- Poeme de august…
Am o foarte bună memorie a parfumurilor, pe unele le țin minte din copilărie și, cînd le regăsesc, se declanșează un fel de vîrtej al memoriei și muzele intră în priză. Între altele, combinația de fîn proaspăt și benzină arsă sau de tei înfloriți și același fîn. Sînt ani buni de cînd nu am mai întîlnit pelinul, care are un parfum care mi-a încîntat copilăria. Ieri, foarte dimineață, m-am lovit frontal de el și mecanismul amintit a intrat în lucru, astfel încît dimineață s-a născut poemul acesta… Lectură plăcută!
Artemisia absinthium
oricît de grozavi ne credem oricît de magnifici nu avem
decît trei-patru idei asumate în schimb ne cotropesc
mereu nenumărate și nenumărabile amintiri și imagini
pe care puținele noastre idei nu le pot pune în ordine…
după lecturile dimineții la asta mă gîndeam cînd m-a lovit
parfumul parfumul amar de pelin din cîmpul sălbatec
din spatele dispensarului sau din paharele de absint dintr-o
cazarmă ascunsă în subteranele răcoroase ale Cracoviei…
nu există pelin în cartierul proletar despre absint nici
nu poate fi vorba în locantele la fel de proletare nici
măcar despre acel vin uitat deja de începutul verii
și totuși parfumul e prea viu nu-l pot situa în memorie…
la umbră pe un scăunel o bătrînă și coșul ei de măturici
mă apropii și parfumul era din ce în ce mai puternic
am cumpărat cinci dacă tot ratasem vremea lavandei
cîte una pentru fiecare corp de dulap în spatele fiecărei uși…
totul din impuls din instinct nu din vreo idee personală!
27 Iulie 2025, în Iași
Acum, cine știe? Poate cîndva, dar cumva in illo tempore, dar cu siguranță în memorie, reîntoarcerea se va petrece. Cel puțin așa interpretez eu acum mesajul muzelor. Lectură plăcută!
Vremea dinaintea vremurilor
ca să poți regăsi insula în vechiul tău fel
în amănunte pe furiș departe de priviri indiscrete
trebuie să te ferească zeii cei vechi și cel nou
de harnicii turiști care izvorăsc de pretutindeni
mai ales de gureșii hulpavi din tribul tău…
dar acel timp s-a dus vechii zei sînt la penzie
zeul cel nou e deja bătrîn și fără puterea știută
te aperi singur cu mintea ta cu imaginile întipărite
în engramele memoriei în fiecare fibră a trupului
în miliardele de celule care sfidează entropia…
și poate cîndva te vei întoarce în coaja altui trup
în vremurile proaspete în care a început aventura
și vei stăvili puhoiul oarbelor nătîngi primate
asta se va petrece înainte de bătălia destinului
înainte de venirea vechilor zei a zeului cel nou
și poate înainte de cumplitul moment al facerii!
înainte ca Geea să-și sature augustul de pietre!
23 Iulie 2025, în Iași
Aristotel spunea că judecățile despre viitor sînt riscante, dar muzele nu lucrează cu judecăți, ci cu închipuiri, imagini ale viitorilor posibili, fantasme – și le mulțumesc pentru asta. Și pentru versurile aduse astăzi. Lectură plăcută…
Nevermore
băiet nu mai eram de-atît amar de vreme…
am isprăvit ultima cutie dăruită de ea
am șters crema cu vîrfurile tuturor degetelor
și am masat îndelung palmele să pătrundă
tot mai adînc în piele să-i alunge asprimea
mîine voi începe prima cutie cumpărată de mine
deși nu voi mai mîngîia vreo altă ființă
niciodată – ce straniu sun-acest cuvînt în piatră!
sigur mai este Marco Polo cu alura lui nobiliară
dar bestia preferă o mînă mai aspră și mai grea…
ființele lucrurile gesturile – gesturi gesturi acolo…
21 Iulie 2025, în Iași
- Prima pagină
În noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele sovietice însoțite de cele ale altor „țări frățești” (Polonia, Ungaria, RDG, Bulgaria) au intrat în Cehoslovacia și au înăbușit Primăvara de la Praga, tentativa de a instaura un „socialism cu față umană”. În timpul ocupării țării, au fost mai multe proteste în care au fost uciși 137 de civili și răniți peste 500. În URSS, după cîteva zile, au avut loc cîteva mișcări publice protest la Moscova, reprimate brutal, între șapte și zece persoane au fost arestate în Piața Roșie, și Leningrad (Sankt Petersburg). Participanții arestați de KGB au fost închiși în lagăre sau spitale psihiatrice. Au participat mai ales scriitori și intelectuali. Aproape absente protestele celor foarte cunoscuți, cu foarte puține excepții, între care Evgheni Evtușenko, poet foarte popular, chiar la modă, dar nu disident sau opozant, care a făcut public a doua zi poemul pe care îl postez. La jumătatea anilor 90, a emigrat în SUA, unde a trăit ca scriitor, conferențiar și profesor de literatură și a murit în 2017.
Tancuri la Praga
În sîngele de asfinţit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coşmar,
Strivind sub şenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.
Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătuşele unor lozinci mincinoase,
Tancuri trec peste soldaţii care
Şi-au ascuns chiar în ele bietele oase.
Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mîrşăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Puşkin şi Petofi, ca prin pustie.
Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Şinele, clamele unor dosare
În şenile de tancuri s-au prefăcut.
Am devenit eu, acum, duşmanul Rusiei?
Nu tot acelaşi din urmă sunt,
Cînd, copilaş, îmi băgam nasul printre
Tancurile noastre din războiul cel sfânt?
Cum să mai pot vieţui ca-nainte,
Cînd tancurile noastre, ca nişte rindele,
Ne raşchetează toate speranţele?
Mai pot fi acum ale tale, ale mele?
Mai înainte să crăp, mai înainte
De-a fi ştampilat nu ştiu cum,
O rugăminte mai am, o rugăminte,
Pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum.
Peste mormântu-mi fără bocete,
Să scrie simplu şi-adevărat:
„Aici zace poetul rus Evtuşenko,
La Praga – de tancuri ruseşti sfîrtecat!”
Evgheni Evtuşenko (23 august 1968)
În românește de Ștefan Dimitriu
- De la prieteni…
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil
Iar se anunță deja o zi caniculară, așa că încerc să-l protejez pe prietenul nostru Emil Belu din, măcar teoretic mai răcoroasa Canadă, publicând textul mai de dimineață. Cu un nou episod din peregrinările sale prin diverse locuri, vremuri, cărți, peisaje, personaje și întîmplări. Lectură plăcută!
Dezamăgire
„La prânz, la Mircea Eliade. Locuiește la un prieten care i-a lăsat apartamentul său din rue La tour pe trei luni. Lux provizoriu deci. Vorbim mai ales de lipsa de ecou a publicării lui Maitreyi în traducerea franceză la Gallimard. Mircea Eliade crede, ca un copil, că e de-ajuns să vorbim cu toții în dreapta și în stânga despre carte ca ea să prindă. Cum să-i spulberi astfel de iluzii?” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii…)
Arte
Ce mă miră la câțiva scriitori, puținii pe care i-am citit, sunt părerile lor despre alte arte: Radu Petrescu – căruia și „Madame Bovary îi mirosea a gaz de lampă” – e obsedat de pictură, fără pasiunea penelului, iar soția Adela, filoloagă de profesie, e văzută (de soț) ca deschizătoare de noi drumuri în arta plastică: motivul rombului, squarul din apropiere etc. Probabil că și prietenia cu un maestru al penelului, Paul Gherasim, i-a inoculat prozatorului și soției gustul spre această artă. Mihail Sebastian, Virgil Ierunca, Mihail Sebastian, cu toții dau verdicte de tip ghilotină în muzică, iar Camil Petrescu era priceput în toate. Sergiu Celibidache și Mihai Brediceanu erau și matematicieni, dar au rămas devotați Euterpei. Pasiuni și pasiuni!
Cristofor Columb
Într-o vreme, nu prea îndepărtată, aflat în vacanță în Republica Dominicană, în camera de hotel unde am locuit am dat peste o carte cu informații sumare despre Cristofor Columb. Culmea că era scrisă în limba română, ușor terfelită, adusă de vreun compatriot pasionat de călătorii. Nu m-am mirat de găselniță, doar și dominicanii îl revendică, dacă nu născut aici, a lăsat, totuși, urme adânci în istoria insulei. Poate sunt și multe fantezii, dar un sâmbure de adevăr ar putea exista. Mi-am zis că așa cum în sertarele noptierelor din camerele de hotel găsești „întâmplător” tot felul de cărți cu tentă religioasă – foarte des ale mormonilor, la Berlin, mai ales –, de ce nu aș da și de un celebru navigator, ale cărui aventuri maritime să-ți însoțească odihna în hamacul de pe plajă? Nu eram departe de Santo–Domingo, la vreo 40 de km., dar am tot pierdut vremea cu mărunțișuri și nu m-am învrednicit să merg până în capitală, să văd câteva dintre „urmele” antume și mai ales postume ale trecerii lui Cristofor Columb, consfințite de istoria locului, bogată în date istorice, amestecate cu destule povestioare mai puțin credibile. Două săptămâni au trecut prea repede pentru un nehotărât cum sunt. Rămâne pe altădată! Am notat câte ceva, totuși, din cărțulia descoperită întâmplător, neștiind prea multe despre celebrul navigator. „Pe scurt, portretul său e cel al unui om hăituit, al unui apatrid asupra obârșiei căruia plutește incertitudinea. Nici osemintele nu-și află liniștea. La fel ca documentele și scrierile, călătoresc de pe un continent pe altul. Inițial, Columb a fost înmormântat în mănăstirea de franciscani din Valladolid. După câțiva ani, este transferat la mănăstirea Las Cuevas. Acolo părintele Gorricio, prieten apropiat al lui Columb, se îngrijește de mormântul lui. La moartea lui Diego Colón, în 1536, osemintele exploratorului sunt transportate, împreună cu trupul fiului său, la Santo–Domingo și înhumate în „Capilla Mayor”. În 1795, insula a devenit teritoriu francez. Rămășițele lui Columb emigrează atunci în La Havana. În 1898, când Spania e învinsă în războiul cu Statele Unite și pierde insulele din Indiile Occidentale, acestea sunt repatriate la Sevilla, unde se află și în prezent. Pentru a spori aura de mister care învăluie personajul, să mai spunem că, în 1887, la deschiderea unui cavou al catedralei din Santo-Domingo, a fost descoperit un sicriu despre care mulți cercetători cred și astăzi că adăpostește adevăratele oseminte ale lui Columb” Mister interminabil! (Simon Wiesenthal, Calea speranței)
Paul Evdokimov
„La conferința lui Paul Evdokimov ținută la Biserica ortodoxă română. (Paris, n.m., E.B.) Țineam mult să-l cunosc pe autorul acelui Dostoievski et le problème du mal pe care-l citisem acasă, într-un august amenințător. (La a doua lectură, cartea mi se pare facilă, uneori chiar mediocră.) Un rus din vechea gardă a „intelighenției”, înalt, falnic, cu gesturi de ofițer țarist.
Când vorbește despre „lumina de pe Tabor”, ai impresia că sărută mâna, ceremonios, unei doamne într-un bal, la Curte. Prea mult stil și prea multă îngrijire la acest amant fermecat de lumini, care scrie – am impresia – despre rău din cauza snobismului problemei…” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii…)
Nume aproape uitate
O pleiadă de remarcabili creatori din vremuri trecute, în diverse domenii, par pierduți în ceața exilului. Trei dintre ei, printre mulți alții, sunt des amintiți de Virgil Ierunca în amintirile sale pariziene. „Faptul că Horia Stamatu este, fără îndoială, unul dintre poeții majori postbelici rămâne un secret de inițiați. Că Luc Bădescu a ajuns profesor de literatură franceză la Sorbona (poate unicul străin și refugiat în acest caz), cu o teză de doctorat ce a făcut vâlvă în cercurile universitare pariziene, interesează pe vreun universitar român? Alții au dispărut de la sine. Iulian Petrescu, de pildă, învățăcelul lui Ion Barbu, matematician de mare clasă. În afară de unul singur, profesorii din juriul pentru teza de doctorat de la Sorbona s-au declarat incompetenți în a-l urmări. Nici eu nu mai știu dacă mai trăiește și pe unde.” (Jurnalul din care am citat mai sus „păstrează doar paginile de pe la începutul anilor `50, ca și fărâme de mai târziu”, mărturisește Virgil Ierunca.) Desigur, numărul românilor remarcabili din mediile academice franceze – structuri dificil permisive în acele vremuri – a crescut mult în timp, prilej de mândrie, fără a-i uita, însă, pe „înaintașii” deveniți umbre.
Lacan
Unde sunt conferențiarii de altădată care se bucurau de mare audiență, nu numai în rândul profesioniștilor, dar și a omului de rând, a neinițiatului care, din curiozitate – ziceți-i snobism! – care umpleau sălile amfiteatrelor, indiferent de tema expusă? Cum se pot uita întâlnirile cu Nae Ionescu, cu George Călinescu, Tudor Vianu și atâția alții? Subiectul mi-a fost împrospătat de o relectură, mirat de constanta mare audiență la conferințele unui celebru universitar francez. Eugen Simion, în sejurul său parizian, pomenește de unul dintre cei mai frecventați conferențiari. „Seminarul lui Lacan, la Facultatea de Medicină, ia forma unui cult aproape religios. Sala este ocupată cu 4–5 ore înainte, inițiații vin de la mari distanțe, uneori trec Canalul Mânecii sau Oceanul pentru a asista la aceste analize psihanalitice care pun în dificultate, prin limbajul lor aproape ezoteric, și pe specialiști. Publicul, totuși, se înghesuie la aceste lecții, bravează, are aerul că înțelege totul, toate nuanțele unui discurs ce codifică de zece ori ceea ce a decodat.” Nu am idee despre interesul pentru asemenea manifestații pe alte meleaguri, dar la noi, cu certitudine, entuziasmul este minim. Să fie de vină dezinteresul publicului pentru subiectele abordate, să fie de vină calibrul academic al conferențiarilor? Anonimatul în care se desfășoară unele conferințe de la noi este un fapt cunoscut. Vorbesc de prezent. Viitorul manifestărilor de acest gen nu îl văd înfloritor. Poate greșesc, dar nu e prima dată…
Mircea Dinescu: Balada apometrului mioritic
Bănuiesc că știți cu toții scandalul de la Lungulețu, unde genialii de la Apele Române, din subordinea genialilor din guvernul României, vor să taxeze fermierii care folosesc apa din Dîmbovița pentru a-și salva recoltele de varză, cartofi și altele. Trecînd peste faptul că apa folosită la irigații – din rîuri, lacuri, amenajări speciale – nu se plătește nicăieri în țara asta, rămîne faptul că locuitorii din Lungulețu nu sînt mai puțin riverani decît cei ai Capitalei… Bun, poetul folosește metafora apometrului de fîntînă cu care nu am nimic din punct de vedere poetic, dar mă preocupă să nu le dea proștilor ăstora o idee și să ne trezim cu fîntînile bieților țărani dotate cu apometre! În schimb, prostometrele invocate sînt necesare. Ar trebui montate celor crescuți în rezervațiile de politruci, încă de mici, ca să le putem măcar măsura prostia – chiar dacă adesea pare incomensurabilă! Dar să las vorbăria și să dau cuvîntul poetului!
Mircea Dinescu
Balada apometrului mioritic
Să nu-ți fie cu bănat,
Dacă vii în România,
Adu Doamne-un aparat
Ca să ne măsori prostia.
Și sătul de coborît,
Însoțit de Sfîntul Petru,
Ia-l pe Bolojan de rît
Să-l măsori c-un prostometru.
Fiindcă prostul e etern
De la Dunăre la Nistru,
Dă-i să pună la guvern,
Prostometre de ministru.
Că doar dracu-a pomenit
Apometre în fîntînă.
Du-i pe toți la Maglavit
Să postească-o săptămînă!
Și te rog, chiar te conjur,
Alora cu apometre
Vîră-le o țeavă-n c_r,
Să se vindece de sete.
Că țăranii-s supărați,
Cu mîna pe săpăligă,
Nu cumva să le băgați
Apometre-n mămăligă.
- Semnalări amicale…
La puțin mai mult de două săptămîni de la Back to the Beginning, concertul de adio de la Birmingam, a sosit vestea că legendarul muzician a părăsit această lume. Cine a văzut concertul, fie și înregistrat cum l-am văzut eu, nu are cum să nu fie surprins. În ciuda faptului că știam suferința muzicianului și că, pe tot cuprinsul evenimentului, Ozzy nu a părăsit „tronul” instalat pe scenă, s-a arătat într-o formă de zile mari, iar vocea era la fel de bună ca întotdeauna. RIP Ozzy! Pun un link către articolul de pe site-ul BBC despre plecarea marelui muzician și un fragment din concertul de adio. Din însumarea mai multor fragmente, puteți reconstitui întreg concertul.
https://www.bbc.com/news/live/cn0qq5nyxn0t
Alternanțe, revistă de cultură, XIII, 3 (48), iulie 2025
Tocmai am primit, ba chiar din două direcții, de la doi din membrii redacției, Eugen Popin, redactorul șef, și Vasile Gogea, ediția pentru iulie a excelentei reviste Alternanțe. Precizez că ediția aceasta apare doar online, așa că nu avem un pdf la dispoziție. Ca de obicei, nu știi ce să citești mai întîi, dar de bună seamă că nu am început cu grupajul meu de poezie, ci cu fragmentul de roman al lui Eugen, căruia i-am cerut permisiunea să-l preiau în numărul din toamnă al revistei Timpul, permisiune acordată. În acest număr semnează: Günter Kunert, Andrei Zanca, Miron Kiropol, Mircea Petean, Liviu Antonesei, Magda Ursache, Vasile Gogea, Nicolae Silade, Mircea Pora, Serban Chelariu, Eugen D. Popin, Mirela Roznoveanu, Livia Cotorcea, Petru Cretia, Marian Visescu, Victoria Comnea, Paula Bârsan, Diana Cârligeanu, Radu Ciobanu, Laurian Lodoabă, Gheorghe-Mihai Bârlea, Alexandru Cazacu, Adrian Grauenfels, Renate Done, Clelia Ifrim, Gerhard Konnerth, Angela Burtea, Vasile Igna, Herbert-Werner Mühlroth, Florin Logreșteanu, Damaschin Pop-Buia, Bianca Marcovici, Christian W. Schenk, Florentin Smarandache, Mihai Merticaru. La linkul următor, poate fi citită revista în întregul său, numele autorilor fiind linkuri active care trimit la contribuțiile acestora. Lectură plăcută!
http://www.revista-alternante.de/html/revista.html
Iar aici aveți site-ul general al publicației pe care, între altele, puteți găsi arhiva cu numerele anterioare, lista cărților editate sub egida revistei și multe altele
http://www.revista-alternante.de/
- Viața de după… Sonete
Un nou minunat sonet pe care marele poet lusitan, însoțit de eminentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, ni-l aduce în dar în această zi caniculară. Nădăjduiesc că lungile călătorii pe toate meridianele îl vor fi obișnuit pe poet cu marile temperaturi… Lectură plăcută!
Luís de Camões
Dos Céus à terra dece a mor beleza,
Din Cer descinde pe pământ splendoarea,
În carnea noastră nobil întrupată;
Umila omenire de-altădată
Azi se înalță, întâlnind grandoarea.
Bogat, Domnul ia sărăciei calea,
Dezvăluie iubirea Sa curată,
Ca-nvăluit în paie crude, iată
Să nege chiar și Raiului chemarea..
Cum de coboară Domnu-n sărăcie?
Tot ce e mai sărac îl mulțumește,
Doar sărăcia-i pare bogăție.
Săracă e a Nașterii Lui Iesle.
Ea-i merituoasă prin nimicnicie
Iar Lui, cât de umilă, îi priește.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc bun de la vechiul prieten Willy Shalev și o caricatură de C. Pătrășcan, sosită de la furnizorul calificat Emanuiel Pavel…
O viață erotică mai bună!
-Iubitule, ca să ne îmbunătățim viața sexuală, trebuie să spui și tu ce-ți place.
-Pe bune, iubito?
-Sigur că pe bune.
-Îmi place vecina de la doi!
Amândouă foarte bune, amîndouă sosite de profesorul Septimiu Chelcea. Și cumva înrudite, fiind vorba de deservire! Enjoy!
Un ardelean în Italia… Se așază la masă într-o cafenea și îi spune chelnerului:
-Dați-mi și mie un expresso…
Chelnerul îi aduce un expresso ristretto, mic de 15 mililitri. Ia ardeleanul cănița, o miroase, o bea dintr-o sorbire, plescăie și-i spune chelnerului:
-Îi tare bună, de asta vreau!
O colecție de meme, sosite de la mai mulți furnizori, care vor fi divulgați pe parcurs – trei sînt smulse din media și ușor comentate. Gluma grafică, asortată la mema cu Trîmbiță, este ultima scenă din episodul de lansare a noului sezon din South Park – cum vedeți, prezidentul în pat cu Satana! Am haiducit-o din presa anglo-saxonă, care se amuză energic de episodul cu pricina. Enjoy!
Elemente de strategie (Emanuiel Pavel)… Cu cît stai mai mult timp necăsătorit, cu atît îți f… ăștia mai mult viitoarea nevastă!
Soluție (Willy Shalev)… Dacă după cele o sută de poze sexy cu voi nu v-ați găsit încă un bărbat, e cazul să încercați cu sarmale!
Iubirea e un lucru foarte mare! (Septimiu Chelcea)… A privit-o drăgăstos în ochi, a strîns-o tandru în brațe și i-a șoptit la ureche: „Iubito, ai să-mi împrumuți 100 de lei pînă la leafă?”
Mă doare genunchiul! (Virgil Glăvan)… America: Du-te la ortoped!/ Germania: Du-te la
Trumpie în South Park (Media)
Insolvența nu știe carte (Radu Mirăuță, Cațavencii)… Ministrul Economiei: „Insolvența este undeva la jumătatea drumului dintre cimitir și centrul pietonal.“ Ce pot să zic? Bine că nu e în firme!
Directorul unui centru de cercetări nuclare (Septimiu Chelcea)… –Băieți, s-a blocat calculatorul! Mai știe cineva cum se face tabla înmulțirii?
Un banc desprins din amplul grupaj pe teme erotico-umoristice primit de la scriitorul Cezar Straton și o caricatură la ordinea zilei de Josef Prchal sosită de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
O afacere corectă! Un tânăr și noua lui parteneră lui erau parcați pe un drum lăturalnic, în pădure, la o oarecare distanță de oraș. Erau pe punctul de a face sex când fata s-a oprit.
-Ar fi trebuit să menționez asta mai devreme: de fapt, sunt o prostituată și cer 20 de dolari pentru sex.
Bărbatul a plătit-o și au făcut treaba. La țigara de după, băiatul stătea calm pe scaunul șoferului, uitându-se pe geam.
-De ce nu plecăm înapoi?, a întrebat fata.
-Ei bine, ar fi trebuit să menționez asta mai devreme, dar de fapt sunt șofer Uber, iar tariful pentru mers înapoi în oraș este de 25 de dolari.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
