1.Poezie de septembrie …
Se învîrtea de ieri prin minte, iar acum muzele s-au decis să mă oblige să-l pun în caiet, să-l transcriu, să-l finisez un pic. Habar n-am dacă am reușit să sugerez ceea ce spune acel cuvînt sosit de la capătul lumii. Lectură plăcută!
Mamihlapinatapai
un cuvînt care numește nespusul sosit prin spațiu
dintr-o limbă care se pierde undeva la capătul lumii
a trecut peste atlantic sau pacific peste mii de insule
a străbătut cerul pe deasupra europei sau asiei pustii…
un cuvînt pe care noi nu l-am rostit explodînd din dorința
lacomă îngemănată și nemărturisită un sentiment trăit
de mulți și de cei mai mulți închis sub capacul tăcerii…
asta nu se poate întîmpla decît o singură dată în viață,
o să-i spun prima și ultima dată dar niciodată nu se uită
niciodată nici măcar cînd dispare , se risipește în spațiu
zburînd deasupra oceanelor, insulelor, continentelor.
7 Septembrie 2024, în Iași
- Prima pagină…
Profesorul Septimiu Chelcea iar abordează una din temele de interes și pentru marele public, narcisismul și formele sale. O temă de interese cu atît mai mult cu cît fenomenul a devenit exploziv în epoca noastră dominată de imagine, inclusiv imaginea de sine, în care etre e ascuns în spatele lui paraître. Nu degeaba Școala narcisistă de la Chicago constata că, pe la începutul anilor 60 din veacul trecut, părăseam „Complexul lui Oedip” în favoarea „Complexului Narcis”. Între timp, lucrul e făcut!
Cele două dimensiuni ale narcisismului
Din 1898, de când medicul sexolog britanic Havelock Ellis a folosit Mitul lui Narcis pentru a descrie sindromul sexualității autoerotice și până în prezent, narcisismul nu a încetat să-i preocupe pe cercetătorii din domeniul științelor socioumane, în special, pe cei din domeniul medical. Havelock Ellis observa că în cazul persoanelor narcisiste „Emoțiile sexuale sunt absorbite și, adesea, pierdute în întregime în autoadmirație” (Ellis, 1898, p. 280). Se acceptă acum cvasiunanim că „Personalitatea narcisistă poate fi concepută ca acoperind un continuum de la sănătate la patologie, în care stilul de personalitate narcisistă se află la extremitatea sănătății, iar tulburarea de personalitate narcisistă se află la extremitatea patologiei” (Sperry, 2018, p. 318). După Len Sperry, profesor de psihihologia persoanalității la Florida Atlantic University, persoanele narcisiste se caracterizează asttel:
- Deși variabili din punct de vedere emoțional față de evaluările negative și reacția celorlalți, persoanele narcisiste pot gestiona elegant aceste momente.
- Sunt perspicace în relațiile cu ceilalți, folosind punctele tari și avantajele pentru a-și atinge propriile scopuri.
- Își pot face reclamă cu energie propriei lor persoane, ideilor și proiectelor lor.
- Tind să fie competitori abili, cărora le place să ajungă în vârf și să rămână acolo.
- Se pot vizualiza pe eele însele ca fiind cele mai bune sau cele mai calificate în domeniul lor.
- Cred în ele însele, în abilitățile și unicitatea lor, dar nu solicită tratament sau privilegii speciale.
- Acceptă realizările, aprecierea și admirația cu grație și cu stăpânire de sine.
- Au o fină conștientizare a gândurilor și emoțiilor lor și o oarecare conștientizare a gândurilor și emoțiilor altor persoane.
- Se așteaptă ca ceilalți să le trateze bine în orice moment (Sperry, 2018, p. 319).
Recent, profesorul de psihiatrie Mitja D. Back de la Universitatea din Münster (Germania) a propus un nou model al personalității narcisiste, distingând două dimensiuni ale narcisismului: admirația narcisistă și rivalitatea. Ideea fundamentală în construcția acestui model este că scopul general al narcisismului, menținerea sinelui grandios, se poate realiza prin două strategii sociale:
1) tendința de a atrage admirația socială prin autopromovare;
2)tendința de prevenire a eșecului prin autoprotecție agresivă. „Aceste două strategii sunt conceptualizate ca două modalități distincte afectiv-motivatoare, cognitive și comportamentale: admirația și rivalitatea” (Back et al., 2013, p. 1015).
Modelul narcisismului propus de profesorul Mitja D. Back a fost validat prin cercetări psihosociologice empirice. Spre exemplu, Stefanie N. Wurst și colaboratorii săi au utilizat acest model în studiul relațiilor romantice. Datele cercetărilor anterioare au atestat că persoanele care au un scor mare la testele de măsurare a narcisismului, comparativ cu cele cu scor scăzut, au avantaje în debutul relațiilor romantice (sunt atractive, au succes în raporturile intime, stabilesc relații romantice cu mai multe persoane de sex opus), dar au probleme serioase pe termen lung (au înclinații spre infidelitate, dau dovadă de egoism, lipsă de respect și de empatie față de partener/parteneră, ajung frecvent la divorț). Pe drept, relația romantică cu o persoană narcisistă a fost comparată cu un tort de ciocolată: la început cu greu reziști dorinței de a gusta din el, apoi mănânci o bucată, și încă o bucată, și încă o bucată, fără să te gândești la consecințe.
Folosind diferite metode și tehnici de cercetare (interviuri cu partenerii, experiment de laborator, sondaj online), Stefanie N. Wurst, profesoară de psihologie socială la Universitatea din Münster, și colaboratorii săi au testat în șapte studii ipotezele: 1) în relațiile romantice pe termen scurt este activată dimensiunea admirației și 2) în relațiile romantice pe termen lung este activată dimensiunea rivalității. În toate aceste studii au folosit Chestionarul „Admirație și rivalitate”, elaborat de Mitja D. Back. Cercetarea, la care au participat în total 3560 de studenți și studente, a arătat că narcisismul are efecte divergente în funcție de dimensiunea activată în diferitele momente ale evoluției relației romantice (Wurst et al., p. 280).
Exprimându-se metaforic, Stefanie N. Wurst și colaboratorii săi spun că relațiile romantice cu o persoană narcisistă sunt ca fumatul: nicotina îți face plăcere, însă gudronul asociat nicotinei are consecințe grave pe termen lung. O proporție mare de nicotină nu anihilează efectele negative ale gudronului. La fel, un plus de atractivitate nu estompează valența negativă a rivalității. Autorii atrag atenția și asupra altui fapt: rolul celor două dimensiuni ale narcisismului trebuie văzut în dinamica relației romantice: pe termen lung, atractivitatea își pierde din importanță în favoarea altor caracteristici, cum ar fi responsabilitatea pentru binele celuilalt, empatia, loialitatea, fidelitatea.
Chestionar „Admirație narcisistă și rivalitate” (după Back et al., 2013)
| Citiți cele 18 enunțuri și evaluați în ce măsură vă caracterizează,folosind sistemul de notare de la 1 la 6:1 – Nu mă caracterizează deloc; 2 – Puțin; 3 – Oarecum; 4 – Mult; 5 – Foarte mult; 6 – Mă caracterizează pe deplin. | ||
| Nr. | Enunțuri | Punctaj |
| 1 | Sunt grozav. | |
| 2 | Cândva, voi fi celebru. | |
| 3 | Îmi place să le arăt altora ce grozav sunt. | |
| 4 | Reacționez iritat dacă cineva mă împiedică să am succes. | |
| 5 | Mă bucur foarte mult de succesele mele. | |
| 6 | Mă bucur în sinea mea de eșecul rivalilor. | |
| 7 | Adeseori, reușesc în conversații să atrag atenția asupra mea. | |
| 8 | Merit să fiu apreciat ca o mare personalitate. | |
| 9 | Doresc să eșueze rivalii mei. | |
| 10 | Îmi place când constat că altă persoană îmi este inferioară. | |
| 11 | De multe ori, mă supăr când sunt criticat. | |
| 12 | Suport cu greu ca altă persoană să fie în centrul atenției. | |
| 13 | Cred că cei mai mulți oameni nu vor realiza nimic în viață. | |
| 14 | Alți oameni nu au valoare. | |
| 15 | A fi o persoană specială îmi oferă multă putere. | |
| 16 | Reușesc să fiu în centrul atenției datorită contribuțiilor mele deosebite. | |
| 17 | Majoritatea oamenilor sunt într-un fel sau altul perdanți. | |
| 18 | De cele mai multe ori, reușesc în confruntarea cu alte persoane. | |
| Total | ||
Scorul este suma punctajului acordat fiecărui enunț. Scorul maxim este 108 puncte, iar cel minim 18 puncte. Cu cât scorul este mai mare, cu atât narcisismul este mai accentuat și, invers, cu cît scorul este mai mic, cu atît narcisismul este mai scăzut.
Bibliografie
Back, Mitja D. et al. (2013). „Narcissistic admiration and rivalry: Disentangling the bright and dark sides of narcissism”, Journal of Personality and Social Psychology, 105, 6, pp. 1013-1037.
Ellis, Haveloch (1898). „Auto-eroticism. A psychological study”, Alienist and Neurologist, 19, 2, pp. 260-299.
Sperry, Len [2016] (2018). Tulburările de personalitate din DSM-5. Evaluare, conceptualizare de caz și tratament. București, Editura Trei.
Wurst, Stefanie N. et al. (2017). „Narcissism and romantic relationships: The differential impact of narcissistic admiration and rivalry”. Journal of Personality and Social Psychology, 112, 2, pp. 280-306.
- De la prieteni…
Radu Mârza
Prietenul nostru, istoricul și poetul Radu Mârza, a făcut o călătorie de zece zile prin Moldova. S-a oprit la Iași, unde ne-am și întîlnit, a plecat apoi la Chișinău la Congresul național al istoricilor români, apoi la Suceava, unde a avut loc a doua parte a congresului amintit, iar de două zile a ajuns acasă, la Cluj. S-a întors din călătorie cu o tolbă doldora de impresii, unele lirice, cum e poemul pe care îl public. E un poem angajat? Cumva da, dar prin activarea memoriei… Îmi place. Lectură plăcută!
La Soroca
Pe malul Nistrului,
o cetate continuă să vegheze,
alături de suratele ei de la Hotin,
Tighina și Cetatea Albă,
chiar dacă nu mai face față,
cu turnurile ei masive,
armelor moderne.
Dar veghează curgerea fără sfârșit
a marelui fluviu
și privirile curioase ale vizitatorilor
și blazate ale localnicilor,
aruncate dincolo.
Într-o vreme, acolo începea o altă lume,
o lume de nesfârșite stepe,
o lume sălbatică,
moștenitoare de mongoli și alți crunți călăreți.
Acum, Antemurales Christianitatis
s-a mutat dincolo de Nistru,
în Ucraina cea greu încercată.
Dar cetatea de la Soroca
veghează, veghează, veghează.
Camelia Iuliana Radu
În ultimele săptămîni, am publicat deja două grupaje din noul volum al prietenei noastre Camelia. Voi mai publica astăzi două. Intră în scena poeziei Gauguin și Pallady. Eu cred că vom avea parte de un volum strașnic. De bună seamă că vă puteți convinge citind. Lectură plăcută!
Gauguin la Bali
izvoare de brațe înspumate și glezne subțiri
strecurate ca noaptea printre frunze
se mișcau lent și totuși dinamic
sub un cer văruit în roz
– ce frumusețe! Gauguin privea hipnotizat
dansul havaienelor
mustața lui stufoasă fremăta împreună cu vântul
degetele-i groase mângâiau nisipul
picături de mare i se prelingeau pe trupul bălțat de arșiță
lâncezit în straniul lui paradis terestru
pe un croazier legănat de mare se zbenguiau tineri turiști
ungându-și cu uleiuri aromate trupurile musculoase
în timp ce burlacii bărboși
din tabăra vecină
bombându-și piepturile pictate cu cruci
și ah, de berea care nu se mai termina
urlau manele
Magdaleno spune drept cine te-a mușcat de pept
Magdaleno de ce minți că albina n-are dinți
Magdalenoooo
Gauguin rămăsese cu privirile pironite
pe dinăuntru
dansul nativelor feline îl înfierbânta
un porumbel s-a oprit pe umărul lui
și i-a șoptit blând
– fructul oprit e dulce, nu e așa frate!?
Theodor Pallady și femeia în albastru
privirea mea alunecă pe trupul tău
ca un fluture pe o coajă de nucă
urmărește cute și încheieturi
adorându-ți fiecare por
maieul tău albastru îmbrățișează timid
rotunjimile umerilor
este darul oferit vederii mele
te-am găsit în această lume
ca pe un poem venit să reverse
fiecare silabă într-o țesătură de întrebări
învăluite în tăcere
– sunt flămând murmură pictorul abia auzit
dar nu îi răspunse nimeni
– Paris Paris te-am pierdut mai șopti Pallady
părăsind atelierul și pornind agale spre casă
se făcuse noapte
ca un Don Quijote pictorul călca legănat
prin iarbă
potecile pipăite de lună se răsfirau
până departe
peste marginile orașului
iar pe cărări
lătra un ghinion cinic
ducând în spinare un sac de vânt
George Nina Elian
Un nou și excelent poem sosit de la prietenul nostru George Nina Elian. Îmi place foarte mult, cum îmi place în general această formulă lirică din poemele publicate în ultima vreme. Lectură plăcută!
Zâmbeam stupid ca niște ratați
înmugurea din nou sârma ghimpată
lumea nu se mai împărțea în țări,
ci în feude corporatiste
cetățenii de ultimă oră ai patriei noastre
nu se mai numeau locuitori, ci înlocuitori
noi zâmbeam stupid ca niște ratați
supraexcitați de viețile noastre eșuate
de parcă ni s-ar fi dat asigurări de la cel mai înalt nivel: „beți, mâncați, destrăbălați-vă
nefericirea n-o să v-o ia niciodată nimeni:
cei ce ucid vor ucide până la capăt”
- Semnalări amicale…
Emil Belu
Un nou episod, alcătuit de asemenea din scurte fragmente ca și cel anterio, din însemnările din exil ale eseistului Emil Belu din Montreal. Lectură plăcută!
■ Interesantă aventura matrimonială a lui Panait Istrati. „Întors din Franța, Panait Istrati a ținut, înainte de toate, să-și viziteze orașul natal, Brăila, satele rudelor sale, mahalaua Comorofca și pe prietenii din această mahala. Era adus la Brăila, și de prima sa dragoste. Încă de când era hamal și începuse a lucra la „România muncitoare”, s-a îndrăgostit de o fată și a cerut-o în căsătorie. Părinții fetei l-au pus pe fugă de la poarta lor. Ei nu-și puteau mărita fata după un coate-goale, un hamal din port, un vagabond. Fosta iubită s-a măritat, și avea acum o fată studentă la București. Panait Istrati a stat de vorbă cu fosta lui iubită, i-a văzut fata și i-a spus fără înconjur:
― N-am putut să te iau pe tine de nevastă, îți cer fata. Mi-o dai?
― S-o întrebăm pe dânsa dacă vrea. Au întrebat-o amândoi, și fata, Margareta, a acceptat.
S-a măritat și au plecat în voiaj de nuntă, la Paris. Pe vremea aceea Panait Istrati devenise celebru scriitor de limba franceză și era bogat, era în posesia câtorva milioane de franci francezi. (Mărturisiri, Dumitru Corbea)
■ Un adaos. Înainte de a se căsători cu Margareta, Panait Istrati fusese căsătorit cu Janeta Maltus, fosta soție formală a lui Ștefan Gheorghiu. Era evreică și a vrut să o salveze, dar menajul a fost „infernal”.(Spre alt Istrati, Mircea Iorgulescu, editura Minerva, 1986)
■ Mihai Kogălnicenu a avut trei patimi în viața lui: țara lui, femeile altora și obiectele de artă… Ultimul său mare amor, care-și bătea joc de el, a fost Sița Grădișteanu. „Am aflat, zice C. Argetoianu, că se supărase pe Ionel Brătianu, fiindcă acesta să-i cumpere „încă odată” colecția de tablouri. I-o cumpărase deja de două ori și i-o plătise de fiecare dată, fără să ridice însă marfa, fiindcă nu avea ce face cu ea. Kogălniceanu vroia să o facă vândută a treia oară, și Vizirul spusese: „Destul!”.
■ Parlement, nome étrange formé des verbes„parler” et „mentir”. Definiția pare inspirată de parlamentarii români. Nici un dubiu!
■ O definiție a libertății – La métier de lire , Bernard Pivot – dată de Jullien, fost primul președinte la postul TV, „Antenne 2”: „On se croit libre quand on donne plus d`ordres qu`on reçoit”.
■ „Vine un ceas al unei vieți când îți mai rămâne, printr-o singură fereastră, o singură priveliște, oricare ar fi ea. Citește atunci câte ai văzut cândva, sau măcar amintește-ți și ai să crezi că vei fi fost cândva o pasăre sau îsuși vântul.” (Norii, Petru Creția)
■ Un cântec (reproduc o strofă) intrat în „mitologia” lăutărească a Olteniei, lansat cu ocazia recensământului din `47: „Pe la noi, pe la Corlate/ fetele sunt curve toate,/ femeile jumătate,/ babele a treia parte!
■ De neînțeles poziția BOR, apropo de introducerea în școli a educației sexuale a elevilor. Deși, ei o înțeleg prea bine, un fel de inadecvare la „sutană”, asta numai aparent, în fapt au și slujbașii ortodoxiei românești „rătăcirile” erotice ale nației. Citesc într-o carte a lui Petre Pandrea, ceva ce pare uimitor pentru elevul de astăzi: „La liceul militar Mănăstirea Dealul, la împlinirea vârstei de 18 ani, elevii erau duși cu plutonul la bordel, însoțiți de căpitanul medic, iar reducerile erau de 50 %).
■ Sosind la Gherla, în camera în care mă aflam eu, amiralul Horia Măcelaru exclzmă: raiul pe pământ! Vine de la Râmnicu Sărat, unde a trăit șase ani de zile singur în celulă; supus unui regim de înfometare a mâncat paiele din salteaua (destrămată) pe care dormea, până la urmă pe toate, n-a mai rămas decât pânza de sac. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)
Jurnal Israelian, 92, Saga, septembrie 2024
La terminarea vacanței, prietenul nostru poetul și editorul Adrian Grauenfels ne oferă o nouă ediție din excelenta și foarte ochioasa sa publicație. Vacanță e un fel de-a spune, pentru că pe durata ei ne-a oferit o mulțime de producții de dimensiuni mai mici. Nu vă dezvălui nimic din conținut, dar vă îndemn să începeți repede răsfoitul! E foarte mult de citit. Lectură plăcută! Revista poate fi citită aici și de asemenea poate fi descărcată în format pdf…
- Shakespeare – Sonete
Un alt minunat sonet al Marelui Will în traducerea măiastră a prietenului nostru, poetul Adrian Vasiliu. Lectură plăcută!
Sonetul CXVIII
Like as to make our appetites more keen
Așa cum pentru poftă de mâncare,
Cu acru cerul gurii îl stârnim;
La fel, de maladii imaginare
Dând să scăpăm, mai rău ne-mbolnăvim;
Încât sătul fiind de-a ta dulceață,
Cu sosuri mai amare m-am hrănit;
Mi-am zis, scârbit că prea sunt plin de viață,
Să mai bolesc, chiar dacă n-am nimic.
Politica-n iubire, de-a vedea
Rele ce nu-s, fu sigur o greșeală,
O stare bună am distrus așa,
Crezând că ea se vindecă prin boală.
Leacul omoară, știu acum prea bine,
Pe cel care se satură de tine.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Bănuiesc că prietenul Cezar Straton a cules aceste citate în lucrul său la volumul al doilea din Enciclopedia iubirii. Să fie binevenite. Și o glumă grafică de la poeta Amalia Achard din care îmi dau seamă că Marte este favorabil vieții, cel puțin a gîngăniilor! Enjoy!
Epitaful unei muieri (scris de bărbatul ei). „Aici zace nevasta mea,/ Din bună norocire,/ Zace atât pentru a mea/ Cât și a ei liniștire”. (Anton Pann).
Uneia. „De voiești să te iubească,/ Pune-ți pe obraz o mască.” (Al. Hrisoverghi).
De poftiți. „De poftiți la nemurire/ Câtă am – o dau acuși,/ Ca să cumpăr dragei mele/ O pereche de mănuși.” (Mihai Eminescu).
Unde-s doi. „Și-apoi dacă-a ta soție/ Și c-un altul mai trăiește?…/- Bravo lui și bravo ție:/ „Unde-s doi, puterea crește!”. (Gheorghe din Moldova, 1859-1908).
Exces. „La Constanța, sânul mării/ Atâți pești a procreat,/ Că, neîncăpând în apă,/ Umblă mulți și pe uscat”. (Timoleon Pisani).
„Ochiul boului”. „Păcat că floarea ce cu lux se-mbracă/ Are un nume cam de mahala!/ Dar ochii boilor de-ar fi așa,/ Chiar și-o marchiz-ar vrea să fie vacă!”. (George Ranetti).
Văduvei X. „Ar dori-ntr-o mănăstire/ Deznădejdea să și-o-ngroape,/ Numai dac-ar ști că este/ Vreo…cazarmă pe aproape!” (George Ranetti).
Unei doamne. „Doamna nu primește curte/ Nici cadouri. Probe noi:/ Ics i-a dat o sărutare,/ Ea i-a dat-o înapoi.”. (Octavian Goga).
N-are rost. „N-are rost să o mai scald,/ Nici să mint nu-i manieră/ Eu prefer muza la cald,/ Păstorel la… frapieră!” (George Topîrceanu).
Gastronomică. „În literatură,/ Când vorbim de burtă,/ Eu sunt prăjitură,/ Păstorel e turtă.” (George Topîrceanu).
Ochii negri. „Ochii negri, fața albă,/ Păr întunecat și mare,/ Inima – un sloi de gheață./ Alte semnalmente: n-are.” (George Topîrceanu).
De azi încolo. „De azi încolo, n-o să-l mai iubesc…/ Dar când îi văd privirile păgâne/ Și zâmbetul copilăresc,/ Mă jur că n-o să-l mai iubesc – de mâine.” (Otilia Cazimir).
Meandre. „Ce-i dragostea? Un joc de nenoroc…/ De-a baba-oarba-n prima jumătate,/ De-a v-ați ascunselea, către mijloc,/ Și la sfârșit de-a lapșa pe furate…” (Marcel Breslașu).
Declarație. „Ascultă-al inimii tumult/ Și râsul meu și plânsu-mi./ Ah! Te iubesc atât de mult…/ (Ca și pe mine însumi!). (Ștefan Tita).
Unei doamne de o mare distincție. „Dânsa, cu paloarea-i fină/ Semăna grozav, cocheta,/ Cu Maria Antoaneta/ Însă…după ghilotină!” (Mircea Pavelescu).
Un banc scurt, dar vioi, pe deasupra motivațional!, de la profesorul Septimiu Chelcea, și o glumă grafică francofonă de la poeta Amalia Achard. Mie mi se pare inteligibilă, dar pentru că au fost cereri, traduc legenda: „Nu mă prea pricep la vaci, dar avînd în vedere lungimea, trebuie să fie o limuzină”.
Un nou roman
-Ce mai e cu noul tău roman?
-E foarte citit.
-Felicitări! Cînd a apărut?
-Încă n-a apărut, dar a fost citit în toate editurile!
Un banc parcă special făcut pentru rubrica asta, sosit de la prietenul nostru Virgil Canadezul, și o caricatură de C. Pătrășcan, sosită de la Emanuiel Pavel, care este o autoreclamă deloc mascată. Enjoy!
Căldură mare, monșer! Polițistul îl oprește pe Ion, îi dă amendă, Ion plătește și-i zice polițistului:
– Căldură mare, domn polițist!
A doua zi la fel, amendă, Ion plătește după care zice:
– Căldură mare, domn polițist!
A treia zi polițistul îl oprește iar pe Ion si-i zice:
– Azi nu-ți mai dau amendă, dar spune-mi și mie de ce tot spui căldură mare?
La care Ion răspunde:
– Pai cum altfel să-ți spun arde-te-ar focu’?
Un banc scurt smuls realității de prietenul nostru Virgil Canadezul și o glumă graffică, cumva asortată, de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Azi pe rețeaua de socializare
-Bună, ești căsătorit?
-Divorțat.
-Ha, ha, ha!
-De ce rîzi?
-Sînt nevastă-ta, viitoare văduvă. Vii tu acasă!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
