1.O poezie de septembrie…
Credeam că s-a încheiat episodul poemelor cretane din acest an, voiam să pun caietul în valiză, dar în ultima clipă l-am pus în bagajul de mînă. Poate am fost inspirat, pentru că pe aeroport, poezia mi-a făcut o ultimă vizită pe insulă
Visul cel bun
Cînd stăteai la enorma coadă pentru înregistrare,
iar eu fumam hulpav ultimele cigarillos dinaintea plecării,
mi s-a arătat pe neașteptate visul cel bun:
„Dacă uriașa pasărea de metal s-ar scufunda cu totul
în adîncurile nesfîrșite ale mării noastre, aș înota
în burta lui ca un delfin jucăuș, un frate zburdalnic –
el nu este chitul, eu nu sînt Iona, iar tu ai putea
să nu fii un colț de rechin, un pește spadă…
te prinzi în acest joc?, ar putea să ne reinventeze,
ar putea să reinventeze totul, să schimbe povestea…”
pata neagră îmi spune că visul cel bun nu s-a îndeplinit
vreodată de la facerea lumii încoace, de la primele rînduri!
30 August 2023, Heraklion Airport
2.Semnalări amicale…
Rîdem cu Florin Iaru: Nu mai rîdeți, că ajungeți dușmanii poporului…
Cred că vechiul meu prieten, poetul Florin Iaru, are dreptate: „Recenta dispută culturală pe marginea cărții lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, a prilejuit pentru prima dată o polemică literară îndrăcită în cultura română.”. Poate nu prima de la începuturile acesteia, dar cu siguranță de la al doilea război încoace. În comunism, nu putea exista polemică, dacă exista riscul să se înfiripe vreuna, avea grijă partidul să-i pună capăt. Iar după aceea, presa s-a umplut de execuții, de pamflete, adesea jegoase, dar nu-mi amintesc vreo polemică. Au intervenit în ea foarte mulți scriitori și comentatori, de o parte și de alta a baricadei, dar tema a fost și parazitată de zeci de neica nimeni, ba chiar și de unii neica mai răsăriți, pe Fb și alte rețele. Nu mi sînt de vreo nouă ani pe Fb, dar prietenii m-au ținut la curent și cu intervențiile decente, rarisime, de acolo, dar și cu prostii cu pretenții, foarte multe de bună seamă. Am citit și două bilanțuri, probabil de etapă, presimt că acest conflict se va întinde. Una a fost publicată de Mihai Iovănel în Scena9, meritorie desigur, dar prea lungă și prea detaliată pentru gustul meu. O prefer pe a lui Florin, mult mai concentrată, trasînd liniile de forță ale disputei, cu discursul analitic subîntins de ironie și umor. Și dă și exemple elocvente, inclusiv cel din final, în care un terchea berchea de rețea cred, în puțina sa pricepere, crede că-l execută pe unul din cei mai importanți prozatori de azi, Ștefan Agopian… În ce mă privește, sper ca scandalul acesta să vă atragă atenția asupra romanului de la care a pornit – vă doresc lectură nu atît plăcută, cît cu folos!
https://www.catavencii.ro/nu-mai-glumiti-ca-ajungeti-dusmani-ai-poporului/
Actalitatea literară, 125, iulie-august 2023
Nu s-ar putea spune că poetul Nicolae Silade și echipa sa redacțională s-au dedat odihnei în lunile de vară. Tocmai au scos numărul pe iulie-august din excelenta revistă care apare la Lugoj. Un număr aniversar, aș putea spune, fiind vorba despre cel cu numărul 125. Ca de obicei, multe lucruri de citit – sînt în plin proces, așa că o citim oarecum în același timp – poezie și proză (Nicolae Silade, Ofelia Prodan, Valeria Coțofan, Ovidiu Bufnilă etc), recenzii și cronici, articole de atitudini, traduceri etc. Am citit deja textul lui Cornel Ungureanu despre Eliade, dar și interviul pe care criticul și istoricul literar îl acordă cu prilejul împlinirii frumoasei vîrste de 80 de ani. Îi urez la mulți ani, multă sănătate, inspirație și voioșie. Adrian Dinu Rachieru publică al treilea episod din ampla exegeză aplicată operei lui Dumitru Țepeneag. Cum am recitit în Creta ediția de la Polirom a poeziilor lui Rimbaud realizată de Mihail Nemeș, am citit cu atenție traducerile lui Nicolae Mușa din acest număr… E de citit! Pun linkul către ediția pdf…
Dă clic pentru a accesa AL125.pdf
Jurnal Israelian, 82, 1 Septembrie 2023
Deși pe la începutul verii, toți editorii de reviste se laudă că intră în vacanță, în fapt ei au parte de o vacanță activă, foarte activă. Numai în ultima săptămînă, am semnalat trei sau patru noi apariții, am mai primit și cîteva publicații pe hîrtie, mai am cîteva pe țeavă. Nici prietenul nostru, poetul și editorul Adrian Grauenfels, nu face excepție, am primit peste vară vreo două antologii de poezie universală, acest număr din revista sa, iar pe hîrtie un splendid album dedicat unui plastician foarte interesant, Eduard Almași. Numărul de față este în nota obișnuită a muncii lui Adrian, literatură de calitate, exegeze ingenioase – cîteva chiar ale poetului! -, iar înfățișarea grafică pare mereu să se autodepășească, deși acest lucru e imposibil! Lectură și vizionare plăcută!
De aici poate fi descărcată ediția în format pdf…
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_6d574eb710dd43b69a195a0a0c82e18e.pdf)
3.De la prieteni – Nora Blaj: Poeme fără titlu
Acum mai bine de doi ani, la sugestia poetului George Nina Elian, care mi-a trimis poemele, am postat de cîteva ori poeme ale pictoriței și poetei Nora Blaj. Reamintesc că în 2008, artista a primit Premiul pentru cel mai bun artist al anului, că a avut multe expoziții, personale și de grup în țară și în străinătate și că în 2016 s-a stabilit la Londra. Despre relațiile sale cu pictura și poezia artista crede: „Scriu cum pictez. Cînd nu-mi încap în culori, mă scriu. Dintotdeauna a fost aşa”. Iată două foarte scurte poeme recente:
Atâta ploaie peste casa asta fără streaşină care sunt. La geamuri, dantele de umbre închid câte un secret. Cuminte, aştept înfloriri de culoare, vaza e goală.
***
Din buricele degetelor îmi cresc păduri de aşteptare. Timpul domesticeşte lumina şi întunericul din inima mea. Oglinda şterge la timp urmele de singurătate.
Și iată poemele din 2021…
Trei este cifra mea preferată./ Şi apoi nouă./ De trei ori ți-am prins gândul,/ aş fi vrut de nouă ori/ aceeaşi întâmplare care/ să-mi dea identitate./ Să-mi spună: eşti./ Tu desfaci cuvinte,/ ştii că aştept,/ nu e nicio mirare faptul/ că ele se metamorfozează în vorbe,/ doar eu nu ştiu/ şi adun în palmă sunet cu sunet/ până inventez muzica şi/ îmi ies din fire,/ mă scufund într-o mare de cer topit/ şi încep să înot în larg,/ unde toate direcțiile sunt bune.
x x x x x x
Cer ochilor să curgă întrebarea/ de întrebat./ Gura fără cuvinte/ mâinile fără gesturi/ s-au separat/ lăsând privirea să spună/ despre curățenia clipei/ în iubire./ Mă odihnesc/ într-un nor de gânduri/ flambate spre roşu/ acelaşi roşu permanent/ care pictează icoane/ din remuşcări/ vii şi constante/ vindecând sufletul imaginat/ timid până la buze
x x x x x
Nu mă mai ții de mână/ când trecem strada/ mirosul meu nu-ți mai umple/nările cu dorință/ acum nuanțele au nevoie/ de confirmări şi stabilitate/ în mine cresc ferestre/ de întuneric/ cu stele căzătoare/ şi vreau să-mi pun dorința/ întind palma/ să-mi încalece/ linia destinului chiar destinul/ îmbrăcat în haine de duminică/ de catifea/ pipăind vise cu aripi/ halucinând văzduhul/ din minte/ mă uit la tine absent/ vreau fără lacrimi/ fără sex/ fără cuvinte.
4.Tot de la prieteni – Gabriel Chiriac
Acest nou poem al prietenului nostru Gabriel vine cumva în siajul celor două anterioare scrise în argou digital. Nu mai este decis în argou, dar se situează în aceeași lume… Îmi place.
Roboți de iarnă
Oamenii s-au transformat
în siluete gri.
Toate par dispozitive ambulante,
străzile sunt pline de ele.
În aer e o senzație
de ștergere
a tot ce am construit peste secole
Circuite se sparg,
sunt aruncate peste bord
din navele care au pierdut controlul
după ultimul update
Și algoritmii au devenit haotici,
toți calculează dar nu găsesc soluția,
se intuiesc erori
după fiecare dintre noi
Facem update-uri
cu fragmente de memorie
luate de la depozitul cloud
Pe Icar îl doare aripa
ruptă de hubrisul tehnologic.
Pe Daedalus nu-l doare nimic,
doar consecințele inovației
Stăm goi între ecrane
și ne căutăm identitatea
după care ne deosebim prietenii.
În lumina asta albastră
Notificările își fac culcuș
în memorie
unde mai aveam de mult
un colț de umanitate uitată
Traiți voi așa dacă puteți
5.Shakespeare – Sonete
Au avut drum lung Marele Will și eminentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, dar au ajuns la vreme în Creta! Sînt bineveniți!
Sonetul LXIII
Against my love shall be as I am now,
Mă pregătesc de ziua când, ca mine,
Iubitul meu de timp va fi strivit;
Când sângele îi va seca în vine
Și ridurile-l vor fi năpădit;
Când zorii tinereții-abrupt în noapte
S-au revărsat, iar ale lui splendori
Dispar sau dispărute-s deja toate,
Cu ale primăverii lui comori.
Pentru acest moment îmi țin eu firea
Și-nfrunt cruzimea timpului, perfidă,
Nicicând el să nu-i șteargă amintirea
Iubitului, chiar dac-o să-l ucidă.
Splendoarea lui în versuri să-i rămână,
Ele sunt vii, iar el în ele tânăr.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Nechifor Bugeac…
Noi, cetitorii den Leopiseț bine știm că Hronicariu nu iartă greșalele și nemerniciile nimănui, fie Vlădică, fie opincă, fie boiar au neam prost…
De săvârșirea unuia de neam bun ce s-au purtat ca unul de neam prost
Ađi s-au pristăvit, vechi de un veac, Stolnicul Bălăceanu Constantin, đis și Boiarul Stacojiu. Acesta, macar că avea mare dăscalie și era de neam bun, s-au purtat ca unul de neam prost, îmblând cu pâra in dilele lui Neculai Vodă și iscălind spurcate voroave cu numele de „Lavrentie”; ci din veacul ce l-au trait, au facut atare nelegiuiri un cifert den viiata, deci nu are nimenea cum dice ca au fost numai o lunecare în păcat. Ci au iscălit acesta pâre protrivnice Evropei Slobode, și altor doftori, si acelora de carii grijea; iară în schimb primea acesta arginți si slobodenia eșirii den țeară; ci, dibuindu-l dupre răzmeriță lumea, acesta au đis că nu se căieșțe, că așa era pravila. Ci au murit acesta de moarte bună, iară Epstenie ba.
- Rîdem din răsputeri…
Un grupaj tematic sosit de la Mihai Dinu Gheorghiu și o glumă grafică, protocronistă ca să spun așa, primită de la Dan Cristian Ionescu.
Mai în glumă… mai în serios… de vorbă cu profesorii
Un profesor vorbește despre elevii lui:
– Dintre toți elevii mei, doar Ionică a rămas în România.
-Bravo lui, mare patriot ! Și… ce face ?
-Face pușcărie.
***
-Domnule director, eu nu mai predau istorie la clasa asta. Sunt idioți. L-am întrebat pe unul cine l-a ucis pe Cezar. S-a jurat că nu l-a ucis el, ba că nici nu l-a cunoscut. La fel au răspuns și ceilalți.
-Păstrați-vă calmul, doamna profesoară. Poate că ucigașul nici nu-i din clasa aia.
***
La cantina universității, un profesor de matematică își cumpără ciorbă şi friptură, câte două din fiecare. Ajunge la casă. Casierița socoate bonul la calculator și cere:
-29 lei 47 bani, vă rog.
-Nu-i corect mai socotiți odată – spune profesorul.
Casierița scoate alt bon:
-Mă scuzați, 29 lei și 17 bani.
El iarăși:
-Nu e corect.
Casierița, o domnișoară tânără, deja se înroșise, dar mai socoate odată:
-29 lei 11 bani, la care profesorul:
-Iarăși nu este corect.
Fata, deja disperată:
-Dar cât trebuie să fie atunci?
Profesorul liniștit:
-Nici cea mai mică idee nu am cât costă toate astea, dar pentru două porții identice, trebuie să rezulte un număr par…
***
Elevii români au declarat război către două organizaţii teroriste: Al Fabet şi Al Gebra.
.
***
-Bună ziua, doamna profesoară! Dacă vă aduc flori, mă treceți la chimie, vă rog?
-Dar de ce să îmi aduci flori Adrian? Iei sigur 5. Ia să văd ce ai scris la întrebarea „Ce face apa la 90 de grade?”.
-Un unghi drept.
-Trandafiri roșii.
***
Ora de fizică.
-Ghiță, ce este un an lumină?
-12 facturi de curent, doamna profesoară!
***
La pregătirea pentru bacalaureat , profesorul dezamăgit de cunoștințele elevilor, le anunţă dezastrul:
-90% dintre voi pică anul ăsta la matematică!
-Domn profesor, da’ noi nici nu suntem atâţia în clasă.
***
Mama:
-De ce ai luat o notă aşa de mică la lucrarea de control?
Fiul:
-Din cauza absenţei, mamă!
Mama:
-Nu pot să cred, ai lipsit în ziua testului?!
Fiul:
-Nu mamă, băiatul care stătea lângă mine a absentat!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
