- Prima pagină…
80 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz
A fost Ziua Mondială a Comemorării Holocaustului. Ziua a fost aleasă pentru că este cea a eliberării de către trupele aliate a lagărului de Auschwitz, cea mai mare uzină a morții pe harta aplicării „soluției finale”. În momentul eliberării, în lagăr erau 7000 de deținuți, dar în timpul funcționării sale, aici au fost uciși între 1,1 și 1,6 milioane de evrei. Exclusiv pentru faptul că erau evrei. Cifra totală a rezultatelor aplicării „soluției finale” în arhipelagul lagărelor este terifiantă, circa 6 milioane de evrei. Se sparie gîndul, dar parcă și mai mult se sparie cînd observăm că ofensiva antisemitismului în Europa a atins un nivel inimaginabil, probabil comparabil cu cel antebelic…
2.De la prieteni…
Julien Caragea
Izmene pe călător
Ce ați făcut, nătărăilor, cu coiful de aur?
Uite, mă uit la unghiile mele pline de pământ –
singurul pământ pe care îl am și eu în țara asta.
…Faine semilune!
De la jaful ăla grețos am noaptea coșmaruri.
Tot aud hurducături pe cer, trăsnete.
Ce ați făcut cu Tezaurul, cu brățările dacice?
Chiar, le-ați dat pe daiboj, hoțului olandez,
prostituatelor ce ispitesc din vitrine?
Pe o chitanță de mână – șervețel
iscălit pe genunchi, la restaurant?
Păi, dacă știam că sunteți așa darnici,
vă ceream eu, măcar Coiful de aur.
Că mi s-a pus pata pe el!
Îl expuneam la fereastra dinspre șosea
din clădirea dărăpănată a Poștei
de la Crăcănații-din-Vale.
Îl expuneam într-o haltă părăsită.
Sau într-o pădure, să-l admire și lupii.
Sau mi-l puneam eu pe cap.
Vara, când mă duc la pescuit.
Să nu mă muște țânțarii!
Și ce făceați voi cu el, când îl aveați
la Muzeul nostru Național de Istorie?
Vi-l smulgeați pe rând unul de la altul,
vi-l așezați pe scăfârliile seci
și râdeați zgomotos, trăgându-vă bobârnace?
„Pe furiș”. O expresie astăzi la modă.
Acum o să puneți tinichigiii să facă altul.
Vom avea un tezaur de tinichea, asta merităm!
Aud noaptea hurducături. Precis
Că s-a răsturnat pe aici, la noi undeva,
loitrarul cu proști.
Lung car! Oare, nu se mai termină?
Îmi privesc admirativ pământul de sub unghii.
Am să-l las moștenire urmașilor și urmașilor.
Poate, cândva, pământul de sub unghiile poetului
va fi singurul pământ ce a rămas din România.
Și, atunci, el va fi de o valoare inestimabilă.
Cel mai prețios obiect din patrimoniul național!
Paul Țibuleac
Necunoscută
Dac-aș ști că voi trăi până la capăt
bucuria de-a fi cu toate simțurile
aș abandona mintea-n miezul întâmplării
ca o cheie inutilă pentru lacătul dintre cer și pământ
și gândurile le-aș lăsa slobode-n amiază
să-ndrepte grabnic curenții de lumină
spre pulsul prins între-amintirile
prefăcute-n vise de iscodirea excesivă.
Lifeplaying
Las gândurile să se-așeze-n mintea
rotită după timp și-nchipuire
cu speranța unui minuni prevestite
de-atâția ani în care norocu-i blocat
între cauză și efect
deși nu mai știu exact care-i diferența acum
adun totul în miza fiecărei dimineți
și risc bucata mea de lume
refăcută din cioburile de ieri și de-altădată
de o parte și alta a sunetelor
zilele se rostogolesc rien ne va plus.
Cezar Straton
Un nou fragment din cartea despre amor la care scrie prietenul Cezar Straton, de data aceasta dedicat reprezentantelor de elită ale artei plăcerii… Enjoy!
Decădere. „Favorite” și „curtezane”
Frumoase, cultivate și manierate, „favoritele’’ din mediul regal și „curtezanele” din mediul civil erau prostituate de lux cu iubiți aleși pe sprânceană. La Paris, li se mai spunea și „demimondene” (după Dumas-fiul). Una dintre cele mai sus-puse a fost englezoaica Cora Pearl, cea care prefera omletă cu diamante și care apărea la desertul dineurilor regale dintr-o cupă uriașă, cu frișcă… A sedus mai mulți magnați și prinți generoși, printre care și membri ai familiei Bonaparte. Cum de își permitea Cora Pearl luxul uluitor care a exasperat Parisul? Născută Emma Eliza Crouch, la Plymouth (în 1835), ea a crescut la o mănăstire din Boulogne (nordul Franței), căci tatăl (violoncelist) a părăsit familia. A învățat manierele elegante și o franceză impecabilă, dar nici o meserie. A început prostituția la Londra și apoi un bogătan a adus-o la Paris. După opt ani printre măicuțe, Orașul Luminilor a fascinat-o definitiv. La început a fost „actriță bulevardieră”, apoi a început șirul amanților cu sânge albastru. Primul a fost ducele de Rivoli, dar Cora l-a dezamăgit căzând în patima ruletei. Pierdea din greu și Rivoli a dispărut din peisaj, după ce iubita lui pretindea să facă baie doar în șampanie și să doarmă pe un așternut de orhidee… La restaurante cerea „omletă cu diamante”, cică în glumă, dar femeia nu se juca. Din salba de prinți a făcut parte și nefericitul Willem de Orania (fiul regelui Olandei, William III), retras la Paris după ce părinții l-au împiedicat să se însoare cu o „iubită inferioară”. Dar prințul Willem o trăda mereu cu Henrietta Hauser, așa că următorul prinț a apărut imediat: Achille Murat, fiul regelui de Napoli și nepot al lui Napoleon Bonaparte (mamă fiindu-i Caroline Bonaparte). S-a plictisit repede de Murat și în apartamentul ei de lux din Paris și-a făcut intrarea ducele de Morny, nimeni altul decât fratele vitreg al lui Napoleon III. Acesta era căsătorit cu o fermecătoare rusoaică, prințesa Sofia Sergheevna, rudă cu poetul Pușkin. Dar „amănuntul” n-o deranja pe eleganta englezoaică, proaspăta proprietară a unui castel micuț numit „Beauséjour”, pe malul râului Loiret. Din păcate pentru curtezana care învârtea banii cu lopata, cheltuielile începuseră să-i irite pe amanți. Se spune că numai la un „transport” de veșminte de lux plătea 18 mii de franci (salariul mediu al muncitorilor era 200 franci pe lună). Așa că ducele de Morny a abandonat-o. Dar i-a luat locul prințul Joseph Napoleon, văr cu Napoleon III și fiul lui Jérôme Bonaparte, fratele mai mic al marelui împărat. Acesta a suportat-o (la propriu și la figurat) nouă ani, până în 1874; în acel an, Cora avea deja 40 de ani și a decăzut complet din cauza unei întâmplări tragice: bancherul Alex Duval, refuzat mereu de curtezana cu pretenții mult mai mari (voia și rang nobiliar, prin măritiș), s-a împușcat la ușa ei (a supraviețuit), dar ea nici măcar n-a chemat poliția sau doctorul. Parizienii au aflat și curtezana a devenit subiect de mare dispreț public. Refugiată la Londra, Cora Pearl a revenit la prostituție, dar cu pretenții mult mai mici. Nu pusese nici un ban deoparte și trăia mult mai modest. Seratele prelungite de la Paris, când dansa goală pe masă și aduna bijuterii cu tolba, trecuseră ca un vis frumos. A început să bea și s-a îmbolnăvit grav de stomac. A murit în sărăcie, tolerată la parterul unui imobil unde primea hrană pe gratis. Nici un prinț nu și-a adus aminte de ea. A murit la 50 de ani, singură, înmormântată de vecini, fără piatră tombală, la cimitirul săracilor din Londra. Ea, care putuse deveni nevastă de „Napoleon” cu acte în regulă…
- Semnalări amicale
Excelent interviul pe care poetul Dinu Adam îl acordă prietenului nostru comun, prozatorul Cristian Teodorescu. Într-un fel, titlul cuprinde concluzia, dar interesant este drumul către aceasta! Lectură plăcută.
Adrian Grauenfels (ed) – Caietele Saga, 12, februarie 2025
Tocmai am primit de la prietenul nostru, poetul și editorul Adrian Grauenfels, primul număr din acest an al Caietelor Saga. Un regal de lectură, pe cît sînt de diverse contribuțiile, pe atît sînt de interesante. Iar ilustrațiile… ce să spun? Se văd mîna și ochii ageri ai lui Adrian. Lectură plăcută, vizualizare de asemenea! De la linkul următor, publicația poate fi descărcată în format pdf.
https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZw1BF5Zo7VsJ3lWQapMuybGDm30U5zM649V
- Shakespeare – Sonete
Astăzi, Marele Will, însoțit de eminentul său traducător, sosesc pe seară. Nu din vreun capriciu, ci pentru vor să rămînă în fereastra noastră pînă dimineața tîrziu. Enjoy!
Sonetul CXXXIX
O call not me to justify the wrong
O, să nu-mi ceri acum să trec eu peste
Răul ce înadins mi-l faci tu mie.
Rănește-mă nu din priviri, vorbește-mi;
Omoară-mă, dar nu prin viclenie.
Zi-mi că iubești pe altul, dar cu mine
Când ești, iubito-n jur nu te uita.
De ce să mă rănești când știi prea bine
Că forței tale n-am cum rezista?
Hai să te scuz: „Ah, draga mea cunoaște
Că ochii ei frumoși dușmani mi-au fost,
Și de la mine fața și-o întoarce
Pe alții să-i lovească nemilos”.
Dar să n-o faci, fiind aproape mort
Ucide-mă-n priviri, să scap de tot.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Mosil a fost mult mai popular decît sînt îndeobște matematicienii, probabil pentru că, pe lîngă geniul matematic avea și geniul replicii. Iată o colecție din zicerile sale tocmai primită de la vechiul meu prieten Willy Shalev. Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Motto-ul lui Moisil : „Legile ţării nu-i interzic nimănui să fie imbecil”.
Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
*****
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
*****
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor.
– E adevărat, a replicat Moisil, dar e un defect de care mă corectez în fiecare zi…
*****
Un prieten îi spune într-o zi:
– M-am săturat până-n gât de matematica asta pe care o predici tu…
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus!
*****
O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
– Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine nici cele mai mari adevăruri nu m-au supărat niciodată… De ex: teoremele matematice….
*****
Cugetare:
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.
*****
Cineva l-a întrebat: „Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”
Profesorul Moisil a răspuns: „Ştiinţa nu e tristă decât pentru unii”.
*****
Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.
*****
„Libertate totală”: ai impresia că e un joc de cuvinte această expresie și pare un non-sens… Fiecare are atâta libertate, cât îi permit legile țării în care trăiește…
*****
Problema morţii este vie… la o anumită vârstă.
*****
Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.
*****
Se ştie că un profesor bun e acela care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.
****
Măsura legislativă, o indicaţie administrativă, este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica automat. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.
*****
Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e „puneţi, fraţilor, piedici!”, ci „dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”.
*****
Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui.
*****
Consider că munca e o pedeapsă numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.
*****
Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli și când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.
*****
Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii că ai dreptate. Totusi, nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.
*****
Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
*****
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.
*****
Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.
*****
Numai prostia poate să aibă intermitenţe.
*****
Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.
*****
Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.
*****
Marele regret al vieţii mele este… că nu am avut nici unul…..
*****
Din experiența personală : vinul și femeile se dau… numai pe bani.
Un banc foarte scurt și foarte pregnant de la profesorul Septimiu Chelcea și o glumă grafică, la tema zilei, de la prozatorul Ion Fercu. Enjoy!
Telefonul de la miezul nopții
–Alo, am nimerit unde trebuie?
-Nu, dar te trimit imediat.
Trebuie să precizez că vorba lui Moisil mi-a parvenit, într-un comentariu, de la Inimă Rea. Caricatura de C. Pătrășcan, la tema zile în media, mi-a sosit de la Cezar Straton. nu de la Emanuiel Pavel, cum se întîmpla de o bună bucată de vreme. Enjoy!
Propunere! (Liviu Scutaru)
Propun că pensiile speciale sa fie expuse la un muzeu din Olanda. Doar așa scăpăm sigur de ele.
Suspectul principal (Ion Fercu)
Principalul suspect al poliției olandeze este regretatul actor Amza Pellea – singura persoană căreia i se potrivea perfect Coiful ca mărime.
Ceaușescu a propus ca profesorii să stea 8 ore la serviciu (G. C. Mosil)
Înseamnă că el are nevoie de curul lui Mosil, nu de capul lui.
Un banc tocmai sosit de la vechiul meu prieten, sociologul Mihai Dinu Gheorghiu, și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Noul job
Un bărbat din Miami care caută un loc de muncă trece prin fața unui birou de recrutare de locuri de muncă, când se oprește pentru a citi unele dintre locurile de muncă oferite. Deodată observă o ofertă intrigantă: „Se dorește: asistent ginecolog/ Nu necesită experiență/ Ajută pacienții să se dezbrace, îi bărbierește și pregătește zona de examinare, ajută pacienții să își pună halatul de examinare, ajută pacienții pe masa de examinare, îi face să se simtă confortabil./ Salariu de 50.000 USD”
Bărbatul intră pentru a-și exprima interesul față de poziție.
Managerul spune:
-Bine, dar va trebui să mergi la Atlanta.
-Atlanta? Am crezut că slujba este locală.
-Este locală, dar la Atlanta este capătul de acum al cozii pentru interviu.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
