- Poem din august…
Concluzie. Un ecou din Rilke
cu ochii ascunși după ochelarii aproape negri
privesc în jur și-mi dau iute seama
că nu sînt cel mai urît dintre cei de pe stradă
se poate mai rău, se poate mult mai rău…
încă un efort și devin un bătrîn plin de farmec
chiar și cu alura scheletică vocea tremurătoare
ochii tot mai îndepărtați înspre marele hău…
un dar prețios morții care nicăieri niciodată
nu dă rest nu ratează îl înșfacă pe orișicare…
nimic nu poate fi pentru totdeauna al tău!
nu, nu e deloc ca și cum ai ieși la plimbare…
25 August 2025, în Iași
- Prima pagină
Prietenul Cezar Straton și-a încheiat serialul de glume Rîdem cu Eros, dar ne propune unul nou, care mi se pare la fel de amuzant. Gluma grafică mi-a sosit de la Ion Fercu, am ales-o pentru că e la temă! Enjoy!
The Ideal Man.
Un magazin care vinde soți la alegere tocmai s-a deschis în New York. Femeile își pot alege soțul dorit. În fața magazinului este afișată o listă de instrucțiuni care explică modul de funcționare: 1. Puteți vizita magazinul o singură dată! 2. Puteți alege orice bărbat de pe diferite niveluri sau puteți alege să mergeți la un nivel superior, dar să rețineți că nu vă puteți întoarce la nivelul inferior decât dacă ieșiți din clădire! Așadar, o femeie merge la magazin să-și găsească un soț. – La primul etaj scrie pe ușă: „Acești bărbați au locuri bune de muncă și Îl iubesc pe Dumnezeu.”. La etajul al doilea: „Acești bărbați au locuri de muncă, Îl iubesc pe Dumnezeu și iubesc copiii.”. La etajul al treilea: „Acești bărbați au locuri de muncă, Îl iubesc pe Dumnezeu și copiii și sunt extrem de frumoși.”. „Uau!”, spune ea, dar vrea să continue să urce, să exploreze. La etajul 4: „Acești bărbați au locuri bune de muncă, Îl iubesc pe Dumnezeu și copiii, sunt extrem de frumoși și își ajută soțiile cu treburile casnice.”. „O, Doamne! Nu-mi vine să cred!”. Dar vrea să continue la nivelul următor, unde a citit: Etajul 5: „Acești bărbați au locuri de muncă, Îl iubesc pe Dumnezeu și copiii, sunt extrem de frumoși, își ajută soțiile cu treburile casnice și sunt romantici.”. Femeia este prea tentată să se oprească, și continuă spre etajul 6, unde citește: Etajul 6: Sunteți vizitatoarea cu numărul 4.363.012. Nu există bărbați la acest etaj. Acest etaj există pentru a demonstra că femeile sunt imposibil de mulțumit. Vă mulțumesc că ați vizitat Magazinul de Soți…Vă rog să fiți atente la trepte la ieșire și să aveți o zi plăcută.
Speranță feminină.
Un agent de vânzări pleacă într-o călătorie de afaceri, taman în timpul sărbătorilor de Crăciun. În timpul călătoriei sale, decide să-i trimită un cadou soției sale, aflată în Franța. Ea îl deschide și găsește o pereche de pantaloni cu „Crăciun Fericit” scris pe piciorul drept și „La mulți ani” pe cracul stâng. La telefon, soția lui îi mulțumește călduros pentru cadou, dar adaugă: – Sper că vei veni să mă vezi între sărbători!
Sfaturi materne.
Cu o zi înainte de nuntă, viitoarea mireasă vorbește cu mama ei: – Mamă, vreau să mă înveți cum să fac un bărbat fericit! Mama oftează adânc, apoi începe: – Ei bine, draga mea, când doi oameni se iubesc, se doresc și se respectă, dragostea este întotdeauna un lucru frumos…trebuie să-l săruți, să-l exciți… – Te opresc chiar aici, mamă!Sunt foarte bună la pat; am vrut doar să mă înveți cum să gătesc lasagna și omleta cum trebuie.
Ziua Spovedaniei
– Gata, părinte. Ieri, am făcut dragoste cu soția mea de 3 ori! – Dar, fiule, cu soția ta, nu e niciun un păcat! – Da, părinte, dar de 3 ori, la naiba, n-am mai făcut-o din noaptea nunții! Trebuia să mă laud și eu, cuiva!
Dilemă.
La Judecata de Apoi, 10 femei s-au înfățișat înaintea Sfântului Petru și a lui Dumnezeu. Sfântul Petru le cere acestor doamne să facă un pas înainte dacă, măcar o dată în viață, l-au înșelat pe dragul lor soț. Dintre cele 10, nouă fac un pas înainte. Dumnezeu se întoarce către Sfântul Petru și îl întreabă: – Sfinte Petru, ce facem cu surda?
Frigiditate
– În zece ani de căsnicie, un bărbat îi spune psihiatrului său, soția mea a ieșit o singură dată din frigiditatea, din imobilitatea ei patologică. – În ziua în care, poate, sugerează psihiatra, ai excitat-o anterior cu câteva mângâieri, atingeri, sărutări? – Nu, a fost ziua în care, în timp ce mă chinuiam să fac dragoste cu ea, și-a lăsat un braț să atârne din pat, iar eu i-am băgat, din greșeală, două degete într-o priză.
Asta-i viața!
La început avem o femeie în brațe, apoi pe brațe și în final o purtăm pe/în spate!
Mișto avertisment!
A consuma alcool acasă în loc să-l bei la bar este foarte periculos…Era cât pe ce să-i cer soției, întors acasă, numărul de telefon.
Evadare.
Doi soldați vorbesc. Primul întreabă: – De ce te-ai înrolat, voluntar? – Sunt căsătorit și voiam pace… De asta am plecat la război…
Meniu.
E ora cinei, iar la masă, o nevastă își întreabă soțul: – Pot să te servesc? – Da, dar de când ne cunoaștem, încă nu am aflat cu ce….
Upssss!
După o noapte lungă, fierbinte și intensă de amor, un tip se întoarce pe spate și se uită prin camera partenerei sale. Vede o fotografie înrămată a unui bărbat pe noptieră, lângă pat. Firește, începe să intre în panică. „Ăsta e soțul tău?”, întreabă el nervos. „Nu, idiotule!”, răspunde ea, cuibărindu-se tandru lângă el. „Atunci e prietenul tău? ” „Deloc!”, spune ea, mușcându-l, tandru, de ureche. „E tatăl tău sau fratele tău?”, spune el liniștitor. „Bineînțeles că nu!”, spune ea, râzând. „Dar cine e atunci?”, întreabă tipul, nedumerit. Calmă, fata îl trage înapoi spre ea, îl îmbrățișează și îi șoptește la ureche: „Ăsta sunt eu, Bill, înainte de operația de schimbare de sex.”.
Reclamație de client.
Un soț furios sună la recepția hotelului în care stă: – Vă rog, puteți veni repede, tocmai m-am certat cu soția mea și ea a spus că o să sară pe fereastră, de la etajul cinci. – Îmi pare rău, domnule, dar asta este o problemă personală. – Da, dar nenorocita aia de fereastră nu se deschide și asta e o problemă a voastră, cred!
Posteritate (anticipată).
Un pictor merge la galeria unde sunt expuse lucrările sale. Managerul îi explică: – Ei bine, am vești bune și vești proaste să vă dau. Vestea bună este că un bărbat a venit zilele trecute să vă evalueze toate picturile. Voia să știe dacă pânzele dumneavoastră vor crește în valoare după moartea dumneavoastră…- Și? – I-am spus că da, că prețurile lucrărilor dumneavoastră probabil se vor dubla după moartea dumneavoastră… Apoi a insistat să cumpere toate picturile expuse aici. – Asta e minunat! Sunt bogat! Și care e vestea proastă? – Ei bine…acest cumpărător este doctorul dumneavoastră…
- De la prieteni…
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil
De cîteva zile s-a mai răcorit, ba chiar am avut și ploaie, așa că prietenul nostru din Montreal, eseistul Emil Belu, ne poate vizita nu doar în ziua, ci și la ora obișnuită. Un nou episod din peregrinările sale prin spațiu, timp, cărți, peisaje, personaje etc. Lectură plăcută!
■ Scrisoare
În corespondenţa lui Flaubert cu Edma Roger des Genettes – câteva scrisori scurte, pline de banalităţi de epocă şi amabilităţi de circumstanţă – există o frază, des citată în ultimul timp, care a trecut din epistolă în paradigmă: „Nemaiexistând zei, iar Hristos neexistând încă, de la Cicero la Marc Aurelius, a fost un răstimp în care singur, doar omul a existat”. În această perioadă de aproximativ trei sute de ani, îmi place să-l aşez pe Mircea Eliade, egal depărtat de zei şi dumnezei. Aici e graniţa dintre apusul mitologiei şi răsăritul gândului religios, aici îmi pare a fi locul ideal pentru un arbitru al judecăţilor absolute. În fond, să-i dăm dreptate lui Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face fiecare cu singurătatea lui”.
■ Certitudini și îndoieli
„Marea valoare practică a certitudinilor nu trebuie să ne ascundă fragilitatea lor teoretică. Ele se ofilesc, îmbătrânesc, în timp ce îndoielile păstrează o prospețime inalterabilă…” (E.M. Cioran)
■ Evanescenţa spiritului creator
Există în viaţa marilor creatori, indiferent de domeniu, lungi perioade de sterilitate creatoare. Atingând piscuri de nebănuit, zămislind capodopere ce dăinuie peste timp, autorii se văd la un moment dat cu potenţialul diminuat, ba chiar ajung la un prag unde creaţia devine imposibilă. Fenomenul este relativ frecvent, dar explicaţiile lipsesc. Ce impuls misterios inhibă creatorul? Ce cauze generează acest colaps? Un subiect căruia nu i s-a dat mare importanţă. Îl judecăm pe scriitor, muzician, sculptor, om de ştiinţă etc., după piscurile creaţiei, întotdeauna raportat la un etalon subiectiv. Perioadele de stagnare, scăderile, le trecem cu vederea, atribuindu-le motivaţii ce ne scutesc de efortul introspecţiei. Cum este posibil ca firul plăsmuirilor marilor creatori să se întrerupă brusc? Ce miracol conduce la sărăcirea imaginaţiei? Există, desigur, şi creatori a căror operă este un continuu urcuş. Un caz fascinant, opus celor ce s-au oprit pe spirala evoluţiei, este al fizicianului american John Bardeen. Este singurul, după câte ştiu, care a primit de două ori Premiul Nobel pentru cercetări în acelaşi domeniu: fizica. Prima dată răsplata i-a venit pentru descoperirea tranzistorului, împreună cu W.H. Brattain şi W. Shockley. A doua oară, pentru interpretarea cuantică a supraconductibilităţii, împreună cu L.N. Cooper şi J.R. Schrieffer. Fenomenul fizic era cunoscut, lipsea argumentarea fizico-matematică a acestei „stranii” proprietăți: la temperaturi foarte scăzute (zero absolut), rezistența conductorilor electrici devine nulă. Demonstrația fenomenului – la care au mai colaborat alți doi celebri fizicieni ce trudeau în domeniu – i-a adus pentru a doua oară mult râvnitul premiu. O excepţie fericită ce confirmă nebănuitele resurse ale spiritului creator. La polul opus, cel al blocării spiritului creator, este des citat cazul lui Rimbaud, cunoscut chiar sub o denumire generică: „Sindromul Rimbaud”. La vârsta de douăzeci şi unu de ani, autorul celebrei poezii Un saison en enfer, s-a oprit brusc dintr-o ascensiune poetică fulgerătoare. Greu de crezut dacă a avut motive obiective, sau poate „înhăitarea” cu Verlaine a dus la abandonul poeziei. Vântură Europa, ajunge în Egipt, lucrează în construcţii, se apucă de comerţul cu piei şi cafea, certuri violente cu Verlaine, stropite din belşug cu alcooluri şi împănate cu focuri de revolver, iată câteva tentaţii care au dus la abandonul Muzei. Nu a mai făcut nici un efort pentru a reveni la uneltele poeziei. A fost, cred, o abdicare asumată, de care destinul poetic nu poate fi acuzat. De ce în ultimii douăzeci de ani – se întreba M. Eliade – gloria muzicală a Finlandei, Sibelius, nu a mai dat nimic? Se aştepta de la el promisa Simfonie a VIII-a, care, din păcate, a rămas un proiect eşuat. Să-i fi secat izvoarele inspiraţiei? Să fi fost precumpănitoare teama de a nu se mai ridica la înălţimea creaţiilor precedente? Greu de spus.
De ce în ultimii douăzeci şi cinci de ani – se întreba acelaşi istoric al religiilor – Brâncuşi nu a reuşit să mai aducă nimic nou în sculptură? Au fost reluate vechi teme, șlefuiri repetate ale unor lucrări lovite de aripa geniului. M. Eliade încearcă a argumenta câteva idei (Fragments d’un Journal). Ipotezele sunt seducătoare, misterul rămâne. O paranteză. De ce oare M. Eliade nu l-a vizitat pe Brâncuşi la Paris, în anul 1948, când sculptorul îi transmisese rugămintea de a-l întâlni, prin C.V. Gheorghiu? O ezitare regretată mai târziu, care putea arunca o rază de lumină asupra acestei maladii fără leac: atenuarea potențialului creator. Un hermeneut al religiilor, un decodificator al atâtor mistere, ar fi putut, cel puţin în cazul lui Brâncuşi, da un răspuns plauzibil la nedumerirea de mai sus. O presupunere. Desigur, numărul creatorilor atinşi de această „catalepsie culturală” este destul de mare. Dar există şi reversuri fericite, cei pe care harul creaţiei i-a atins la bătrâneţe. Citeam undeva cazul Ninei Berberova: debutează la optzeci şi cinci de ani şi moare la nouăzeci şi doi de ani! Într-o carte a unui distins cărturar – am mai pomenit această constatare –, dau peste o interesantă reflexie a lui Juan Huarte, scriitor spaniol din secolul al XVI-lea: „Democrit ajunsese – în anii târzii – la o asemenea perfecţiune a înţelegerii încât îşi pierduse cu totul imaginaţia”. Să fie colapsul creatorului determinat de un apogeu al înţelegerii?
■ Parabolă
„Cea mai frumoasă parabolă e cea musulmană, cu Profetul Muhammad și beduinul, în care acesta spune: «…dacă Domnul mă va cerceta pentru păcatele mele, Îl voi cerceta și eu pentru iertarea sa». Ceea ce auzind, îngerii uită să-și cânte cântecele de slavă pentru că, de bucurie, plâng.” (Livius Ciocârlie, Urmare și sfârșit)
■ Sondaj japonez
Într-un sondaj din 1993, realizat în Japonia, două treimi dintre japonezi declară că aspirațiile lor sunt de natură spirituală, pe cele materiale considerându-le mai mult sau mai puțin împlinite, chiar „sănătatea” în sine este un ideal destul de modest, poate o altă formă de evitat ceva rău, și nu o aspirație propriu-zisă. La români, în 1993, dorința principală era „sănătatea”, urmată la mare distanță de dorința de a câștiga bani, a deschide o afacere… (România după `89, Alina Mungiu, Ed. Humanitas, 1995)
- Rîdem din răsputeri…
Un banc lung și narativ, o poveste primită de la scriitorul Cezar Straton, din care se vede că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea de la tîrg! Și o glumă grafică de la alt scriitor, Ion Fercu. Enjoy!
O poveste de familie…
Un bărbat intră într-o farmacie. Se adresează farmacistului:
– Bună ziua, aș dori un prezervativ pentru că în seara asta voi mânca la prietena mea acasă și simt că în sfârșit voi putea face dragoste cu ea.
Farmacistul îi întinde un prezervativ.
– Dă-mi și un al doilea, pentru că nici sora prietenei mele nu e rea și îmi tot face cu ochiul.
Farmacistul îi întinde un al doilea.
– În sfârșit dă-mi, să fie, și un al treilea pentru că mama prietenei mele e bine conservată și cred că ar vrea și ea.
Bărbatul ajunge la prietena lui acasă și se așează la masă. În dreapta lui este prietena lui, în stânga lui este sora prietenei lui și vizavi de el este mama prietenei lui. Când sosește tatăl, bărbatul începe să se roage:
– Tatăl nostru care ești în ceruri…
Prietena lui nu înțelege ce se întâmplă, apoi îl întreabă:
– Nu știam că ești atât de credincios?!
– Nici eu nu știusem că tatăl tău este farmacistul…
Primele șase meme sînt sosite de la furnizori diferiți, care vor fi divulgați pe parcurs, ultimele sînt haiducite din media și aparțin, după caz, unor politruci năstrușnici sau unor observatori ageri… Gluma grafică mi-a venit de la prietenul Radu Mârza. Enjoy!
Viață grea (Septimiu Chelcea)
Greu să fii bărbat în ziua de azi. Trag femeile de tine „ca de un cîine mort”, dar tu nu și nu, tu ești numai poezie, romantism, trandrețe și afecțiune.
Sfat prețios (Adrian Vasiliu)
Dacă vreodată te simți prost, nu te duce la doctor, nici el nu are ce să-ți facă!
Iubiții ideali (Cezar Straton)
De ce sunt astronauții buni iubiți? Pentru că sunt obișnuiți să petreacă mult timp în spațiu… și să ne lase libere!
Reforme (Willy Shalev)
Cum iese un politician din pușcărie, cum spune că va schimba condițiile de detenție. Dacă ar fi ieșit dintr-o școală, poate am fi avut un sistem adevărat de educație!
Repartiția sarcinilor (Septimiu Chelcea)
–Iubitule, îmi iei un smartphone Sony?/ -Dar celălalt?/ -Păi, celălalt mi-a promis o tabletă Samsung!
Concluzie irefutabilă! (Adrian Vasiliu)
Limba română mai este denumită și „limba maternă” deoarece tatăl ajunge rareori ajunge s-o vorbească!
Oul lui Confuz (Marius Lulea – Aur, Media)
„Crescătorii de ouă sînt în aceeași situație”. Mă întreb în ce situație or fi crescătorii de anexe la ouă?!
Se trezește Trîmbiță? (Donald I însuși, Media, LA)
„Voi lua o decizie cu privire la ce facem şi va fi o decizie foarte importantă, şi anume dacă vor fi sancţiuni majore sau tarife enorme sau ambele, sau nu facem nimic şi spunem că ”Este lupta voastră””. Nu mi se pare trezire, ci o nouă manifestare a confuziei din mintea cu pusee de fierbințeală! După ce pune o compresă cu putinină pe frunte, îi trece!
Putină vede luminița! (VP, Media, LA)
„Odată cu venirea preşedintelui Trump, cred că s-a ivit în sfârşit o luminiţă la capătul tunelului. Şi acum am avut o întâlnire foarte bună, semnificativă şi sinceră în Alaska”. Putină minimalizează, la capătul tunelului, se vede un imens far portocaliu!
Kasparov dă mat din nou! (Media)
La o conferință de presă, Trîmbiță s-a lăudat cu o poză cu el și Putină făcută în Alaska și a anunțat că-și invită idolul la Campionatul Mondial de anul viitor. Garry Kasparov a făcut o sugestie excelentă privind poza: „Ar trebui să o înrămeze și să o agațe deasupra portretului lui Ronald Reagan din Biroul Oval. Așa, ar pune la îndoială cine a câștigat, în cele din urmă, Războiul Rece”!
Am descompus, ca să fie un pic mai clar, gluma grafică primită de la Emanuiel Pavel. Da, Untold de pe vremea noastră era oleacă altfel, dar nu esențial, era la fel de penibil, la fel de kitsch…
Dovezile continuității
-Tată, voi aveați Untold pe vremea voastră?
-Da, dar era oleacă altfel…
-Cum anume?
-Ca în poza din album:
Cinci meme de la furnizori care vor fi divulgați pe parcurs și două prelucrări după extrase vînate din presă. Și o glumă grafică de la Radu Mârza, pe tema lansată de Lemn Tănasă! Enjoy!
Curiozitate (Septimiu Chelcea)
-Știți de ce se uită bărbații după femei pe stradă?/ -Nu știu sigur, dar cred că vor să le admire ce au mai prețios – sufletul!
Fatalitate! (Adrian Vasiliu)
–La ce vîrstă poate face bărbatul ce vrea?/ -Niciunul n-a apucat vîrsta aceea!
Pe plajă (Emanuiel Pavel, după C. Pătrășcan)
–Unde v-ați ars cel mai tare?/ – La buzunar!
Inteligență canină (Septimiu Chelcea)
-Cîinele meu este atît de deștept încît dimineața citește ziarul./ -Știu, mi-a povestit asta cîinele meu!
Curiozitate (Adrian Vasiliu)
Ai fost vreodată atît de beat încît să te lovească o mașină parcată?
Răspuns lui Lemn Tănasă (părintele Francisc Doboș, Fb, Media)
„Un dac neaoș din Nigeria a venit ieri să se spovedească. E în România de două săptămîni. Azi a participat la Sf. Liturghie, s-a împărtășit iar la sfîrșit m-a rugat să-l binecuvîntez pe el, să-i binecuvîntez munca și rucsacul pentru livrarea de mîncare”. O replică excelentă, bate tot ce-am găsit în media!
Fotbal de autobază (Alfred Simonis, președinte de Județ)
„Vom avea unul dintre cele mai performante autocare din fotbalul românesc.“ Înainte vreme, fotbalul era pe goluri și puncte, văd că acum a devenit un fel de sport de autobază!
Un banc scurt, simpatic și cumva educativ, sosit de la poetul Adrian Vasiliu și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel. Enjoy!
O concluzie
-Nu mai pot, nu mai pot, m-am săturat să tot alerge femeile după mine!
-Și ce-ai de gînd să faci?
-Să nu mai fur poșete!
Cîteva primite de la furnizorii obișnuiți, care vor fi divulgați pe parcurs, celelalte smulse din palpitul problematic al vieții noastre publice. Și o glumă grafică de la istoricul și poetul Radu Mârza, care știe bine cum stau lucrurile cu patriotismul de vorbe. Enjoy!
Puterea chiar nu știe carte! (Cațavencii, Titus Corlățean)
Titus Corlățean: „Partidul este o existență mult mai largă și mai profundă în România.“ Sau o fi atît de școlită că ne încurcă nouă urechile!
Veșnic nemulțumiți (Ion Fercu)
Pe vremuri, erați scndalizați că Băsescu bea… Acum, poftim, Nicușor e treaz. Mulțumiți?
În bar în Centrul Vechi (Septimiu Chelcea)
-Barman!/ -Da, vă rog…/ -Adu-mi ușa că vreau să plec!
Întrebare (Cezar Straton)
Ce au în comun un nasture de cămașă și un bărbat? Amândoi pot fi deschiși într-o clipă!
Vremuri austere (Mardale, Cațavencii)
Nu mai schimba suta de euro cînd rămâi fără bani, schimbă partidul!
De lemn Tănase! (Dan Tănasă, AUR)
„Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român.”
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
