cu cinci ani în urmă…
Ferlinghetti. O baladă beat
Cînd a devenit sutașul unei generații pierdute prea devreme,
În gigantice talazuri de acid și felurite și aspre alcooluri,
am crezut că e fără moarte, că va atinge măcar vîrsta piramidelor,
a unui sfinx dinamic și zîmbitor, ascuns în librăria sa.
mereu a spus, cu entuziam, cu furia furtunilor, uneori calm
ca un lac azvîrlit între crestele munților, că lumea este un loc
wonderful…Și totuși…
…și totuși întîmplarea din noaptea dinainte… mergeam ca de obicei
foarte sigur într-o direcție despre care nu știam nimic,
mă mîna din urmă o forță dinăuntru mai pricepută decît mine.
treceam pe lîngă casele din vechiul cartier evreiesc din memorie.
intram în curțile interioare, de nedezlipit, adesea treceam
dintr-una într-alta, și iar dintr-una într-alta, le străbăteam
pe laturi și pe diagonală, nu mă puteam opri, în vreme ce
din balcoanele de jur-împrejur mă priveau fix spectrele
prietenilor de atunci, de pe vremea în care, împreună,
îl descoperisem într-o ediție franțuzească, da, mama sa
se trăgea de prin părțile hexagonului și trecuse Oceanul
să-l cunoască, să-l iubească pe un peninsular cu nume curat…
Și deodată…
…și deodată am intrat într-o cameră vastă plină de jucării,
de scaune pitice, de perne mari și mici, de păpuși mutilate –
erau trei cîini tolăniți printre lucruri, în culorile lor
amestecate, lucioase, păreau și ei tot jucării sau
salamandre întinse lenevoase la soarele amurgului…
deodată, s-au ridicat brusc în picioare, cu cel mare
în frunte, negru cu pete galbene, sau poate invers,
cine mai putea stabili proporțiile în timp ce cu un salt
de o frumusețe rară, nu puteam să nu-l admir cu toată
groaza care-mi ieșea din toate celulele, s-a oprit brusc
cu botul cuprinzînd moale cracul drept al pantalonului meu,
cei mai mici, ce păreau gemeni, nici o diferență nu era
între unul și celălalt, de-a dreapta și de-a stînga uriașului,
lătrau furioși, cumva pe un ton grav și isteric, asta auzeam
în timp ce-mi dădeam seama de unde vine pericolul…
Și deodată…
și deodată a intrat bătrîna femeie venită din multe vise,
încerca să liniștească fiarele, să mă salveze, dar dădea
cu bastonul negru, cu măciulie de argint, îi vedeam perfect
sclipirea, dădea cu bastonul într-un fel de dihanie din cîrpe
de lîngă ușă, tocmai în cealaltă parte a spațioasei camere,
am vrut să urlu, dar strigătul a rămas mut în fundul gîtului…
și am deschis ochii, în capul oaselor priveam în gol, golul…
Fusese semnul, fusese prevestirea, iar dimineața vestea
a sosit cu o precizie și o răceală de sfîrșit de lume, eram pregătit
pentru asta, pentru vestea despre plecarea sa, despre bătaia
amplă și lentă a aripilor sale neobosite, pe deasupra librăriei
din Frisco, peste cimitire risipite, peste agave albastre
în care dospesc molcom la soare fluvii de tequila…
Ce frumos s-a ridicat într-acolo unde deja erau frații
așezați pe largi sofale cu toate ale tinereții în preajmă!
- Prima pagină…
Feranando Pessoa: Presimțire (Presságio)
Am găsit această bijuterie a lui Fernando Pessoa în transpunerea românească a poetului și traducătorului Adrian Vasiliu. Din prima clipă m-am gîndit că prietenul nostru, după ce-a scos volumele cu poemele lui Villon, Shakespeare și Camões, i-a pus „gînd rău”, de fapt bun!, lui Pessoa. N-am avut curaj să-l întreb, dar o speranță am. O vom verifica în timp. Lectură plăcută!
Feranando Pessoa: Presimțire (Presságio)
Amorul, când se-arată-n fine,
Nu știe-a se arăta.
Să privească la ea știe bine,
Dar nu știe-a vorbi cu ea.
Cel ce vrea să exprime ce simte.
Nu știe-a se exprima.
Vorbește: și pare că minte…
Tace: și pare-a uita…
Ah, dacă-ar prinde de știre,
Iar privirea de-ar fi auzită,
Și de-ar fi de-ajuns o privire
Ca să știe că este iubită!
Dar cel care simte-i tăcut;
Cine vrea ce mult simte să spună
Rămâne fără suflet și mut,
Singur de tot, pân’ la urmă!
Dar dacă versu-ar putea povesti
Ceea ce eu nu-ndrăznesc,
Deja n-aș avea ce vorbi
Fiindcă de fapt îi vorbesc…
Traducerea: Adrian Vasiliu
- De la prieteni…
Emil Belu – Bellissimes. Note din exil
E zăpadă mare azi pe aici, nu știu dacă și la Montreal, dar Emil Belu a pornit la drum din vreme, ca să ajungă la timp. Un nou episod din peregrinările sale prin locuri și vremuri, persoane și personaje, cărți și viața de zi cu zi, care ne arată uneori surprize neașteptate. Lectură plăcută!
■ Genii
Că problema „genialității” este obsedantă la români, o știm prea bine. Și nu e de ieri, de azi, e veche, poate că ține chiar de gena neamului nostru. Și alte seminții suferă de această maladie, nu suntem nici aici unici: o marocană, colegă la un curs în Canada, mi-a explicat că un compatriot, nu i-am reținut numele, este inventatorul avionului, iar un peruan, coleg de departament, a venit cu „argumente” istorice (Cuzco) că ei sunt „El ombligo del mundo”, buricul pământului. Într-o emisiune de televiziune franțuzească (TV 5, Questions pour un champion) am auzit că inventatorul stiloului e un francez, iar cei care au brevetat pixul cu pastă ar fi doi inventatori maghiari. Gândul m-a dus automat la Petrache Poenaru, românul nostru, inventatorul „condeiului portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”. Las la o parte subiecte mai sensibile, „scientiste”: cibernetica, insulina etc., unde disputa paternității dă adesea în clocot. Și, culmea, cei mai înfocați comentatori nu au nici o legătură cu subiectul, sunt partizanii neînduplecați ai unor interminabile fantezii demonstrative, fără argumente credibile, fără minim de obiectivitate. Ce să înțeleg? Patriotism ieftin, desigur, unde țâfna ține loc de argument. Ne pricepem la toate! Ca la fotbal. Ca în politică. Te pui cu noi? Mai ales când îi dărăcim pe alții… Una dintre emblemele des utilizate în anunțurile mortuare – Fairpair, că tot pomenim francezii –,a devenit inflaționistă în presa de la noi, mai ales la decesele actorilor (teatru, film). Este vorba de sintagma: „monstru sacru”. Nu cred că francezii, de la care am preluat expresia o utilizează așa de frecvent ca românii. Monstre sacré s-a generalizat, nemaiținând cont neapărat de performanța culturală a celui onorat. La origini, aprecierea (eticheta!), aparține scriitorului francez Jean Cocteau, apropo de arta scenică a vestitei tragediene Sarah Bernhardt. Adeseori, păreri de profesioniști vin să tulbure ierarhiile personale. Și atunci eu, amatorul îmbufnat de eșecul evaluării mele, încerc să mă temperez, să fiu mai măsurat în elogii. Dintr-un interviu al lui Andrei Șerban, mi-am notat câteva vorbe în „răspăr”, relative la arta actorului român. Parcă nici Peter Brook nu avea altă opinie după un workshop ținut în țara noastră. Câteodată se mai înșală și profesioniștii artei spectacolului – vor protesta unii, alții le vor da dreptate. Se prea poate, dar verdictul unui Andrei Șerban sau Peter Brook, personalități de marcă ale artei scenice, recunoscuți internațional, nu te lasă indiferent, rămâne un subiect de meditație chiar pentru un amator al genului, cum sunt eu: „Stilul actorilor români este foarte «exterior», se vorbește, se urlă, se țipă îngrozitor, se gesticulează în nebunie. E un teatru fizic, de emoție exterioară, excentrică, în care simți că sufletul este gol. Dacă pui un actor într-o audiție să stea pe scaun și să spună o replică, să se uite la tine în ochi sau să nu spună nimic, nu știu să o facă.”. Ștampila „geniu” pare a fi la îndemâna oricui. Și nu numai în domeniul culturii. De ce am avea nevoie de această etichetare nu mi-am explicat niciodată. Nu am înțeles de ce se fac aceste categorisiri acolo unde n-au rostul. Nu neg că îmi place și mie să fac diferențieri, clasamente sportive, top-uri, mai amestec mere cu pere, dar la mine „amalgamul” ține de ludic, nu de ierarhizări cu tentă de absolut. Nu am „priceperea trebuitoare”, vorba cronicarului, nu am soclul de pe care să emit asemenea verdicte. Aici e diferența.
■ Octavian Paler
Un fragment din volumul de convorbiri scris de Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Octavian Paler: „După ce m-am aranjat cu cele veșnice, pot să revin la problemele trecătoare. Ce-i de făcut? mă întrebați. Din păcate, îmi lipsește ceva esențial pentru a juca rolul unei Pythii. Toate Pythiile care au stat pe trepiedul de la Delfi și au bolborosit predicții (tălmăcite de preoții lui Apolo în hexametri) erau, în mod obligatoriu analfabete. Se pare că zeii nu sunt dispuși să comunice cu cei care au comis greșeala de a învăța carte. Ceea ce ar putea fi o explicație pentru faptul că omul a ieșit din mitologie pentru a intra în istorie. Așa că nu contați pe aptitudinile mele oraculare. Apropo de mituri. De ce-or fi închis grecii și speranța, în cutia pandorei, împreună cu toate cele? Nimeni n-a lămurit acest mister. În ce mă privește, presupun că e vorba de o încercare de a face viața mai suportabilă în situații apăsătoare cum sunt cele pe care le trăim azi.”.
■ Un calcul
Călinescu nu se mulțumește, cum făceau cei mai slabi de înger la diverse manifestări pentru Ceaușescu, să scrie o pagină de tămâieri despre harul oratoric al lui Carol al II-lea. El îi închină un studiu, o analiză pe text. La aniversarea Gazetei matematice, regele spune:„Urarea pe care v-o fac este ca acești 40 de ani împliniți să se împlinească de 40 de ori”. Entuziasmat, exegetul exclamă: „Ei bine, cum poți măguli pe niște matematicieni decât făcând un calcul?”. Evident! De cum vede un semn al înmulțirii, matematicianul se și simte măgulit. În plus, augustul personaj a și introdus formula „îmi iau angajamentul”, pe care o atribuiam, anacronic, altor mari oratori. (Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri)
■ Declarație de iubire
Este genul de lectură care nu m-a interesat niciodată în mod special, și am citit destule. Unele păcătuiesc prin lungi tămâieri, interesate în obținerea unor varii avantaje, altele false, autorul fiind hotărât să-i plătească o poliță „încondeiatului”, rare cele sincere, pornite din convingere, dintr-un sentiment de sinceră admirație. O astfel de impresionantă mărturie de iubire mi se pare fragmentul de mai jos, preluat dintr-o carte de interviuri (Cartea ca destin) a lui Daniel–Cristea Enache, în dialog cu Dan C. Mihăilescu): „Cursul Eminescu și seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credință, cultură și înțelepciune. Ani de-a rândul l-am urmat cu Biblia-n desagă în tot felul de cămăruțe de prin mansarda Filologiei bucureștene, unde ne citea ce a tradus din Cântarea cântărilor ori scotea pe tăcute un album de autoportrete Rembrandt și, cale de două ceasuri, în tăcerea noastră înmărmurită, ne făcea istoria Luminii, a Chipului, a mâinii care binecuvântă, trecea de la Orfeu la Hagia Sopfia și San Pietro, de la canoanele clasice la Renaștere și Baroc, de la manuscrisele de la Marea Moartă la Plotin, ajungând la Pascal și Dostoievski, la Rilke și Romano Guardini, melcul lui Antim, icoanele Răsăritului față cu San Juan de la Cruz, lumina Taborului, chinuitul chip pământiu al lui Hristos din Grünewald, sufletul sofianic teoretizat de Blaga, revenind la voievodalul hyperionic eminescian în comparație cu aspirațiile sufletului dantesc, pentru a „ateriza” în final în brațele Saskiei, la deosebirea dintre Eros și Agapé, la Augustin și cupa Graalului, rostul bobului negru în auriul aureolei, al păcatului pentru izbăvire… Plecam literalmente halucinați după două ceasuri de hermeneutică terapeutică, având inima căptușită cu ceea ce el numea „cămașă de aloe”, armura lăuntrică prin care devii ignifug, impenetrabil la tot răul lumii, în numele triumfului pe care „fratele Ioan” ni-l striga la final, ca leac față de toată urâciunea care ne înconjoară: „Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc?!?”.
■ Magazinul
Astăzi, pe un ger de crăpau pietrele, cum zice românul – dacă el a zis? – am mers la un magazin din Plaza CDN, Montréal, împins de urgența unei necesare cumpărături. Mă uit la termometrul din fereastră: – 26 °C! Un imens magazin, în preajma Crăciunului, sufocat de mărfuri de sezon, lume multă în căutarea cadourilor de sărbători. Tineri și bătrâni, cărucioare încărcate, agitație, brad de iarnă împodobit, Moș Crăciun, poze, copii, chiar și un cățel scoate mirat capul dintr-un rucsac purtat de o adolescentă. De toate, pentru toți! Mă strecor cu greu printre mărfurile răsfirate peste tot. Din boxele audio distribuite printre globurile luminoase și panglicile colorate de pe interminabilul tavan, răsună primele acorduri din „Anotimpurile” lui Vivaldi. Am tresărit, semnalul muzical aducându-mi aminte de o hazlie notație: într-un magazin la Paris, E.M. Cioran, era uimit să asculte Beethoven în timp ce își cumpăra izmene! Același articol era și obiectul căutărilor mele, numai decorul sonor era altul…
- Semnalări amicale…
Caiete Saga, 25, 15 Februarie 2026
Tocmai am primit de la poetul și editorul Adrian Grauenfels noua ediție a publicației sale de literatură, arte și traduceri. De data aceasta i-a pus subtitlul „cu Adrian G, friends, and poets”. Și are dreptate, în fond. Este multă poezie în acest număr, scrisă în limba română sau tradusă în limba română, mai mulți dintre amicii noștri literari, răspîndiți prin toată lumea, sînt prezenți împreună, ceea ce mă face să cred că numărul este cumva pus sub semnul prieteniei. De altfel, sînt „victimă”! Despre ce este vorba? Acum o vreme am semnalat unul din volumele de poezii de-ale lui Adrian prin cuvintele următoare: „Adrian face parte din cercul meu, nu foarte larg, de poeți contemporani de limbă română care îmi plac foarte mult. Nu am citit încă vreun poem de-al lui care să nu mă pună pe gînduri. Nu am citit tot ce a publicat, dar mai multe zeci de poeme am citit cu siguranță. Și de fiecare dată s-a profus același efect, indiferent dacă poezia actualiza un motiv biblic, asocia misterios un peisaj deșertic sau, din contra urban, cu formule gnomice sau explora în spirit avangardist limitele limbajului sau imaginarului. Ei cred că rostul poeziei e să te pună pe gînduri, să te provoace la întrebări, nu să te delecteze, să te uimească sau să te edifice etic la modul școlăresc. Adrian știe foarte bine lecția aceasta, așa că, în vreme ce citeam Vă rog, unde este Sudul?, am avut parte de tot atîtea căderi pe gînduri cîte poeme are volumul! Și încă și de și mai multe întrebări… (Liviu Antonesei)”. În numărul de acum al revistei, Adrian îmi dedică un poem care pleacă de la cuvintele mele, un poem care îmi place foarte mult și pentru care îi mulțumesc. Dar iată-l:
dar Nordul?
(Pentru Liviu)
unii au casa mai sus
mai la dreapta spre zenith
lângă vreo apă monotonă
ca un motet murmurat seara
pentru cei care nu merg la biserică
ca mine, ascult cum bate pendula în
ireversibilul timp
din casa mea mare și umedă
plină de non-cărți
care se stivuiesc stohastic
dorind imaculatele să nu fie citite,
nedeschise de adevăruri ascunse acolo
așteptând o resurecție și
el – praful
deranjat de
sunetul vag de la etajul unde Mahler
exersează simfonii neterminate…
Am casa la sud, amicii la nord,
plutesc în anotimpul fierbinte de Orient
mereu război,
n-am altă vină…
Încă o dată îi mulțumesc poetului și, acum, trimit la munca editorului. Adrian a postat revista pe net în două maniere cyberspațiale, să fie de ales:
https://www.academia.edu/164664606/Caiete_Saga_Nr_25_Editor_Adrian_Grauenfels
https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZbCul5ZrWyccynQpdLyH86FMUMz9pI1CD6X#/login
Lucian Scurtu despre „Nu există un loc unde să fugi”
Acest cel mai recent volum al meu de inedite s-a bucurat de o bună primire din partea criticii literare. Am și reluat aici mai multe din articolele care i-au fost dedicate, poate cinci sau șase. Postez acum cronica publicată de poetul și comentatorul de literatură Lucian Scurtu în numărul pe această lună al Expresului Cultural. Autorul, autor al șapte volume de poezii inedite și o antologie și autor de cronici literare și eseuri în foarte multe reviste din țară, mi se pare un excelent cititor de poezie. Nu scriu asta pentru că articolul e favorabil, ci pentru că trece de suprafața textului, realizînd un fel de „analiză spectrală” a ceea ce încerc eu să fac în poezie. Îi mulțumesc. Lectură plăcută! Voi pune textul la vedere, dar voi posta și linkul către revistă, sînt și alte lucruri interesante de citit acolo.
Dă clic pentru a accesa Expres-cultural-nr.-110.pdf
Am primit de la Horia-Vicențiu Pătrașcu, redactorul șef al publicației, primul număr din acest an al excelentei „reviste de filosofie arte și umanioare”. Dosarul numărului, parcă mai amplu decît de obicei, dar ediția ca atare îmi pare mai amplă este dedicat temei Quo Vadis, Homo Sapiens. În restul sumarului, secțiunile cunoscute, dedicate studiilor și eseurilor filosofice, celor literare, muzicii și desigur poeziei. Apare în avanpremieră un fragment dintr-o carte de Angela Martin în curs de apariție la Polirom – Îngerii de bronz. N-aș vrea să trec peste poeziile semnate de Elaine Egui, peste proza filosofico-fantastică Etajul șapte de Horia Vicențiu Pătrașcu, nici secțiunea America încotro, în care îl găsesc prima oară pe poetul și eseistul Romulus Brâncoveanu, cu eseul Realism politic, naționalism și reconfigurare hegemonică. Mult de citit, foarte mult, și cît se poate de interesant. Lectură plăcută!
Ioan Petru Culianu, o microistorie intelectuală – Conferință de Sorin Antohi
Vineri, 20 Februarie, Sorin Antohi a susținut o conferință dedicată lui Ioan Petru Culianu în Aula Academiei Române din Iași. Pentru cei care nu au putut participa la eveniment, Sorin Antohi anunță că acesta va fi postată pe pagina web și pe canalul Youtube al conferențiarului. Cînd se va petrece acest lucru, voi da de știre. De bună seamă că ieșenii au avut șansa urmăririi în direct!
- Rîdem din răsputeri…
Din pricina abundenței de meme, mereu sar rubrica aceasta dar, acum, tocmai am primit un banc foarte bun de la poeta Camelia Iuliana Radu, și e un bun prilej de revenire. Dacă aveți nevoie de psihoterapeut, aveți grijă ce alegeți, cereți referințe etc. Analiști precum cei din banc există și în realitate! Enjoy!
La psihiatru…
– Domnule doctor, am o problemă. În fiecare noapte, când mă bag în pat, am senzația că cineva se ascunde sub pat. Mă ridic, mă uit sub pat și, bineînțeles, nu este nimeni. Mă întorc în pat și după un timp mă gândesc că poate nu m-am uitat bine. Așa că mă ridic și verific din nou, fără niciun rezultat, desigur. Pe scurt, chiar dacă îmi spun că e o prostie, tot simt nevoia să mă asigur că nu se ascunde nimeni sub pat. Domnule doctor, asta îmi distruge viața, puteți face ceva?
– Hmm… înțeleg… tulburare obsesiv-compulsivă… Un an de psihoterapie, trei ședințe pe săptămână și vă vindec de obsesia dumneavoastră.”
– Ăă… Cât va costa asta, domnule doctor?
– 60 de euro pe ședință. Deci, 180 de euro pe săptămână, 720 de euro pe lună și, prin urmare, 8700 de euro în total.
– Ăăă… O să mă gândesc la asta…
Șase luni mai târziu, din întâmplare, psihiatrul dă nas în nas cu pacienta pe stradă.
– Nu m-ați mai căutat!
– 8700 de euro! Băiatul care îmi aduce pizza mi-a rezolvat problema. Doar cu 30 de euro!
– Băiatul care vă aduce pizza! Serios? Și cum a făcut-o?
– M-a sfătuit să tai picioarele patului!
Să fie dimineață pentru un început de săptămînă mai vioi! Că pe aici e lapoviță și ninsoare… Sosite de la mai mulți furnizori care vor fi divulgați pas cu pas. Enjoy!
Proverb femeiesc (Emil Belu)… Bărbatul bogat nu are vîrstă!
Deosebire (Septimiu Chelcea)… Deosebirea dintre flirt și hărțuire: dacă e milionar, e flirt!
Sănătate! (Willy Shalev)… Pentru o viață sănătoasă trebuie să ocoliți idioții, nu carbohidrații!
Mirare (Virgil Glăvan)… M-ar mira foarte mult ca vreun polițist să fi îndrăznit vreodată să-i spună unei femei pe care o arestează că are dreptul să nu vorbească!
Înțelepciune (Liviu Scutaru)… Uneori, înțelepciunea vine odată cu vîrsta. Alteori, vîrsta vine de una singură!
Problemă existențială (Ghiocel Costăchescu)… -Oare există sex după moarte?/ -Depinde de medicul legist!
Ce nervi! (Mardale, Cațavencii)… Acum, chiar că m-am enervat! Cum, nici măcar o moldoveancă în dosarele Epstein?!
Ziua Îndrăgostiților (Septimiu Chelcea)… -Iubitule, mîine e Ziua Îndrăgotiților!/ -Așa, și? Ne-au invitat la ei?!
Sărbători, sărbători (Liviu Scutaru)… Pentru că urmează zilele de 14 și 24 Februarie, 1 și 8 Martie, mulți bărbați au cerut să se înroleze!
Cumpărături de 14 Februarie (Ion Fercu)… Șampanie, o cutie de ciocolată, spumă pentru cadă, un buchet de trandafiri, 6 prezervative – 500 roni…. dar invidia din ochii vânzătoarei – de neprețuit.
Planul lui Bulă (Media)…
– Bulă, ce ai vrea să facem de Sfântul Valentin?
– Draga mea, hai să facem ceva ce 100% nu am mai făcut până acum.
– Sună foarte tentant, Bulă. La ce anume te-ai gândit?
– În seara asta, după ce mă întorc de la muncă, eu vreau să beau, iar tu vreau să taci.
Iubire casnică (Media)… De Ziua Îndrăgostiților, bărbatul vine acasă cu un buchet mare, mare de flori. Nevasta îl ia nervoasă din mâna lui si se plânge:
– Grozav, acum trebuie să mă simt și eu să mă pun în pat și să stau cu picioarele desfăcute, nu?
El îi răspunde mirat:
-Păi nu mai avem nici o vază în casă unde să arunci florile?
Ghinion (Media)… De Valentine’s Day, un bărbat intră în farmacie: -Bună ziua…/ -S-au terminat!
Bun și rău (Michael Astner, ZdeIași)… Pentru cine vrea mereu ca totul să fie mai bine, niciodată nu va exista ceva bun vreodată.
O idee (Septimiu Chelcea)… Dacă ai impresia că poți să creezi bună dispoziție cu o glumă, să știi că nu e deloc o idee rea!
Explicație (Ghiocel Costăchescu)… De ce femeile urăsc și nu înțeleg pescuitul? Pentru că pe baltă se tace!
Numai pe jumătate! (Liviu Scutaru)… -Dom doctor, sînt pe jumătate surd./ -Să verificăm: spune 66…/ 33!
Intelectual (Willy Shalev)… Un intelectual adevărat nu va spune niciodată „Prost ai fost, prost ai rămas”, ci „Timpul nu are putere asupra ta”!
Proverb japonez (Michael Astner, ZdeIași)… Dacă vrei răzbunare, trebuie să sapi două morminte…
Asumă-ți riscuri (Septimiu Chelcea)… Dacă o să cîștigi, o să fii fericit. Dacă pierzi, o să fii mai înțelept.
Performanță! (Ghiocel Costăchescu)… O mașină te duce din punctul A în punctul B, dar un BMW te duce direct în punctul G!
Strategie de salvare (Liviu Scutaru)… Dacă întîlnești o femeie care recunoaște că a greșit, cere-ți scuze și pleacă! E bărbat, femeile nu fac asta…
Metamorfoze (Willy Shalev)… O femeie transformă un copil într-un bărbat în vreo 20 de ani, dar vine alta și-l prostește în 10 minute!
O presimțire (Mardale, Cațavencii)… Am presentimentul că, la norocul nostru, ne vom întoarce de la Consiliul Păcii, al lui Trump, și f…ți și cu banii luați!
Alegeri pe sexe! (Mardale, Cațavencii)… -Asta e, am ales ca de obicei răul cel mai mic…/ -Poate voi, bărbații!
Sfatul medicului! (Septimiu Chelcea)… Luați astăzi două pastile și mîine, dacă vă treziți, mai luați două!
Trece vremea… (Ghiocel Costăchescu)… Toate cele care, în tinerețe, se făceau curve una pe alta, la bătrînețe se țin de braț cînd ies de la biserică.
Precizări guvernamentale (Liviu Scutaru)… Guvernul a făcut precizări importante: sexul se va trece în buletin doar dacă mai ești activ sexual! În rest, se va trece cruce!
Puterea femeii (Willy Shalev)… Dacă nu știți cît de puternică poate fi o femeie, atunci înseamnă că n-ați cărat niciodată o poșetă…
La curs (Emanuiel Pavel)… Profesorul: Te rog s-o trezești pe colega ta./ Studenta: Treziți-o dumneavoastră, că dumneavoastră ați adormit-o!
A bea și a nu bea! (Ion Fercu)… Pe vremuri erați scandalizați că Băsescu bea. Acum, poftim, Nicușor e treaz. Mulțumiți?
Legea pensiilor magistraților (Media, LA)… -De ce legea a trecut de CCR de-abia a cincea oară?/ -Au așteptat să nască Giani Stan!
La doctor! (Media)… -Doctore, la greutatea mea, cam ce înălțime ar trebui să am?/ -Uitîndu-mă așa la dumneavoastră, cam vreo patru metri!
Dacă tot sînt mari zăpezi pe aici și riscăm să rămînem prin case, m-am gîndit să public un grupaj amplu, primit de la scriitorul Ion Fercu. Și o ilustrație nostalgică de pe vremea cînd habar n-aveam de viruși și de poluare, de la vărul Liviu Scutaru. Enjoy!
E o minciună imensă vorba care spune că femeia își iubește mai mult copilul decât soțul. Nu are nici o problemă să-și lase copilul cu vecina dar, nu ar face asta niciodată cu soțul.
***
– Ce mănîncă chinezii?
– Tot ce mișcă.
– Și ce nu mișcă?
– Cu aia condimentează.
***
Test de abilități:
– Buuun… acum, ultima întrebare. Presupunem că vă-nsurați cu una dintre gemenele identice. Ce metodă ați folosi, pentru a vă deosebi soția de sora ei?
– Niciuna.
***
Doctorul către pacient:
– Cum sunt noile supozitoare pentru insomnie?
– Remarcabile, d-le doctor, nici nu apuc să scot degetul!
***
– Dragule ce să-mi cumpăr ca atunci când voi apărea pe plajă să întoarcă toți capul după mine?
– Schiuri.
***
Oamenii de ştiinţă britanici au stabilit că iepuroaicele niciodată nu apucă să spună că le doare capul!
***
Un tip intră într-o librărie şi se adresează vânzătoarei:
– Fiţi amabilă, aş dori o carte de Eminescu…
– Care? întreabă vânzătoarea.
– Mihai, răspunde clientul.
***
I: Cum îi dai nevestei mai multă libertate?
R: Îi lărgeşti bucătăria.
***
Dacă ar trebui să alegi dintre nevastă-ta și premiul cel mare la loto, ce mașină ți-ai cumpăra?
***
Un polițist oprește în trafic o mașină care mergea în zig-zag.
– Ce-ați băut? îl întreabă pe șofer, pregătindu-se să scrie procesul verbal.
– Trece acolo 6-7 beri, că sigur nu știi cum se scrie Jägermeister
***
-Wow, ce ai slăbit! Regim nou? Legume?
-Mda… legume…morcovi, cartofi, țelină…
-Le fierbi sau le prăjești?
-Le sap…
***
O blondă:
– Dar ce-i cu gaura asta în pantoful meu?
– Este pentru picior…
***
-Care-i cea mai mare parcare din România?
-DN1.
***
Valea Prahovei este singurul loc din lume unde se organizează revelioane drive-in.
***
Porsche a anunțat că lucrează la dezvoltarea unei cutii de viteze speciale denumită „Valea Prahovei” și care are doar un sfert din viteza întîi și puțin din marșarier.
***
Familiștii pasionați de munte din România au o problemă: e posibil ca, până ajung la Predeal, să le rămână copiilor costumele de schi mici.
***
La examenul de șoferi de anul acesta se vor da următoarele probe: sală, traseu și Valea Prahovei.
***
– Un preot și un polițist erau împreună pe stradă. La un moment dat văd doi indivizi care se băteau cu cuțitele. Polițistul dă să meargă să îi despartă, dar preotul îl oprește zicând:
– Stai, măi! Lasă-i să termine și apoi unul este al tău și unul al meu.
***
– De ce rochia de mireasa este albă?
– Asta e culoarea standard la toate electrocasnicele.
***
Eu şi prietena mea am intrat pentru prima oară împreună într-o cabină de duş. Văzându-mă un pic agitat, ea mi-a spus:
– Relaxează-te, doar urmează-ţi instinctele…
Aşa că nu m-am mai putut abţine şi am făcut pipi.
***
Alcoolul ucide celulele nervoase… Rămân doar cele liniștite.
***
Ce oameni se înmulţesc fără a face sex?
Răspuns corect: PENSIONARII…
***
La Radio Erevan, un ascultător întreabă:
– De ce costă divorţul atât de mult?
Radio Erevan răspunde:
– Pentru că merită!
***
La Radio Erevan, un bătrânel întreabă:
– Ce pot să-i dau unei fete tinere şi frumoase, ca să pot s-o îmbrăţişez?
Radio Erevan răspunde:
– Cloroform.
***
Ce a spus Moise când a despărțit apele?
Cele plate la stânga, cele carbogazoase la dreapta!
***
Un Boeing 747, o cursă de noapte, o stewardesă superbă, cu un decolteu devastator, se apleacă deasupra unui pasager care nu dormea și-l întreabă încetișor:
– Doriți lapte, sau ceai?
Pasagerul:
– În care este lapte și în care este ceai?
***
– V-aș recomanda, pe cât posibil, o viață sexuală regulată. Sunteți căsătorită sau aveți un prieten?
– Şi soţ, şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!
***
La farmacie:
– Puteţi să-mi daţi un test de sarcină?
– De care?
– Negativ, dacă se poate…
***
Un țăran cu fiul sau culegea fructele coapte.
Fiul:- Tata, ce o să facem din astea?
Tatăl:- Dacă o găsim pe maică-ta acasă facem compot, dacă nu – palincă…
***
Dacă, întâmplător, un bărbat gol puşcă nimereşte în vestiarul femeilor, acestea vor face mare zarvă, vor ţipa, vor încerca să-l ude cu apă rece pentru a-l da afară. Dacă o femeie goală puşcă nimereşte, în mod întâmplător în vestiarul bărbaţilor, aceştia vor fi foarte bucuroşi, prietenoşi şi ospitalieri. Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea şi frumuseţea sufletului bărbaţilor.
Un banc evreiesc foarte bun primit de la scriitorul Ion Fercu, care locuiește la Buhuși, unde circulă multe bancuri. Enjoy!
Judecata rabinului… Un evreu merge la rabin:
-Rabbi, mi se pregătește ceva oribil. Trebuie să vorbim.
-Dar care-i problema, omule?
-Soția mea vrea să mă otrăvească.
-Cum așa?
-Sînt sigur! Ce să fac?
-Lasă-mă să vorbesc eu cu ea, să văd ce e de făcut și îți spun.
După cîteva zile, rabinul îl sună pe bietul om:
-Am vorbit trei ore cu soția ta. Vrei sfatul meu?
-Sigur că da!
-Ia otrava, e mai bine așa…
Nu mai văzusem de multă vreme un grupaj de bancuri cu blonde, mă gîndeam că vor fi căzut victimă corectitudinii politice practicate de cei care confundă umorul cu ideologia. Dar mi-a sosit un grupaj destul de mărișor de peste ocean, de la prietenul nostru Virgil și Toronto. Și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu, în care vedem că există soluții pentru vacanța de vară și în aceste vremuri austere. Mai ales că iarna ne-a dat o mînă de ajutor din timp! Enjoy!
Două femei stau de vorbă:
-Mie îmi merge foarte bine căsnicia.
-Care e secretul?
-Vorbesc cu el foarte drăgălaș, îl alint cu nume de insecte: greierașule, gândăcelule, fluturașule..
-Voi încerca și eu…
Merge blonda acasă și-i spune soțului:
-Am sosit, păduchel.
***
Două blonde stau de vorbă:
-Dragă, ești plină de cucuie. Ce-ai pățit?
-Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap, capacul ăla de WC!
***
Discută două blonde:
-Am fost la medic și mi-a spus că sunt gravidă.
-Extraordinar, și cine e tatăl?
-Asta nu mi-a spus.
***
O blondă ieșea de la secția de votare. O prietenă o întreabă:
-Ce faci, tu? Pe cine ai pus ștampila?
-Pe președintele comisiei. Era așa drăguț!
***
O blondă lovește un automobil. Din mașina lovită iese șoferul și o întreabă:
-Măcar ai dat examen pentru permis?
-Desigur! Și spre deosebire de tine, de mai multe ori!
***
O blondă se duce la piață să cumpere miere. O întreabă pe vânzătoare:
-Bună ziua, aveți miere de albine?
-Da am, de salcâm de trandafir etc..
Stă blonda pe gânduri și până la urmă zice:
-Dar de albine nu aveți?
***
-Ei, cum te-ai descurcat cu micuțul în lipsa mea? o întrebă mama pe tânăra blondă, baby-sitter.
-Foarte bine, doamnă! A înghițit un gândac, dar i-am dat imediat să bea puțin insecticid.
***
Mecanicul tocmai termină de reparat mașina blondei și se întoarce către ucenicul său:
-Dorele, dă-mi te rog lubrifiantul!
-Puii mei… zice blonda’ n-aș putea să plătesc pur și simplu?
***
Discuție între două blonde:
-Mama ta este o mare mincinoasă.
-De ce, dragă?
-Spunea că negrul slăbește, iar de două săptămâni mă îmbrac doar în haine negre și nu am dat jos niciun kilogram…
***
Două blonde într-un lift. Deodată liftul se blochează. Crizate, încep să strige:
-Ajutor! (zice prima)
-Ajutor! (zice a doua)… și tot așa…
La un moment dat se opresc și zice una către cealaltă:
-Fată, hai să strigăm amândouă simultan, că așa avem șanse mai mari să fim auzite.
-Bine, zice cealaltă.
Deodată se aude:
– Simultaaaaan! Simultaaaaan!
***
O blondă şi o brunetă se plimbă cu maşina. La un moment dat bruneta, care era la volan, trage pe dreapta.
-Ce faci, dragă, de ce opreşti?
-Am rămas fără benzină.
-Vai, ce deşteaptă eşti! Eu n-aş fi ştiut şi aş fi mers mai departe!
***
Două blonde la pescuit. Una dintre ele prinde un pește.
-Fată, dar nu ți-e milă de peștișorii ăștia nevinovați?
-Dar de ce fată să-mi fie milă, nu vezi că le place?
-Eh, fată, dar de unde știi?
-Păi da, nu vezi fată cum dau din coadă?
***
O blondă așteaptă la semafor. Se face verde, nu pleacă. Se face galben, nu pleacă. Se face roșu, nu pleacă. Vine polițistul:
-Domnișoara dorește altă culoare?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
