1.Poezie de septembrie …
Ciudat, n-a venit dintr-odată, cum se întîmplă de obicei, ci cumva în reprize, s-a scris încet. Mai ciudat este că s-a legat, că are unitatea unei poezii scrise dintr-o suflare. Asta e, n-o să mă supăr pe muze, vor fi avut și ele altele de rezolvat! Lectură plăcută!
Intimior intimo meo
din preajmă sau din memorie vin uneori semnale
pe care nu le pricep dar care mă bîntuie o vreme –
un arbore falnic din copilărie sau din fața ferestrei mele
un corb sau o rîndunică în zbor care caută creanga potrivită
cînd frunzele cad înainte de vreme alteori toamna aurie
sosea mai tîrziu mult mai tîrziu după ce venea septembrie…
dacă aș vrea să înțeleg cele ce-mi vin cine știe de unde
dacă aș vrea să le înțeleagă ceilalți, cititorii mei statornici,
nu aș mai scrie nici măcar un cuvînt, un rînd, niciodată.
e doar un spațiu-timp pentru trăit, e o experiență
la fel de irepetabilă și incomunicabilă cum este moartea,
ceva infinit mai intim decît intimitatea mea mută…
o femeie ar putea înțelege asta o femeie care te iubește
o femeie pe care și tu o iubești? nu niciodată nu e vorba
de ființe ci numai de evenimente trăite – poate un fel de
percepție fulgurantă în timpul unui act da acel act
care se poate repeta la fiecare eternitate o dată
să permită trecătoarea iluzie a înțelegerii comuniunii…
23 – 26 august 2024, în Iași
- Greu de învățat limba română!
Din pricina sensurilor multiple ale unor cuvinte, a eufemismelor și aluziilor, a frazeologismelor etc, limba română este dificilă pentru străini. Noi nu ne dăm seama, pentru că ne naștem cu ea și o folosim de la primele cuvinte articulate. Mai jos, o serie de 24 de probe specifice, primite de la Julietta Mihai. Gluma grafică, din aceeași sursă, este în același spirit. Sigur, și alte limbi ne pot întîmpina cu asemenea dificutăți, dar parcă nu chiar așa de abundent! Enjoy!
- Un român nu este surprins… lui „i-a picat faţa”.
2. Un român nu doar „a făcut atât de mult cu atât de puţin”… el „a făcut din rahat bici”.
3. Un român nu-şi va pierde cumpătul… lui „îi va sări muştarul”.
4. Un român nu doar a stricat… el „a dat cu mucii în fasole”.
5. Un român nu va încerca să te prostească… el „te abureşte”.
6. Un român nu te va minţi… el „îţi va vinde gogoşi”.
7. Un român nu pricepe dintr-o dată… lui „îi pică fisa”.
8. Un român nu este extrem de obosit… el este „varză”. Viaţa lui nu este haotică… este „varză”. Şi în camera lui nu este o totală încurcătură… este, de asemenea, „varză”.
9. Un român nu consideră pur şi simplu un efort ca fiind inutil… spune că e „frecţie la picior de lemn”.
10. Nu înnebuneşti un român… îl „scoţi din pepeni”.
11. Un român nu va avea „sindromul impostorului”… el „se va simţi cu musca pe căciulă”.
12. În România, lucrurile nu sunt departe… sunt „la mama naibii”.
13. Un român nu e nebun… el e „dus cu pluta”.
14. Un român nu-ţi va spune să nu mai pierzi timpul aiurea… îţi va spune să nu mai „freci menta”.
15. Un român nu va spune că ceva este frumos… va spune că este „beton”.
16. Unui român nu îi este frică… el „are un morcov în fund”.
17. Un român nu doar păstrează tăcerea… el „tace ca porcu-n păpuşoi”.
18. Ca român, nu te amăgeşti… te „îmbeţi cu apă rece”.
19. Un român nu este prost… el este „tufă de Veneţia”.
20. Un român nu renunţă…el „îşi bagă picioarele”.
21. Un român nu a fost înşelat… el „a luat ţeapă”.
22. Un român nu este beţiv… el este „sugativă”.
23. Un român nu te va privi nedumerit… el se va „holba ca cioara la ciolan”.
24. Un român nu are idei neobişnuite… el are o „minte creaţă”.
- De la prieteni…
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil
Un nou episod din însemnările din exil ale eseistului Emil Belu din Montreal. Cîteva episoade sînt alcătuite din mai multe notații scurte. Lectură plăcută!
ULTIMELE (1)
■ „Văd expoziția – retrospectiva Victor Brauner – cu M.K., care îmi povestește, în fața unui tablou cu un cap din care se scurge un ochi, despre puterea de premoniție a lui Brauner. Pânza a fost pictată la București, pe când Victor Brauner, tânăr integralist, era în deplinătatea forțelor sale biologice și creatoare. A plecat la Paris și, acolo, a fost victima unui accident stupid. Pe când stătea, seara, într-un bistrou, s-a produs la o masă alăturată o încăierare și unul dintre scandalagii (Oscar Dominguez), greșind ținta, a trimis o sticlă în fața pașnicului pictor. Sub puterea loviturii, un ochi a crăpat și s-a scurs exact ca în tabloul pe care îl avem, acum, sub ochi. Oribil simț divinatoriu.” (Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii, Editura C.R., 1977)
■ „Omul este fără îndoială complet nebun; el nu poate face o muscă, dar fabrică zei cu nemiluita.” (Montaigne)
■ Mateiu Caragiale moare la vârsta de 50 de ani, fiind înmormântat la Bellu de către Marica Sion, soția sa, și văduva lui I.L.Caragiale. La ieșirea din capelă, cineva din publicul care aștepta afară s-a aplecat deasupra raclei cu privirea ațintită pe fața defunctului; era Ion Vulturescu, un bărbat inteligent și învățat, funcționar superior într-un minister, care își petrecea timpul liber la cafeneaua Capșa sau Corso, și era în stare să țină de vorbă pe interlocutorul său ceasuri întregi, fiind deopotrivă cunoscător în domeniul artei, literaturii și economiei politice. Suferind de o boală de nervi, Vulturescu s-a sinucis în camera sa de la hotelul „Metropol” din Calea Victoriei, chiar în aceeași seară. (Cartea albă, Alexandru Rosetti, Editura pentru Literatură, 1968.)
■ Într-un sat de la poalele Măgurii Codlei, la cârciuma din centru, unde intru întâmplător, aud una haioasă. Se prea poate că autorul zicerii, pățit se pare, își consola un consătean revoltat de situație: „La adolescente dragostea-i ca diareea, trece în câteva zile și revine des”. Vorbe stimulate de licori…
■ Lucian Blaga pleda pentru integrarea artei, a poeziei, a cărților în viață. O spune chiar într-un aforism: „Arta nu poate fi socotită numai ca o completare, ca o compensație a unui gol sufletesc. Nici un mutilat nu-și pune în locul piciorului amputat un picior de marmură”.
■Marin Preda, declară lui Valeriu Anania (călugărul Bartolomeu Anania): „În Noul Testament mă descurc, dar când ajung la Pavel mă poticnesc!”. Pavel este un autor dificil – zice Valeriu Anania -, nici teologii nu-l înțeleg fără exegezele de specialitate. În românește, comentarii foarte bune au Vasile Gheorghiu și Haralambie Rovența. Dar cele mai pertinente rămân cele ale lui Lagrange, în limba franceză. Marin Preda îi adresează o altă întrebare viitorului Mitropolit: „Care este cea mai bună traducere a Bibliei?. Cea mai bună este cea din 1688, Biblia lui Șerban, dar este în chirilice. Cu caractere latine, cea mai bună este cea din1914.
Luís de Camões: (Debaixo desta pedra está metido,)
Marele poet de la celălalt capăt al Europei ne trimite un nou și minunat sonet în excepționala traducere a poetului Adrian Vasiliu. Ca de obicei, notele aparțin traducătorului. Enjoy!
Debaixo desta pedra está metido,
Sub lespedea aceasta se află îngropat,
De sângeroase arme de-acuma despărțit,
Ilustrul, Căpitanul în lume renumit
Dom Fernando de Castro1, seniorul luminat.
Acesta, care-ntregul Orient a-nfricoșat,
Acesta, chiar de-a lumii invidie slăvit,
Acesta, din mânia lui Marte răsărit,
Aicea zace-acuma în tină transformat.
Ci bucură-te dară, o Lusitania,
Pentru-acest alt Viriato2 pe care l-ai creat,
Și pierderea lui plânge-o întru eternitate.
Exemplu ia-ntre-acestea de la Dardania3;
Cu el în frunte Roma dac-ai anihilat,
Cartagina să fie ferice tot nu poate.
Traducere: Adrian Vasiliu
1.Fernando de Castro (n.1380 – m.aprilie 1440 sau 1441), a fost un nobil portughez, diplomat și importantă figură militară a secolului XV. Membru al Consiliului Regal al Regelui Ioan I al Portugaliei și guvernator al Casei Prințului Henric Navigatorul, a participat la cucerirea orașului Ceuta, din nordul Africii, în anul 1415.
2.Viriato, de fapt Viriathus, este un mare erou portughez , mort în anul 139 î.Hr. A condus lupta poporului lusitan împotriva romanilor, care căutau să extindă puterea Romei în regiunile de vest. Viriathus ,în alianță cu triburile celtice a obținut mai multe victorii răsunătoare împotriva Romei, între anii 147-139 î.Hr. A fost trădat și omorât în timp ce dormea. Despre el, Theodor Mommsen, marele istoric a spus că „în vremurile acelea lipsite de glorie, un erou din epoca Homerică și-a făcut apariția”. Camões îl compară pe Dom Fernando de Castro cu Viriathus (Viriato), sau, eventual, cu un alt Viriathus, un erou legendar (care poate nu a avut o existență istorică). Acest alt Viriathus se spune că ar fi luptat alături de Hanibal, marele general cartaginez, în bătălia de la Cannae, în care Roma a suferit o altă mare înfrângere.
- Dardania este o altă denumirea pentru Troia. Exemplul Troiei, pe care Lusitania ar trebui să-l ia în considerație, conform lui Camões, ar fi acela că, în principiu , războaiele sunt inutile, câtă vreme urmașii învinșilor (respectiv romanii, care se trag din troieni, prin Enea), i-au învins și cucerit pe urmașii învingătorilor (grecii). Războaiele nu se termină niciodată și nimeni nu rămâne învingător definitiv. Ultimele două versuri sugerează tocmai această concluzie: deși Roma a fost anihilată de lusitani, cu ajutorul eroului Viriathus, Cartagina (un alt inamic al Romei) nu este mulțumită, subliniind astfel , încă odată, inutilitatea războiului și a conflictelor. Ar putea fii, acest mesaj camonian, valabil pentru cele două mari războaie ale secolului XX, dar și pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre?
Da, din aceeași serie lirică, în aceeași manieră… Îmi plac, ca de obicei. Am un singur litigiu, dar nu de natură poetică, ci de un obicei despre vine vorba în al doilea poem, cu care nu sînt de acord. O să discut cu el în privat. Bineînțeles că asta nu afectează cu nimic poemul, valoarea acestuia. Lectură plăcută!
despărțire
ziua proastă începe de multe ori bine,
ca iarba care nu știe că o să fie cosită,
râsetele fac strip-tease în felul lor,
tortul cu ciocolată are moațe lascive de frișcă
și urmează să-l feliem,
parcul atârnă copilăria cu ciorchini tremurate de copii,
când iubita nu mai vine acasă după serviciu
ai înțeles că n-o să primești darul dorit
la crăciun
papucii de casă
dacă inteligența artificială
nu știe să genereze
măcar câteva așchii de dragoste,
oare rujați și pieptănați prin școli
așezăm mai respirabil
4 papuci de casă lângă pat?
bodogănești pentru ciorapii murdari
aruncați la întâmplare
și că-mi tai părul pubian
când îmi aduc aminte,
ne ciondănim pe cărți și filme,
de parcă cine ar avea ultimul cuvânt
e cu un kg mai fericit.
viețuim ca-n filmele lui woody allen – intelectuali, ok!
mă fac că nu observ unghia de praf de pe ramele ferestrelor,
că trece o lună fără să gătești o supă,
ziua e senină când nu ești contrazisă.
poate și tu te gândești,
sunt hotărât s-o rup
cu harța peste măsură
și-s multe altele de reglat,
tiparele minții asfințesc tiparele inimilor,
azi ne scăldăm în râul de ulei și apă
bogat
nu ești sărac când mai ai ce aștepta,
o femeie lungă cât zilele ce-ți sunt în cont,
o avansare la serviciu,
apariția unui medicament
care o să-ți limpezească bolile.
deși așteptarea-i o iluzie răpciugoasă,
femeia o să se cupleze cu altul,
la serviciu nici chior de avansare,
iar pilulele se vor dovedi
un episod de propagandă grosieră
a industriei farmaceutice,
te ține pe picioare aburul puterii
de-a aștepta chiar făcându-te de râs.
ești bogat, alții n-au nici așteptarea,
excesul de luciditate aliniază gropi în cimitir
sunt zile în care timpul
e doar o iluzie,o bandă rulantă
pe care am urcat
fără să știu unde mă va duce.
dar astăzi,
astăzi e altceva;
astăzi îmi scot carnea
și o pun pe cântar,
mă uit la cifrele care urcă,
care coboară,
și mă întreb cât valorează
viața asta
pe care o port
ca pe o haină veche,
tocită la mâneci
și plină de pete.
mi-ai spus că tăcerea doare
mai tare decât un cuvânt ascuțit,
că uneori liniștea
e o umbră care te sugrumă,
dar eu am învățat să îmi împletesc
tăcerile
sub forma unei pături
pe care să o folosesc
în nopțile reci
când vocile din capul meu
sunt prea multe
și prea zgomotoase.
- Semnalări amicale…
Petre Barbu: „Cartea noastră cea de toate zilele” (anchetă)
Scriitorul și jurnalistul Petre Barbu publică în Forbes o foarte interesantă și utilă anchetă privind starea cărții în România. O anchetă amplă, cu 26 de participanți din toate zonele industriei de carte: editori, distribuitori, librari, agenți literari etc. Este limpede că, la noi mai mult decît oriunde în lumea zisă civilizată cartea nu o duce prea bine. Creșterea încasărilor în 2023 este înșelătoare, aceasta provine din creșterea prețului de vînzare al cărților, provocată de creșterea costurilor de producție. Pe fondul acesta, a venit și lovitura de măciucă a amenzilor date de Consiliul Concurenței, despre care am dat seama aici…
Adrian Grauenfels (ed) – Aperitive, Saga, 2024
La sfîrșitul acestui fierbinte gustar, prietenul nostru poetul și editorul Adrian Grauenfels ne oferă niște „aperitive”, foarte plăcute ochiului, mă refer atît la lectură, cît și la privit. Naum, Amichai, Beatrice Bernath. Interesant este că poetul nostru ne propune o proză, iar aceasta este plină de umor. Lectură plăcută. Puteți citi revista la linkul postat. Dacă doriți, o puteți descărca…
- Shakespeare – Sonete
Iar este luni, iar Marele Will binevoiește să ne viziteze însoțit de un nou sonet în traducerea admirabilă a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!
SONETUL XCVII
Accuse me thus: that I have scanted all
Acuză-mă așa: c-am neglijat
Mai totul din ce ți s-ar cuveni,
Că a-ți cinsti iubirea am uitat,
De care dependent sunt zi de zi;
Că deseori cu alții m-am văzut,
Dând timpului un drept ce-ți aparține;
Că pânze larg am înălțat în vânt
Tot mai departe să pot fi de tine.
Ia act că-s îndărătnic și greșesc,
Acumulează orice bănuială.
Supune-mă-ncruntării, e firesc,
Dar nu lovi cu ura ta mortală,
Căci prin acest discurs verific doar
Cât mă iubești și cât ești de loial.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc scurt, dar care pare să surprindă o întreagă viață de cuplu / cupluri, sosit de peste Ocean, de la prietenul nostru Virgil Canadezul, și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea, care surprinde momentul solemn al începerii oficiale a vieții de cuplu… Mda. Enjoy, totuși!
Evoluție în căsnicie… La început, în primele luni să spunem:
-Dezbracă-te acum, iubitule, te doresc!
După o vreme:
-Dezbracă-te acum, pun rufele la spălat!
Un banc scurt, dar pertinent!, primit de la profesorul Septimiu Chelcea, și o glumă grafică francofonă, dar inteligibilă și pentru nefrancofoni, de la poeta și editoarea Amalia Achard. Enjoy!
La cununia religioasă… La o ceremonie de căsătorie, preotul ajunge la întrebarea decisivă, cea pusă întregii adunări:
-Cine se opune acestei căsătorii să vorbească acum sau să tacă pe vecie!
-Eu vreau să…
-Tu taci! Mirele nu se pune!
Numai cinci bancuri, dar bune, să nu ratăm cu rîsul începutul săptămînii. Tocmai au sosit pe rută transatlantică de la prietenul nostru Virgil Canadezul. Și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu. Repede au început să apară cărțile! Enjoy
În Ardeal, la ora de religie, preotul îl întreabă pe Gheorghiță:
-De ce a mușcat Adam din măr, copile?
-Că n-o avut brișca la el.
*****
-Dragă, nu știu ce să mă fac cu soțul meu, nu e un bărbat rău, dar nu îmi mai dă nicio atenție… în fiecare seară vine de la lucru și atâta știe: Ce avem astăzi la masă?
-Dragă, o învață amica, înainte ca el să apară, pune-ți și tu o lenjerie neagră excitantă, agresivă, o mască tot neagră și ai să vezi ce urmare o să aibă…
Cele doua femei se întâlnesc peste o săptămână:
– Ei, dragă, cum a fost, ce s-a întâmplat?
– Păi s-a întors acasă, eu i-am deschis ușa îmbrăcată cum m-ai sfătuit și el a zis:
– Hei, Zorro, ce-avem de mâncare în seara asta?
*****
-Nu mai e deloc pasiune în relația cu soția mea, se plânge un tip unui prieten.
-De ce nu încerci să aduci puțin mister și intrigă în viața ta printr-o relație extraconjugală?
-Dar dacă află soția mea?
-Fii serios, trăim in vremuri moderne!
-Du-te și-i spune și ei asta!
Întors acasă la nevastă își ia inima în dinți și îi spune:
-Draga mea, m-am gândit că o relație extraconjugală ne-ar putea apropia.
-Las-o baltă, spuse soția. Am încercat eu și n-a mers!
*****
Soția este surprinsă făcând dragoste cu amantul. În grabă mare îi spune:
-Ascunde-te în spatele televizorului, imediat!
Soțul pornește televizorul și îsi soarbe obișnuita bere. Sărmana nevastă nu mai știa cum să-l facă pe bărbatu-su să iasă din cameră. În cele din urmă, strigă din bucătărie:
-loane, vino repede să vezi ce ciudățenie mi s-a întâmplat! Am scăpat o farfurie de porțelan pe jos și mi-a sărit înapoi în mâna, intactă!
-Asta-i nimic! strigă din cameră soțul. Adineauri un jucător a fost penalizat cu cartonaș roșu și eliminat de pe teren și a ieșit tocmai pe aici, pe lângă mine!
*****
De ziua lui, Mărin primește cadou de la soție un șampon împotriva căderii părului:
-Iubito, dar ce să fac cu el? Chiar nu îmi cade părul, nu am probleme cu asta, nu vezi?
-Ai dreptate, dragule, dar nu e pentru tine.
-Dar pentru cine?
-Pentru colega ta de la muncă, pentru că ei îi tot cade părul.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
