- Poezie de aprilie…
Revelațiile amurgului…
departe în largul insulei mă opream și mă întrebam
ce rost are să mai dau din mîini să-mi mișc picioarele
în amurgul îndelung care nu părea să se mai sfîrșească
gîndul insidios că sînt doar un amator nu profesionistul
visat mereu și mereu în lungile mele ședințe acvatice…
și celălalt gînd care mă aducea în cele din urmă la mal –
oricît ai întoarce lucrurile pe toate părților lor ascunse
amator vine de la dragoste se naște mereu din amor
da, în amurgul îndelung care pare că nu se mai sfîrșește!
22 Aprilie 2025, în Iași
- Prima pagină…
Garry Kasparov: „Este o farsă. Nimeni serios nu o va accepta”
„Trump, printr-un intermediar amator precum Witkoff, poartă discuții directe cu rușii, în timp ce se așteaptă ca ucrainenii și europenii să garanteze navigația liberă în Marea Neagră și Delta Dunării și securitatea pe termen lung a Ucrainei, fără implicarea SUA. Pentru Rusia, oferta este simplă: întrerupeți războiul în timpul mandatului lui Trump în schimbul șansei de a vă reconstrui armata. Ce se întâmplă după aceea? Nu e problema Americii. Câteva oferte de afaceri în Rusia și Crimeea pentru asociații lui Trump ar fi un bonus frumos. Singurul punct cu adevărat nenegociabil pentru Ucraina este recunoașterea legală a Crimeei ca parte a Rusiei. Asta ar necesita o schimbare constituțională și un referendum. Concluzia: această afacere nu duce nicăieri. Este o farsă. Nimeni serios nu o va accepta”.
- De la prieteni…
Emil Belu: Intermezzo – Reverii pascale
Da, e luni, e rîndul prietenului din Montreal, dar facem o mică schimbare. Ieșim din ordinea notațiilor din exil pentru acest text mai potrivit acestor zile sărbătorești… Mai degrabă o proză memorialistică decît un eseu. Lectură plăcută!
■ Reverii pascale
Într-o veşnică criză de timp, scurtam drumul spre şcoală tăind-o prin cimitirul părăsit de la marginea cartierului. Aproape că nu mai exista niciun obstacol în cale, doar câteva cioturi putrede de lemn înfipte în pământ şi câteva şipci de gard împrăştiate prin iarbă, dezolante repere ce aminteau de un fost perimetru al eternităţii. Mai rămăsese un simulacru de poartă, încremenită de inutilizare, prin care, altădată, convoiul funerar – cai în grele valtrapuri, dricul împodobit cu îngeri auriţi, urmat de mulţimea îndurerată – intra în cimitir. În dreapta, o uşă prinsă în două balamale ruginite se bălăngănea ameninţător în jurul unui stâlp de susţinere care părăsise verticala. De câte ori priveam această intrare, aveam impresia unei scenografii dintr-o piesă de teatru absurd. Sufocat de noile blocuri ale cartierului, cimitirul se restrângea vizibil, de la an la an, rămânând o insulă părăsită într-o perpetuă agonie, un loc unde nepăsarea şi impietatea contemporanilor îşi făcuseră de cap. Poteca ce traversa cimitirul, ocolea, pios, morminte şi cruci prăbuşite la pământ. Prin iarba înaltă – niciodată cosită, doar pieptănată de vântul câmpiei – se mai puteau zări câteva monumente de marmură, acoperite de straturi groase de muşchi verzui, cruci cu braţele rupte şi câteva cavouri cu uşile ferecate cu lanţuri grele pline de rugină. Din când în când, liniştea era spartă de croncănitul corbilor aşezaţi pe crengile celor câţiva plopi de lângă capelă, ruină şi ea. Un petic de pământ pe care timpul încremenise. De fiecare dată, treceam grăbit, indiferent la peisajul din jur, cu gândul la îndatoririle şcolare sau, poate, la primele iubiri. Nu ştiu ce mi-a venit în acea dimineaţă de duminică pascală! Probabil, impresionat de Misterul Învierii, povestit cu atâta patos de cei ai casei, reîntorşi în zori de la Catedrala din centrul oraşului. La primele ore ale dimineţii am mers să revăd cimitirul părăsit. Niciun semn că s-ar fi aprins vreo lumânare sau vreo candelă pe timpul nopţii. Nicio floare pe mormintele celor plecaţi. Doar bura de ploaie din timpul nopţii pare să fi fost singurul pelerin. Am luat-o încet pe potecă. Imagini care nu-mi atrăseseră niciodată atenţia, mă surprindeau la fiecare pas. Aproape de ieşirea din cimitir, poteca se bifurca, îmbrăţişând misterios o cruce din metal, năpădită de buruieni, având la intersecţia braţelor un dreptunghi de tablă ruginită, pe care cu greu am reuşit să citesc câte ceva: prenumele (Elena) şi vârsta (13 ani). Dacă prenumele nu îmi spunea nimic, vârsta, în schimb, mă trimitea cu gândul la ceva cunoscut, lecturi, poate fapt trăit. M-am abătut din potecă, aşezându-mă pe un bloc de marmură răsturnat în iarba umedă. Am încercat să-mi adun gândurile. Da, mi-am adus aminte. Erau reminiscenţe dintr-o scriere argheziană, era strigătul disperat al „omului alb”:
– „Sculaţi! El strigă pe nume vreo 40-50. Un zgomot lăuntric urmează chemării, şi apar pe brânci persoanele numite, din pământ!”.
Poate, printre aceste nume se află şi cel al Elenei. La atâtea Minuni, ce ar mai conta încă una….
Astăzi, avem noutăți. Sorin Mitulescu nu a mai publicat pînă acum proză, dar a mai dat spre lectură unor prieteni, între alții prietenului nostru comun, poetul și traducătorul Adrian Vasiliu, care l-a îndrumat să-mi trimită și mie. Și bine a făcut! Citind cele două povestiri primite, am avut revelația unui autor format, cu un stil impecabil și care știe să construiască o poveste plecînd de la o temă sau alta. Pe de altă parte, Sorin Mitulescu nu este un începător într-ale scrisului – sociolog de formație, fost cadru didactic și cercetător în domeniu, a publicat deja vreo zece cărți, pe teme legate de educație, tineret, metodologia cercetării, politici sectoriale etc. Deci un autor matur care a schimbat acum direcția. Cred că direcția literaturii i se potrivește foarte bine, așa că îi urez spor și noroc…
Cozonacul
Ion își amintea cum în copilăria lui (care fusese cândva, cu destul de mult timp în urmă) bunică-sa, o gospodină harnică dintr-un orășel de provincie, venea la ei în Capitală cu un coș de nuiele în care avea 3-4 cozonaci pentru sărbători. Erau tare buni cozonacii, lungi și rumeniți, cu miezul galben ca lămîia. Ei, și din acești cozonaci, doar unul avea umplutură de nucă și zahăr (poate pentru că nuca se găsea destul de greu prin republica populară de atunci, și în nici un caz prin magazinele de stat) iar ceilalți cozonaci nu aveau nici un fel de umplutură. Cel umplut se consuma primul, că de! Era mai dulce și preferat. Și se servea cu mândrie, mai ales la musafiri,. Dar ceilalți, neumpluții se păstrau gustoși în săptămânile care urmau sărbătorii, așa cum erau înveliți în hârtie de ziar, că și ziarele erau mai mari și mai late pe atunci. Și copiii îi mâncau bucuroși, câte o felie, cît li se dădea, alături de cana lor de lapte sau de ceai până când se isprăveau.
Iar acum, în fiecare sărbătoare, pe masa familiei lui Ion se adunau cozonaci de tot felul: unii făcuți de nevastă, umpluți cu amestec de cremă și stafide, alții comandați pe la cofetării simandicoase de către fiică sau noră. Ăștia erau adevărate bombe dulci, însiropate și pufoase de nu-ți venea să te atingi de ele, atât erau de pline cu de toate. Ion avea nostalgia acelui cozonac din copilărie, simplu, lung și neumplut, galben ca lămîia și învelit în Scânteia. Ești fixist, conservator, nostalgic, de ce nu încerci să te adaptezi și tu, să fii în rând cu lumea, îi reproșa soția.
Într-un an de sărbători s-a dus pe la magazinele sau supermarketurile din cartier și a întrebat: cozonac simplu fără umplutură aduceți? Toți au dat din umeri și i-au zis că așa ceva nu se mai produce, lumea caută cozonaci umpluți și numai din ăștia se fac.
Dar anul ăsta a avut noroc: a trecut pe lângă o cofetărie mică unde era pus un anunț că se fac cozonaci la comandă. Cozonaci umpluți (bineînțeles) și pască cu brînză pentru sărbătorile de Paște. Cam pipărat prețul, dar de ce să mai muncească bietele femei ? Iau de-a gata, scump dar bun și gustos. Și Ion a intrat încrezător și a vorbit cu patroana: doamnă, eu aș vrea un cozonac așa cum se făcea odată, fără umplutură, se poate? Patroana s-a uitat puțin mirată și i-a răspuns: cum, fără nici o umplutură ? Nici măcar rahat? Bine, a răspuns Ion exasperat, fie, cu rahat, dar nu prea mult. Și patroana a notat ceva în caietul ei și i-a întins lui un bilețel mic, pătrat pe care scria: Vineri, după 14.00, doar cu puțin rahat. Ion i-a plătit un avans, a băgat bonulețul în portofel și a plecat bucuros acasă. Când a ajuns, i-a spus mândru soției: ei uite că nu mai trebuie să mă rog de tine să îmi faci „cozonac de la bunica”. L-am comandat la cofetărie.
A doua zi, la ora stabilită s-a înființat la magazinul respectiv, a prezentat bonul și vânzătoarea i-a ales de pe raft, dintre mulți alții, cozonacul comandat. L-a pus pe cântar, a calculat prețul și i-a spus cât mai are de dat. Ion a plătit și a pus cu grijă trofeul în sacoșă. Acasă, soția ar fi fost curioasă ca gospodinele, să vadă cum e. Dar el nu s-a învoit, a zis că e încă post, o să îl taie în ziua de Paște. Și așa a făcut; când oamenii abia se trezeau după lunga noapte a Invierii, el adusese deja cozonacul pe masă și tăiase prima felie. Dar ce să vezi, dungile maronii ale umpluturii brăzdau felia mare si galbenă, de la un colț la altul. Cozonacul era umplut. E adevărat că ici colo strălucea și lumina verzuie a bucățelelor de rahat, dar astea abia dacă se vedeau prin umplutura obișnuită cu nucă, la fel ca prin toate feliile de cozonac din zilele noastre. Lui Ion nu-i venea să creadă. Vorbea singur prin bucătăria apartamentului: oare nu le-am spus destul de clar ? Sau poate am greșit cozonacul? S-ar fi supărat poate mai rău, și n-ar fi trebuit că era sărbătoare, așa că i-a trecut; dar dezamăgit tot a fost că nu și-a împlinit visul. Iar peste două zile, cînd s-au redeschis iar magazinele s-a înființat la patroana respectivă. Se gândea că poate altcineva a primit cozonacul lui neumplut și va face pentru asta scandal.
Doamnă, am venit cu o reclamație, nu zic că nu a fost bun cozonacul, a fost bun, foarte gustos, nimic de zis. Dar nu a fost cum l-am cerut eu, fără umplutură. Sau poate nu a fost cozonacul meu. Patroana s-a uitat distrată la el (probabil că era și obosită după onorarea atâtor comenzi de sărbători) și a îngăimat o scuză neclară: da, poate că s-a greșit, cine știe? Iar Ion, care nu de scuze avea nevoie, i-a răspuns cu sarcasm: bine doamnă, și ce să facem? Ce ziceți, să mai încerc? Iar patroana, i-a răspuns fără umor, doar cu un zâmbet abia schițat: a sigur, vă așteptăm de Crăciun, poate atunci să aveți mai mult noroc.
- Semnalări amicale…
Mă bucur foarte mult să constat că festivalul dedicat memoriei unuia dintre colegii mei dragi de generație, poetul, dramaturgul și teatrologul Patrel Berceanu, continuă, tinde să devină tradiție. Conform comunicatului primit de la organizatori, ediția din acest an s-a desfășurat după programul: „Teatrul Național „Marin Sorescu”, Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, PEN Club România a organizat în perioada 25-26 aprilie 2025 ediția a V-a a Festivalului de Literatură și Dramaturgie „Patrel Berceanu”. Proiectul este inclus în programul Mnemosyne – Muze@Poezie – al managerului Teatrului Național „Marin Sorescu”. Coordonatori ai festivalului, de la prima ediție – scriitorii Nicolae Coande, Mihai Firică. Pe 25 aprilie, ora 12.00, în foaierul TNC, a avut loc dezbaterea cu tema „Dramaturgia națională – ce înseamnă contemporan azi?”. „Invitați speciali: prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director Muzeul Național al Literaturii Române, care a susținut conferința „145 de ani –Tudor Arghezi, dramaturg și traducător”, respectiv Luminița Corneanu, redactor șef al Editurii MLR. Au avut loc lansări de carte – Patrel Berceanu, „Opera vieții mele”, Ed. MLR, 2025, ediție îngrijită de Nicolae Coande, precum și volumul de proză scurtă „Pa! Ne vedem în Europa”, Ed. Revers, 2025, ediție îngrijită de Doina Pologea. A doua zi, pe 26 aprilie, poeții participanți au susținut un recital – „Poezie pe Balasan”, lacul din Băilești unde poetul se scălda cu prietenii, vara.”
„Premiera TWST / Things We Said Today, mult așteptata „capsulă a timpului” creată de reputatul scriitor și cineast Andrei Ujică (Videograme dintr-o revoluție, Out of the Present, Unknown Quantity, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu) în jurul faimosului concert susţinut de The Beatles în august 1965 pe stadionul Shea din New York, reprezintă, fără îndoială, cel mai important eveniment cinematografic al acestei luni pentru iubitorii de pop culture, pentru că ne întoarce cu 60 de ani într-un spaţiu urban efervescent prin diversitate, ale cărui vibraţii intense au ajuns apoi să influenţeze la nivel global perspectiva oamenilor asupra societăţii, politicii, culturii și, nu în ultimul rând, a esteticii.” (IB)
A apărut „Mărturii sub presiune” de Viorel Savin
Atunci cînd scriitorul Viorel Savin mi-a scris că-mi va trimite un volum de poezii, am fost foarte curios. Cunosc cam toată opera de prozator, memorialist și eseist a autorului, precum și o mică parte din cea foarte prolifică de dramaturg, dar nu știam nimic despre poezii. Fiind vorba despre un scriitor consacrat în mai multe genuri literare, mă așteptam desigur să fie un volum bun. Dar lectura celor peste 150 de pagini din Mărturii sub presiune (Tipo Moldova, Iași, 2025) mi-a depășit toate așteptările. Nu despre un volum bun este vorba, ci despre unul foarte bun, și mai ales foarte viu, proaspăt, fraged aș spune, exploziv senzorial, ceea ce mi se pare mai degrabă de mirare la un scriitor care debutează ca poet la senectute. Un volum care mi-a plăcut foarte mult, pentru mine, o revelație.
Euronews: The Perfect Easter Playlist
Depeche Mode – Personal Jesus, Tom Waits – Chocolate Jesus, George Michael – Jesus to a Child, Nirvana – Jesus Doesn’t Want Me for a Sunbeam, The Flaming Lips – Jesus Shootin’ Heroin, cinci piese de Paște selectate de Euronews pentru noi. La fiecare piesă este refăcută povestea din spatele acesteia. Mi se pare o selecție bună. Mulțumesc poetului Nicolae Coande pentru link. Audiție plăcută!
https://www.euronews.com/culture/2025/04/17/the-ideal-easter-playlist-the-story-behind-jesus-songs
- Shakespeare – Sonete
Anul acesta am avut parte de un Paște ecumenic, așa că Marele Will a ieșit în duminica luminată pentru a ne dărui un alt minunat sonet. Este însoțit de vrednicul său traducător în limba română, poetul Adrian Vasiliu. Enjoy!
Sonetul CLI
Love is too young to know what conscience is,
Amor e-un țânc și n-are conștiință,
Totuși, nu din amor se naște ea?
Falso, nu m-acuza de rea-credință,
Când poate că răspunzi de fapta mea;
Căci, tu trădând, sufletul meu trădat e
De trup, aflat pe cea mai joasă treaptă.
Sufletu-i spune trupului că poate
Să jubileze — carnea nu așteaptă,
Zărindu-te, spre tine-o să pornească,
Să-și ceară premiul — mândru de-a sa spadă,
E mulțumit, umil să te servească,
Prezent la datorie-apoi să cadă.
Nu-i fără sens pe ea s-o strig „amor”
Cea pentru care înviez și mor.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Trei bancuri scurte, dar foarte bune, de la profesorul Septimiu Chelcea. Și o glumă grafică, numai bună pentru Ziua Cărții, din aceeași sursă… Enjoy!
Șapca… Sună cineva la ușa unui apartament. Un tip deschide și vede o doamnă nervoasă care întreabă:
-Dumneata ai salvat ieri pe lac un băiat care era să se înece?
-Da, eu l-am salvat…
-Și șapca lui unde este?
Agentul de la circulație…
-Sînt agentul Popescu de la poliția rutieră. Vă rog să-mi spuneți ce aveți în portbagaj?
-O jumătate de miel…
-Viu?
Certificatul…
-Draga mea, știi cumva pe unde o fi certificatul nostru de căsătorie?
-Nu știu, dar de ce te interesează?
-Voiam să verific dacă n-a expirat și noi stăm împreună ca proștii!
Primite de la diverși autori, care vor fi divulgați pe parcurs, unele produse de mine grație bogăției de prostie de care e plin cyberspațiul… Cred că gluma grafică i-ar fi plăcut Papei, avea un foarte dezvoltat simț al umorului, era ironic și autoironic… Da, l-ar fi amuzat această formă a delirului de grandoare! Îi mulțumesc Dnei Mihaela Georgescu pentru expediție. Enjoy!
Nou abuz al CCR (Cațavencii)…
CCR a dat în această dimineață o nouă decizie abuzivă, prin care a stabilit că dl Călin Georgescu nu va putea candida pentru fotoliul lăsat liber de Papa Francisco la Vatican.
Gheorghe (Ion Fercu)…
Toți bărbații căsătoriți sînt Gheorghe, toți se luptă cu balaurul.
Probleme de securitate? (LA)…
Idiotul numit la Pentagon împărtășește secrete militare cu familia și avocatul, toantei de la Securitate Internă i se fură poșeta de la piciorul mesei în restaurant, Rățoiul trebuie să se rățoiască la pentagonezi să nu ajungă Muscă la o întîlnire secretă privind China… Gogule, probleme, mă?
Dulapul (Septimiu Chelcea)…
Vă place sau nu, cel mai bun dulap pentru haine rămîne tot scaunul.
Scrisori (Ion Fercu)…
Ați observat cu cîtă frică desfac românii plicurile? „O fi de la bancă, o fi de la poliție, sau Doamne ferește, o fi de la vreo nuntă?!”
Plîngeri (Septimiu Chelcea)…
De două lucruri nu se poate plînge bărbatul în viață, de soție și de mașină. Sigur și le-a ales!
Cum vrea Trump să schimbe radical diplomația SUA? (LA)…
E un titlu de ziar. De ce oare eu l-am citit: „Cum vrea Trump să schimbe ridicol diplomația SUA?”. Primele rezultate se văd în propunerea de pace recent avansată. Nici dacă o făcea Putin însuși nu ieșea atît de nedreaptă cu statul agresat. Diplomație cu coada între picioare în fața Putineiului!
Copiii (Ion Fercu)…
-Bade, ce-ți mai fac copiii?/ -Unul e însurat. / -Și celălalt?/ -Celălalt e bine!
Georgică a cheltuit 1, 5 milioane dolari ca să înjure țara în State! (LA)…
Nu asta e problema, există libertate de opinie, doar că banii erau din subvenția de la bugetul național pentru alegeri. Păi, asta înseamnă că țărișoara s-a trezit și regulată și cu banii luați!
O selecție mărișoară la care am contribuit și eu. Și o glumă grafică de la prietenul nostru Radu Mârza – împricinatul ar trebui să ia mesajul în serios și să ne lase în durerea noastră. Enjoy!
Imigranții (Radu Mârza)…
-Imigranții otrăvesc sîngele națiunii noastre, spune Trîmbiță! / -Da, omul e fiul unui imigrant scoțian, nepotul unui imigrant german, soția actuală e o imigrantă slovenă, iar fosta soție era imigrantă cehă… Ce naiba să înțelegi din mintea lui?
După funesta vizită a lui Vance la Papă (LA)…
-N-ai putea oare să-i vizitezi pe Vladimir Vladimirovici Putin și alți demenți ca el? Cu Papa Francisc ți-a ieșit… Numai ce s-a uitat la tine și a plecat oripilat!
Chinezii nu mai cumpără carne de vită din America (Cațavencii)…
Un congresman: -Păi, atunci o vindem în India./ Alegătorii lui: -Bun, vita o vindem, dar ce ne facem cu boul?
Iubirea (Ion Fercu)…
Vă reamintesc că expresia „iubirea vieții mele” datează din secolul al XVII-lea, cînd longevitatea era de 27 de ani!
Pe scurt (Septimiu Chelcea)…
-Of, of, of! / -Mie-mi spui?
Șoșoacă, Georgescu și Georgică fac valuri în media americană (LA)…
-De ce se reped acești „suveraniști”, că altfel nu le pot spune, cu cele mai idioate și nebunești declarații în media americană? / -Ca să le dovedească amerlocilor că nebunii noștri sînt mai nebuni decît ai lor!
Trîmbiță a oprit finanțarea cercetării agricole (LA)…
Vocea rațiunii: -Majestate, nu vă temeți că americanii vor face foame?/ -Voi face minunat de mulți bani din tarife și fiecare american va primi la discreție hamburgeri, hotdogi și Coca Cola/ -Dar hamburgerii și hotdogii sînt de origine germană…/-Au fost, am dat ordin executiv și sînt americani sută la sută!
Decizia (Benjamin Franklin, prin Septimiu Chelcea)…
Cea mai proastă decizie este indecizia.
Cînd pui proști în fruntea Pentagonului! (LA)…
-De ce Pete Hegseth a împărtășit cu nevasta, fratele și avocatul planurile secrete de atacare a rebelilor din Yemen?/ – Pentru că are mare încredere în expertiza lor și o încredere absolută în familie! Familia tradițională, desigur, cu tot cu amant!
Trei de la furnizori diferiți, care vor fi divulgați pe parcurs, și trei brodate de mine pe infos de pe internet. Și o glumă grafică de la Anonimul Cracovian. Cred că toți ne dorim un asemenea șef. Enjoy!
Pe măsura stăpînului (LA)…
Steve Witkoff, emisarul special al Trâmbiței, despre Palatul Élysée: „seamănă cu clubul lui
Donald Trump de la Mar-a-Lago”.
Salarii românești (Ion Fercu)…
Românii sînt primii europeni cu salariul hibrid, jumătate merge pe gaz și jumătate pe curent!
Familii fericite (Septimiu Chelcea)…
Soția îmbufnată: -Mulți dintre cei pe care i-am refuzat înainte să mă căsătoresc cu tine au familii mai fericite ca noi!/ -Mă bucur că recunoști asta…
Te ia cu leșin! (LA)…
O fetiță a leșinat în Biroul Oval în timp ce Rățoiul vorbea. Nu e de mirare, în împrejurări similare, unii au făcut febră, alții au început să dîrdîie, nu puțini au vomat. E o proximitate toxică, după cum se vede!
Copiii (Emanuiel Pavel)…
Al doilea copil e făcut numai ca să-l enerveze pe primul.
Musk a fost invitat de Pentagon la o întîlnire secretă privind China! (LA)…
Trîmbiță: „Ce naiba caută Elon acolo? Asigurați-vă că nu participă”. Ca să fie mai sigur, apoi a anulat întîlnirea!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
