- Două poezii de aprilie…
Iluminare în zori
astă-noapte vocea mi-a șoptit de cîteva ori hotărît
să-ți aperi numele și mai ales glasul cu îndîrjire
fie că ești treaz, fie că dormi sau poate visezi îndelung
am întors porunca pe toate părțile, am rostit-o cu spații
între cuvinte, apoi pe silabe și pe urmă iarăși legat…
dimineața știam – dacă nu-ți ucid vocea nu te pot ucide
eram băiet? eram, sînt băiet cu capul legănat pe pernă
și mereu mă scald în toate misterioasele ape-ale lumii!
18 Aprilie 2025, în Iași
Realitatea, ah, realitatea!
eram băiet și mă bîntuia amarnic superstiția realității
nu mă mulțumeam să observ curcubeul frunzelor toamnei
trebuia să cercetez cu lupa fiecare lob, fiecare nervură
pîndeam melcii să-și scoată cornițele, le observam mișcările
și nici o scoică scoasă din mîl nu-mi scăpa nedesfăcută…
și așa mereu și mereu pînă am înțeles că realitatea nu este
destul de reală, că prinde putere numai cînd primește
impulsurile dinlăuntrul minții mele, din nesfîrșitul tezaur –
altcum alunecă printre degete, îți scapă din simțuri…
și atunci am început să înțeleg încet-încet, cu pauze, ezitări,
cîte ceva din mersul obscur al lumii, din enigma realității…
16 Aprilie 2025, în Iași
- Prima pagină…
Paște Fericit! Happy Easter! Joyeux Paques! Felice Pasquas! Buona Pasqua! Frohe Ostern!
Tuturor creștinilor din confesiunile care s-au pregătit de marea sărbătoare a Învierii; fraților evrei, care vor încheia Sărbătoarea Eliberării, le urez Pesac Fericit! Sau, în amintirea prăjiturilor pe care le degustam de la vecinii mei cu prilejul Paștelui Evreiesc, A zissen Peisah/ Un Pesah dulce. Pentru toți, dar și pentru cei de alte confesiuni sau liber cugetători, o colecție de rugăciuni în aramaică pentru Săptămîna Patimilor.
- De la prieteni…
Îi mulțumesc colegei și vechii mele prietene Natasha pentru trimiterea acestei povești chinezești atît de bogată în învățăminte. Dacă vreunul din haidamacii de consilieri miliardari din jurul Trîmbiței știe să citească, ar trebui să i-o împărtășească acestuia. Ar afla ce poate să însemne un război, fie și comercial, cu adversarii de peste Pacific… Mulțumesc pentru gluma grafică, deși e mai degrabă una neagră, prietenului Radu Mârza. Enjoy? Pînă la urmă, enjoy, pentru alții e deja mai rău!
A fost o dată într-un sat din Nordul Chinei un chinez bătrîn care avea un cal și un fiu. Într-o zi, calul a fugit în pădure. Vecinii l-au compătimit:
– Vai, ce nenorocire, ai rămas fără cal..
Chinezul cel bătrîn le-a răspuns:
– Poate… cine știe?
Peste o săptămînă calul s-a întors alături de alți cinci cai sălbatici. Vecinii s-au minunat și i-au spus:
– Ce cai puternici, te-ai îmbogățit!
Chinezul cel bătrîn le-a răspuns:
– Poate… cine știe?
Într-o zi, băiatul chinezului, încercînd să dreseze un cal sălbatic, a căzut din șa și și-a rupt piciorul.Vecinii s au întristat și-au spus:
– Vai, ce ghinion!
Chinezul cel bătrîn le-a răspuns:
– Poate… cine știe?
Dar, peste o săptămînă a început războiul. Toți tinerii din sat au fost trimiși la luptă. Doar băiatul chinezului cel bătrîn a rămas acasă, avînd piciorul rupt. Vecinii s-au adunat și au spus:
– Vai, ce noroc pe voi. Băiatul rămîne acasă și nu va fi rănit sau nu va muri în război.
Ce crezi că a răspuns chinezul cel bătrîn?
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil
Aveți dreptate, după o veche cutumă, dacă e luni e Emil Belu, eseistul nostru din Montreal, cu noi episoade din peregrinările sale prin lume, vreme, întîmplări, cărți etc. Lectură plăcută!
■ Scrisul, un calvar
Pe Marcel Proust, dezamăgirile și boala l-au urmărit ca o umbră. Între cei patru pereți de plută ce-l fereau de zgomotele de afară, în ierni fără încălzire, deoarece fumul șemineului îi agrava astmul de care suferea – nu suferea mirosul florilor, iar pe Martha Bibesco, deși o simpatiza, o primea tot mai rar din cauza parfumului penetrant –, continua să lucreze cu eforturi supraomenești. Mulți, chiar dintre prieteni îl credeau un bolnav închipuit, printre ei aflându-se și A. Gide. Realitate era mult mai tristă, suferința atinsese limite incredibile, scrisul devenise un calvar, ca de altfel, orice gest care cerea un minim de efort fizic. Aflu mai multe dintr-o însemnare pariziană a lui Ernst Jünger: „Seara la Calvet, în societatea lui Cocteau, Wiemer și Poupet, care mi-a dat un autograf al lui Proust pentru colecția mea. Cocteau a povestit apoi despre raporturile lui cu Proust. Acesta nu îngăduia niciodată să i se șteargă praful; pe mobile, smocurile de praf zăceau precum „chinchilla”. Când intrai, menajera te întreba dacă ai adus flori, dacă nu te-ai parfumat sau n-ai fost în tovărășia unei femei parfumate. Îl găseai de cele mai multe ori în pat, dar îmbrăcat, în mâini cu mănuși galbene, căci vroia să evite să-și ronțăie unghiile. Dădea o mulțime de bani pentru ca muncitorii din imobil, al căror zgomot îl deranja, să-și înceteze lucrul. Nici o fereastră nu trebuia deschisă; noptiera era plină de medicamente, inhalatoare și vaporizatoare. Rafinamentul lui nu era lipsit de trăsături morbide: se ducea la abator să i se arate „cum se înjunghie un vițel”. Când boala dictează comportamentul, mirările celui din afara subiectului sunt de prisos. Nu uit cum altădată, îl condamnam pe Karenin, soțul Annei, pentru nesăbuitul gest al trosnirii degetelor de la mâini, indiferent de împrejurări, de cercul invitaților, un tic nevinovat, de altfel. Alta, destul de hazlie, ca să nu zic mai mult: nu mai știu care cunoscut scriitor român, la restaurant, sorbea ciorba din lingură cu atâta zgomot că acoperea… orchestra! Ticuri și ticuri! Pe unele reușim să le dominăm, la altele ne dăm bătuți, conform zicerii mioritice: „de la caz, la caz, și după necaz!”.
■ Culmi și abisuri
„Nichita a fost probabil cea mai neașteptată și mare degradare din literatura ivită prin 1960. Cu el a reînceput poezia și a luat capăt iluzia conștiinței.” (Monica Lovinescu, Jurnal)
■ O sexistă
Un catren de Mircea Pavelescu, care a făcut vâlvă la momentul apariției romanului Sexul de peste drum, autoare Lucreția Karnabatt:
„Sexul doamnei Karnabatt
A crescut mult în valoare
Și se vinde separat
Fără doamna Karnabatt.”
■ Haruki Murakami
Naoko îi scrie dintr-un sanatoriu lui Toru Watanabe (Pădurea norvegiană): „Noi nu ne aflăm aici pentru a ne îndrepta, ci pentru a ne obișnui cu metehnele noastre și pentru că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă lumea este tocmai incapacitatea de a le recunoaște”. Și, tot în acest volum, o constatare plină de adevăr pe care o citez din memorie: „Tratarea bolilor, în general, nu se face pentru vindecare, ci pentru a te obișnui cu boala”.
■ Chalet
Petrec un sfârșit de săptămână într-o casă de vacanță din „Laurentide”, chalet, în limbajul locului. Este o zonă turistică des frecventată, cu nenumărate lacuri, păduri umbroase și multe alte facilități turistice. Interesanta construcție, stranie în arhitectura locului, este așezată pe marginea unui lac din provincia Québec. Face parte dintr-un adevărat sat, risipit pe conturul lacului și pe cîteva dealuri line, adiacente. Liniște, soare, apă, atmosferă de destindere, cum s-ar zice. Am discutat mai pe îndelete cu un localnic care, ținea sub observație o undiță „cuminte” ce nu părea a-l deranja, probabil că și peștii erau plecați în week–end! Timp berechet, așa că prelungim discuția după scurta prezentare reciprocă. Știe câte ceva despre România, mai mult din zona informației spectaculare, curios să-i completez „bagajul”. Apoi, la rându-mi, sunt curios să aflu câte ceva despre satul unde mă aflu, iar surprizele, pentru un român, au darul să uimească. Una de necrezut în arealul politicii administrative românești: satul are vreo 200 locuitori, iar primăria este administrată de un primar „benevol”. Un grup de săteni, prin rotație, îl ajută la rezolvarea problemelor locale, fără a-și neglija propriile treburi gospodărești. La sfârșit de an, un bonus de vreo 5.000 $ Cad (aprox. 16.000 roni, la cursul actual) este acordat de Guvernul Provincial (Québec) Primăriei. Cu acești bani se organizează o petrecere de Crăciun unde participă toată suflarea satului, fără excepții. Suma este cumpătat distribuită: se cumpără cadouri pentru copii, de asemeni mici atenții pentru vârstnici și cei care nu se mai pot deplasa, se împodobește bradul, se chefuiește civilizat. Dacă banii nu ajung, fiecare familie mai contribuie cu ceva bani, după puteri. Primăria nu are angajați oficiali plătiți de către guvern. O interesantă autoadministrare, o măsură imposibilă în România de azi! Am povestit asta unui grup de olteni, conjudețeni de ai mei, iar concluzia lor a fost unanimă: „Fugi bre, Emile, cântă la altă masă!”.
- Semnalări amicale…
Am primit cel de-al treilea număr din acest an al excelentei „reviste de filosofie, umanioare și arte”, editată de Horia Vicențiu Pătrașcu și mica și agera sa redacție. Acest număr este dedicat memoriei regretatului filosof George Bondor, prietenul și colegul nostru, al celor din cercul revistei Timpul. Mai multe texte de la început evocă sau pornesc de la scrierile sale. Dar nu doar acestea trebuie citite, ca de obicei, Anthropos trebuie citită în întregime. Eu încă mai am de citit…
Caietele Saga, 15, aprilie 2025
Tocmai am primit numărul pe aprilie al excelentelor caiete editate de poetul Adrian Grauenfels, alternativ cu Jurnalul Israelian. Ca de obicei, cam totul este de citit și vizualizat. Totuși, am și eu anumite preferințe marcate, cum ar fi medalioanele Blaise Cendrars, Any Rand și Boris Vian, documentarul despre „Noii romantici”, articolele despre jazz cu tot cu muzica care poate fi accesată. M-am bucurat să văd că Adrian a preluat de pe blogul meu capitolul despre „Orgasm” din „Iubirea între iad și rai” de Cezar Straton. Aș fi preluat și eu minunata poezie „Apă și foc” de Paul Celan, tradusă de Iris Dan, dacă aș fi putut s-o iau cu copy/ paste. Lectură, vizionare și audiție plăcute!
(https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZuvxY5ZPPCmk2tY73mJp1TC4cxopQm3jiAV)
- Shakespeare – Sonete
Nu cred că se putea o zi mai frumoasă pentru vizita Marelui Will la noi! Poate prima zi adevărată de primăvară. Și iată-l, însoțit de eminentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, și de un nou sonet minunat. Enjoy!
Sonetul CL
O from what pow’r hast thou this pow’rful might,
O, dar puterea ta de unde vine,
De inima mi-o ține sub control,
Făcându-mă să cred că nu văd bine,
Că zilei nu lumina îi dă spor?
De unde-i dai urâtului splendoare,
Și-n cele mai mârșave acțiuni
Atâta forță pui și-ndemânare
Încât ce-i rău în tine-mi pare bun?
Cum știi să faci mai mult să te iubesc
Când demnă și mai mult de ură ești?
O, deși vreau ce alții doar urăsc,
N-ar trebui, cu ei, să mă detești.
Dacă, așa cum ești, mi-e drag de tine,
Merit, cu-atât mai mult, a ta iubire.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Atîtea gogomănii a spus și a făcut Rățoiul în ultima vreme, că nu m-am abținut și am căutat oleacă pe internet și a am prelucrat sumar o mică parte dintre ele. Pentru gluma grafică îi mulțumesc prietenei noastre, poeta Brîndușa Palade. Ce e comic e faptul că Trîmbiță se repede cu sancțiuni contra Harvardului tocmai cînd universitatea a pus în operă măsuri active de combatere a antisemitismului și a aplicat decizia Curții Supreme privind renunțarea la admiterea pe criterii rasiale… Enjoy! Deși nu e ușor!
Trîmbiță și antecesorii (LA)… Pe toți președinții americani anteriori, indiferent dacă mi-au plăcut sau nu, i-am luat în serios. Cînd aud de actualul, mă apucă rîsul, nu știu de ce oleacă colorat de milă.
Trîmbiță și keynesismul (LA)… Într-o zi, Trîmbiță a cerut o hartă mare a SUA și a împărțit-o în pătrate. A dat un ordin executiv să se sape în fiecare pătrat o groapă și să caute pămînturi rare. Nimeni nu înțelegea nimic. Le-a explicat: Keynes era cam socialist, dar dacă săpăm gropile alea, trebuie cazmale, găleți, scripeți și astfel punem în mișcare producția americană!
Urmare (LA)… Consilier economic: -Metoda e mai degrabă maoistă, Înălțimea Voastră!/ -Păi trebuie să învățăm de la inamici și mai ales să tăiem răul de la rădăcină!
Urmare 2 (LA)… Musk: -De unde știm că acolo sînt pămînuri rare?/ -Cine are nevoie de pămînturi rare?! Nu vezi ce minunată e agitația?
Minciunile (LA)… Există trei feluri ierarhizate de minciuni: minciuni simple, minciuni gogonate și trumpisme.
7 meme de politică internațională!
Două sînt de politică românească dar, cu voia sau fără voia ei, țărișoară devine tot mai internațională! Au sosit de la mai mulți furnizori, două sînt produse de mine, alte două haiducite manu propria. Ilustrația, mulțumesc Radu Mârza, ne dă vestea bună că prostul satului și-a găsit o slujbă potrivită pentru perioada în care, din pricina tarifelor, în State nu vor mai putea fi importate produse chinezești… Tare bine-i șade la mașina de cusut, mai bine decît scăpînd trofeul! Enjoy!
Declarația unui prezidențiabil (Septimiu Chelcea)… Întotdeauna am acționat uneori cu discernămînt!
De ce a scăpat Vance trofeul The College Football National Championship? (Internet)… „Trofeul e făcut în China. De aceea s-a întâmplat așa ceva. Taxe de 200% de mâine dimineață. Lipește-l cu superglue JD. Va fi bine”.
Incredibil! Prostul satului crede că are umor! (JD V, rețeaua X)… „Nu am vrut ca altcineva să mai ridice trofeul după Ohio State, așa că am decis să-l sparg.”
Vocea Hong Kong (Xia Baolong)… „Lăsați acei țărani din Statele Unite să se plângă în fața celor 5.000 de ani de civilizație chineză”.
Este Trump agentul lui Putin? (LA)… Nu are absolut nici o importanță, cîtă vreme se comportă ca și cum ar fi!
Jucătorii de șah (Ion Fercu)… Românii sînt cei mai mari jucători de șah, au alungat Regele și au rămas cu nebunii!
De ce n-apucă Moș Trîmbiță să înceapă negocierea tarifelor? (LA)… E foarte ocupat cu golful, galele sportive, autoadmirarea coafurii și decorarea kitsch a Casei Albe. Tocmai a înlocuit portretul lui Obama cu propriul său portret eroic!
Și un al doilea grupaj de bancuri licențioase sosit de la prietenul nostru Virgil ot/ of Toronto. Și o „scenă cenzurată” din Zbor deasupra unui cuib de cuci, primită de la prietenul Alin Muntenu. Enjoy!
Într-un avion, la clasa întâi, o doamnă e așezată lângă un domn. La un moment dat ea începe să strănute și de fiecare dată începe să tremure din toată ființa ei, după care își șterge delicat nasul. Istoria se repetă, la care domnul de lângă i se adresează:
– Mă scuzați, nu vreau să vă inoportunez, dar mi-e imposibil să mă abțin să nu vă întreb: de ce tremurați așa de tare de fiecare dată când strănutați?
– Pentru că sufăr de o boală foarte rară, de fiecare dată când strănut am un orgasm…
La care domnul – un pic jenat că nu a mai auzit de asemenea boală – o întreabă grijuliu:
– Și luați ceva?
– Da, PIPER…
*****
Soacra merge in vizită la nora ei și o găsește goală pe pat.
– Ce faci noro?
– II aștept pe soțul meu in costumul Evei, ca să-i fac o surpriză plăcută.
Se duce soacra acasă și își așteaptă soțul goală, pe pat..
– Ce faci, fă?
– Te-aștept in costumul Evei! Nu-ți place?
– Ba da, dar n-ai putut să-l calci puțin?
*****
La o unitate militară, vine un general în inspecţie. Toate bune, cu o singură excepţie: o cămilă legată de un pom. Generalul întreabă:
– Ce-i cu cămila asta?
– Ştiţi, o folosesc soldaţii fiindcă pe aici nu sunt femei.
Peste două săptămâni, generalul ia cămila la el în cort şi apoi iese afară cu pantalonii în vine.
– Deci, aşa o faceţi voi, soldaţii?
– Nu, de obicei ne urcăm pe ea şi mergem în sat la femei…
*****
Două prietene virgine își povesteau tot ce făceau. Una dintre ele pleacă într-o excursie și se întoarce cu problema „rezolvată”. Cealaltă o întreabă:
– Cum e? Povestește-mi!
– Prima dată este oribil, doare de nu-ți imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!
Prietena sa, intrigată, întreabă:
– Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
– Nuuuu!
– Atunci cum? Ca durerea de spate, de măsea, de urechi?
– Da! E ca durerea de măsea!
– De ce ca durerea de măsea?
– Pentru că te doare, dar nu vrei să ți-o scoată!
*****
Doi prieteni stau de vorbă:
– Ce mă disperă autocorectorul la telefon.
– De ce?
– Păi i-am scris unei vecine: „Joi vreau să te tăvălesc ca pe o cățea în călduri!”.
– Si ce voiai să-i scrii?
– Vineri.
*****
Soțul, urcând pe scări în urma soției, în spune:
– Ai un fund cât o mașină de spălat!
Ea nu zice nimic, dar seara soțul are chef de făcut dragoste. Soția îi spune:
– Dragă, pentru o cârpă atât de mică, nu dau drumul la mașina de spălat, spală și tu la mână.
*****
Doi băieți se jucau în tufișurile de pe malul unui râu. La un moment dat, pe malul râului apar două fete bune de tot care se uită în jur și nevăzând pe nimeni, se dezbracă complet și intră să se scalde. Unul dintre băieți pune mâinile la ochi și se întoarce cu spatele. Celălalt îi zice:
– Ce faci mă nebunule? Nu vezi ce bunăciuni? Cum poți să nu te uiți?
– Nu te uitaaa!! A zis mama că cine se uită la o femeie dezbrăcată se transformă în stană de piatră!! Eu începusem să mă întăresc!
*****
O tipă în excursie, se rătăcește de grupul cu care călătorea. La un moment dat, vede o inscripție pe un copac: „Ai grijă că ți-o trage”. Tipa se uita în stânga, în dreapta, nu vede nimic. Își continuă drumul și vede o altă inscripție, pe un alt copac, ceva mai jos. Se apleacă și citește: „Ai grijă că ți-o trage”. Se uită din nou în jurul ei, nimic. Mai merge ce mai merge și la un moment dat vede o altă inscripție, chiar la baza unui copac, acoperită cu frunze. Se așează în genunchi, se apleacă să dea frunzele la o parte și citește „Prea târziu”.
*****
Un ungur agață o prostituată în Gara de Nord și o duce la el acasă. O dezbracă și vede că era epilată peste tot.
– Unde e peru’? întreabă mirat ungurul.
– Hai sictir… la 50 de lei ora vrei să te învăț și geografie?
Am selectat cîteva din vorbele celebre ale Trîmbiței, cu adevărat demne de Gîgă, și le ofer spre reamintire. Tot ce este între ghilimele reprezintă citate din măreața autoritate. Pentru gluma grafică îi mulțumesc prietenului nostru Radu Mârza. Enjoy!
După recentul control medical: „În general, simt că sunt într-o formă grozavă. O inimă bună. Un suflet bun. Un suflet foarte bun”. De asta mă și temeam, că are un suflet bun! Cum naiba ar fi dacă ar avea un suflet rău?
După Ordinul privind presiunea dușurilor în America: „În cazul meu, îmi place să fac un duș bun, să am grijă de părul meu frumos”. Sigur, gusturile nu se discută. Dacă lui îi place coafura proprie, asta e, dar să dai un decret pentru atîta lucru?
Ora de vară permanentă: „Camera Reprezentanţilor şi Senatul ar trebui să se activeze puternic pentru a avea mai mult soare la sfârşitul zilei”. N-ar fi mai simplu să dea un Ordin Executiv direct soarelui?
Frumos, minunat… „ar fi minunat…”, „este foarte frumos”, „este minunat de frumos” etc. etc. etc. Probabil că ați observat cît de des spune sau scrie Trîmbiță aceste cuvinte. Și pe bună dreptate, în lumea lui, bula MAGAonilor, totul este așa. Partea proastă e că vrea să ne-o impună și nouă, care știm că trăim într-o lume complicată, cu foarte multe probleme, o puzderie provocate chiar de el și complicii săi…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…